Monumentale, strigătoare la cer, amuzante, absurde, costisitoare sau pur şi simplu doldora de nesimţire amestecată cu interese personale, iată un top al gafelor anului 2012
Bun venit în paradisul gafelor! Galaţi, oraşul în care după o ploaie zdravănă facem pluta pe marea agitată (de pe) Prelungirea Brăilei, asfaltul ni se scufundă sub picioare, străzile se închid fără a se anunţa, avariile sunt semnalizate la mişto, regulile de circulaţie se schimbă la câteva ore, iar concertele publice sunt ţinute „top secret”. Galaţi, oraşul în care clădiri de epocă sunt furate cărămidă cu cărămidă, în vreme ce Poliţia Locală „calcă apa”. Galaţiul care în fiecare vară pute a hazna, iar autorităţile adulmecă dejectiile porcilor de la Garvăn, recunoscând cu jumătate de gură că la noi canalizarile nu miros, totuşi, a trandafiri! Dacă e caniculă, fântânile arteziene funcţionează cu program redus, dar nu-i bai, dacă plouă, canalizările de milioane de euro refulează artistic în fântâni arteziene înalte de doi metri. Prea multă apă? Las’ că răbdăm zile în şir de sete când dă gerul, îngheaţă Dunărea şi zaiul sufocă pompele! Şi ca de obicei, autorităţile sunt surprinse!
Cratere, falezogăuri şi gropzille se cască sub ochii noştri, conductele pocnesc precum grisinele, dar strada Brăilei îşi schimbă la doi ani bordurile şi le vopseşte în alb-roş. Nu de alta, dar Noua Primărie a lui Marius Stan a moştenit de la Primăria lui Dumitru Nicolae 2.000 de borduri! Şi tot e mai bine să le schimbe decât să le „fardeze” cu ciment.
Cât despre asfalt, cel mai bine se toarnă pe ploaie torenţială, ca pe strada Nae Leonard pictată cu marcaje făcute (parcă) la beţie. Ba mai primim şi asigurări că treaba-i bună: „Cum să nu ţină? În Port s-a lucrat numai pe ploaie torenţială“.
În seria gafelor monumentale se înscrie inaugurarea de către fostul primar Dumitru Nicolae a noului tip de locuinţă ANL din Cartierul Cantemir: fără canalizare, fără apă, fără gaze sau curent electric. Şi asta la pachet cu inaugurarea Bazinului de Înot de la Baia Comunală, umplut cu o apă pe care plutea scârbos o pojghiţă de praf. „În noiembrie, de Serbările Galaţiului, înotăm în bazinul acoperit!”, aşa ni se promitea la începutul anului 2011, eveniment amânat pentru 15 ianuarie 2012 şi reprogamat după 15 ianuarie 2013. Poate… Ca să nu mai lungim vorba, vă poftim în Galaţiul gafelor.
Străzi de coşmar – Viaţa fără sens… giratoriu
În Galaţi, o stradă nu va fi niciodată doar o simplă stradă şi atât. Ea poate fi închisă circulaţiei din senin la ore de vârf şi fără ca Primăria să anunţe, cum s-a întâmplat, anul trecut cu artere ca Al. I. Cuza, Aurel Vlaicu, Eroilor, Gării, Nicolae Bălcescu, şi astfel coloanele de maşini să se întindă cât mai lungi, iar şoferii să fie cât mai nervoşi. Şi pentru ce? Pentru ca o echipă de muncitori şi-un compresor să toarne o limbă de asfalt peste o groapă frezată în urmă cu o săptămână. La fel de bine o stradă poate fi plină de gropi, fără trotuare, inundată de canalizarea refulată sau înnămolită de o conductă spartă ori cu traficul sugrumat pe un singur fir, fapt semnalizat de indicatoare meschine.
