IADUL CALIFORNIAN….O profesoarã din Bârlad, stabilitã în America, în orasul Magalia, California, a scãpat cu viatã din iadul californian cu ajutorul fiicei ei, dar a rãmas fãrã nimic. I-a ars casa cu toatã agoniseala de o viatã. Fiind colaboratoare la un ziar românesc „Hora”, o colegã de redactie a cerut ajutor pentru Elena Buzatu, pe o platformã pe Internet si deja zeci de persoane au fost impresionate de povestea ei. Postarea a reusit sã mobilizeze zeci de persoane din SUA care au donat pentru Elena, scriitoarea din Bârlad, stabilitã în California în urmã cu mai bine de 20 de ani. „Am vãzut niste imagini din Google Earth cu toate strãzile care ardeau în Magalia si am vãzut si strada noastrã cuprinsã de foc, inclusiv casa noastrã.”, scrie Elena Buzatu pe pagina ei de socializare.
„Nu am curent, nu mai merge nimic – nici telefon, nici internet, nici Facebook, nici TV, nimic. Sunt izolatã. Nu mai pot gândi. Spaima îsi pune ghearele pe inima mea. Mi-o strânge. Mã sufoc”- asa îsi povesteste pe Facebook infernul prin care a trecut scriitoarea din Bârlad, Elena Buzatu, mutatã în America de mai bine de 20 de ani împreunã cu familia ei. Ea avea casa în orasul Magalia, din California. Când a început infernul era singurã, cu probleme la un picior si desi a încercat sã scoatã masina din garaj nu a putut. Au urmat clipe îngrozitoare, iar cea care a salvat-o a fost fiica ei, care venea de la serviciu. Din fericire a reusit sã o scoatã la timp, s-au urcat în masinã si au fugit din infern. Pe drum însã pericolul era urias. „Dar pe tot drumul de întoarcere, coborând cãtre Chico totul pãrea un iad întunecat, apocaliptic, negru si rosu, de la focul si fumul care se ridica întunecând zarea pânã departe. Am vãzut mai apoi niste imagini din Google Earth cu toate strãzile care ardeau în Magalia si am vãzut si strada noastrã cuprinsã de foc, inclusiv casa noastrã.” povesteste Elena Buzatu.
Bârlãdeanca a rãmas fãrã nimic!
Elena Buzatu stã acum la cîtiva prieteni într-un orãsel învecinat, dar nu mai are nimic. A spus tuturor cã amintirile de pe meleagurile bârlãdene si din locurile unde a fost prin România, inclusiv cãrtile ei, au fost mistuite de flãcãri. „Si iar am simtit cum îmi fuge pãmântul de sub picioare amintindu-mi cã am pierdut toate albumele cu poze, si cele pe hârtie fotograficã, dar si pe acelea salvate pe memorii externe, mai ales pe acelea care ne aminteau de copilãria noastrã, dar si a copiilor nostri, de viata noastrã toatã petrecutã în Bârlad si în tarã alãturi de familie, de prieteni, de colegi de muncã, de locuri dragi sufletului nostru pe oriunde ne-a cãlcat piciorul.” a mai spus tristã Elena Buzatu. „Sunt în stare de soc. Nu mai stiu cine sunt eu? De ce încã mai trãiesc? Nu pot spune un cuvânt despre asta sau altceva. Am pierdut totul. Toate amintirile mele din toatã lumea, începând cu orasul meu de nastere Bârlad – fotografiile strãmosilor mei, toate colectiile, tot ce am adus aici si ne amintesc de cultura noastrã, de prietenii nostri, de familia noastrã din România si din America de Sud si oriunde ne-am dus sã vizitãm o perioadã scurtã sau mai lungã. Am pierdut totul. Am pãrãsit casa în grabã cu ce aveam în mine, în masina altcuiva. Ne-am pierdut si masinile. Totul a ars, este cenusã. Nimic rãmas în urmã. Nimic. Fãrã adãpost. Da, avem asigurare. Dumnezeu stie când, unde, cum ne vom ridica din nou în picioare. Oamenii mã întreabã cum ar putea sã mã ajute. Chiar nu stiu. Nu mã pot gândi deloc. Dacã cineva stie ce sã facã sau cum sã o facã, fã-o. Multumesc.”, scrie Elena Buzatu, dupã ce a scãpat din iadul californian unde peste 70 de persoane au pierit si 10 000 au rãmas fãrã case.
Povestea Elenei Buzatu, care se mândreste cã este din Bârlad!
„M-am nãscut în vara anului 1954 în Bârlad, judetul Vaslui, un oras în Centrul Regiunii Moldova a tãrii europene de est, România. Fondat cu ani în urmã de primele zece familii, printre care au fost strãmosii mei paterni, pentru mine, orasul meu natal Bârlad reprezintã copilãria mea, tineretea mea si universul meu adult. Am studiat informaticã, medicinã si teologie. M-am cãsãtorit cu sotul meu, Emilian, în prima luna a anului de 1977 si avem trei copii: Anamaria, Dorin si Delia Roxana. Am lucrat ceva timp la Fabrica de Rulmenti Bârlad în centrul de calcul electronic si departamentul de contabilitate. În anul 1997, întreaga mea familie a emigrat în Statele Unite – Oroville, cã acolo era deja întreaga mea familie (mama mea si cei doi frati ai mei cu familiile lor). De la sosirea noastrã aici, cu mâinile goale, ne-am început o noua viatã. Am cumpãrat zece acri de pãmânt cu o pãdure micã si un pârâu pe ea, pe care i-am numit-o <<Buzaturanch>>, si am trãit la lucru, crescând animale (oi si capre) si pãsãri de curte pânã în ajunul anului nou de 2013, când am devenit proprietarii noii noastre case de la Magalia, CA. În 2000, în doar doi ani de la sosirea mea, am absolvit Facultatea de Arte cu cinci specializãri în: Administratie de afaceri, studii sociale si comportamentale, Arte Liberale, studii universitare si arte lingvistice Community College, Oroville. De asemenea, datoritã rezultatelor mele academice uimitoare, am fost aleasã membru de onoare pe viatã de la mai multe societãti nationale si internationale, printre care si Academia americanã de arte si stiinte din România, bazatã pe realizãri extraordinare recunoscute la nivel international. Din ianuarie 2011 am început sã scriu poezii si am fost publicatã în diferite ziare, reviste, Artã si literaturã, antologii si cãrti ca autor, co-autor. Sunt membru al ARA – Academia Americanã de Arte si Stiinte din România din mai 2017, pe baza unor realizãri extraordinare recunoscute la nivel international.”, scrie Elena Buzatu, scriitoarea din Bârlad, care a rãmas acum fãrã Buzaturanch, dar este în viatã si ea si copiii ei.