Dar cea mai de pomină gafă a fost transformarea, pentru şase ore, a Inelului de rocadă în sens giratoriu, modificare anunţată pe şestache, cu nici 24 de ore înainte, la finalul unui comunicat prin care Primăria făcea publică de fapt modificarea traseelor de autobuz şi de maxitaxi în zona cartierului Dunărea. Haosul a fost insuportabil, dovadă că după şase ore de la „inaugurarea” noului sens giratoriu, Poliţia a cerut Primăriei să dea jos indicatoarele cu pricina, pentru că Brăilei se sufoca. „Viaţa a hotărât că acolo trebuie să fie sens giratoriu!“, a fost singura explicaţie (i)logică pe care gălăţenii au primit-o de la fostul primar Dumitru Nicolae. Şi, evident, nicio demisie pentru o asemenea bătaie de joc la adresa regulilor rutiere şi de bun simţ! Şi, în ultima zi din an, anunţarea închiderii unei străzi… care nu s-a mai închis – Stadionului.
Asfalt calamitat – Hăuri fără număr
Într-un Galaţi mâncat de viu de gropi, Primăria are groapa ei personală, e drept, ceva mai modestă în dimensiuni, cât două locuri de parcare şi-o hrubă în adâncime. „Groapa anului” a fost, însă, cea de pe strada Oltului, cu un diametrul de peste zece metri şi adâncă de circa 7 metri, căscată la o oră cu trafic intens, cu efecte speciale – un vuiet, urmat de o bubuitură îngrozitoare, de-au crezut toţi că e cutremur. Că locuitorii de pe şapte străzi au rămas fără apă la robinete a fost aşa, un mizilic, mai trist este că strada Oltului fusese asfaltată în 2011 cu 1,66 milioane de lei luaţi pe credit. Ce să-i faci, de vină a fost conducta care s-a spart pentru că era bătrână şi ostenită, dar nu fusese inclusă în proiectul ISPA!
Pentru al treilea an la rând, groapa de la Elice s-a întors, amploarea surpării impunând efectuarea unei expertize. Taman când de-atâta studiu crescuseră bălăriile pe sacii cu pământ puşi de strajă, autorităţile s-au apucat de astupat, dar un potop a adâncit gropăciunea cu circa 1,5 metri!
În fine, nu putem trece cu vederea nici dubla „fractură” a conductei de apă de pe strada Aurel Vlaicu, transformată de două ori la numai trei luni distanţă în mlaştină. Şi nici explicaţiile penibile ale Apă Canal, cum că tasările din zona sensului giratoriu către Bac nu denotă o calitate slabă a lucrărilor, ci o compactare insuficientă a pământului…
Cine-a pus WC-un drum, ăla n-a fost om nebun…
Dorel şi-a făcut treaba la Galaţi. Şi treabă (destul de) mare dacă avem în vedere că toaleta amplasată drept în mijlocul străzii Lozoveni, deasupra unei canalizări, de către muncitorii Tancrad, a făcut carieră naţională în presa de toate neamurile. „Viaţa liberă” a scris despre ea pe 10 iulie, şi după două zile muncitorii au mutat-o un metru în lateral. Pe 19 septembrie, când noii locatari din Cantemir şi-au putut folosi, în sfârşit wc-urile, buda era la locul ei, pe Lozoveni, dar se ştia despre ea şi la Primăria Galaţi şi la Direcţia de Sănătate Publică.
Gogomanii de proiectare
Asfalt trântit direct pe pământ, fără pat de pietriş sau asfalt într-un singur strătuleţ de doi centimetri, străzi modernizate dar fără a avea refugii pentru staţiile de tramvai, bazine de refacere fără scurgere sau bazin de înot fără sistem de epurare! De ce nu? În proiectele pe care Primăria le execută pe banii noştri ori pe bani europeni totul este posibil! De exemplu un Parc Rizer mai luminat decât Las Vegasul, dar fără o banală rigolă care să strângă apele pluviale, având în vedere că parcul este în pantă. Iar la ploi mai puternice, toate aluviunile se duceau direct în Grădina Publică! Grădină care a fost modernizată, dar reabilitarea fântânii arteziene va fi realizată separat. Sau ce ziceţi de un pod modern peste un canal de irigaţii… da, în Parcul Industrial cel veşnic neterminat. Şi lista ar fi prea lungă ca s-o publicăm pe toată!
Sub nasul poliţiştilor – Urbea de furat
Domnească 24, Traian 110, Traian 112 colţ cu Eroilor sau Traian 194 colţ cu Vultur sunt imobile „pont sigur” care au căzut pradă hoţilor, ziua în amiaza mare. Au fost demolate bucată cu bucată, furate cărămidă cu cărămidă, fiind luate şi balcoanele din feronerie, şi lemnul, inclusiv şinele de cale ferată care susţineau tavanul! Şi asta fără ca Poliţia să mişte un deget! Şi asta nu-i nimic! Ce nu au reuşit autorităţile locale au reuşit hoţii de fier vechi: ştergerea graniţei administrative şi unirea Galaţiului cu Brăila. Cum a fost posibil? Simplu: lăsat pradă uitării de ani de zile, monumentul care delimitează judeţele Galaţi de Brăila, a rămas fără inscripţia „GALAŢI”, o contribuţie importantă având-o hoţii de fier vechi.
Un panou mare cât candidatura mea
De două ori în 2012, la alegerile locale şi la parlamentare, Galaţiul a căzut pradă atacului cu panouri electorale. Când misterul lor s-a risipit, am aflat că niciunul dintre candidaţi nu a avut autorizaţie, nu a plătit şi nu a respectat vreo regulă de afişaj. În acelaşi timp, nimeni nu a fost sancţionat pentru tupeul, vecin cu nesimţirea, de a-şi „planta” scheletul metalic, înveşmântat în poze şi mesaje pe stâlpi, pe trotuar sau pe spaţiul verde. Evident, mai simplu ar fi fost ca panourile instalate misterios, peste noapte, să fie demontate pur şi simplu!
Atentat la Prefectură
Aleşii judeţeni şi locali au „atentat” la sediul Prefecturii când au aprobat predarea, respectiv, preluarea din domeniul judeţului Galaţi în domeniul public al municipiului a imobilului situat pe strada Domnească nr. 56. La adresa indicată este fix Palatul Administrativ în care funcţionează Instituţia Prefectului şi nu Sala Aplaudacilor, clădirea vizată în realitate… Nimeni n-a observat!
La apelul bocancilor – „Colonelul” Florea şi „comandorul” Chebac
Fostul prefect Paul Florea a devenit colonel în rezervă, iar fostul preşedinte al Consiliului Judeţului, actualmente senator PP-DD, Eugen Chebac – ditamai comandorul, peste noapte, pe linie de „partid şi de stat”, laolaltă cu Robert Turcescu şi alţi asemenea „gradaţi”. Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, s-a luat cu mâinile de cap şi a pornit o anchetă. De ce? Pentru că „avansările cadrelor în rezervă se fac în urma unor activităţi de pregătire a rezervelor, care se încheie cu aprecieri de serviciu şi aşa se avansează câte o treaptă, nu ca Făt-Frumos-fiul-iepii să crească într-o noapte cât alţii în 10 ani”.
Iarna-i grea, omătul mare – Prea mici pentru o aşa încercare
Primăria a picat prima confruntare cu zapada din aceasta iarnă, descoperind cu surprindere că nu poate face faţă unei zăpezi de circa 30 de centimetri cu doar 30 de utilaje şi că are nevoie de întăriri. Şi tot în premieră a fost luată măsura gratuităţii transportului cu autobuzele şi troleibuzele Transurb, pentru a-i încuraja pe şoferi să-şi lase maşinile acasă. Dar unde să încapă atâţia gălăţeni în câteva Isuzu deja arhipline? Aşa că aşteptarea pre(a)lungă a fost cuvântul de ordine în staţiile care gemeau de călători!
„Primarul dezastrelor”
„Dl Victor Paul Dobre era supranumit ministrul dezastrelor, s-ar părea, glumind, că parcă a venit primarul dezastrelor”, a mărturisit primarul municipiului Galaţi, Marius Stan, la numai o lună de la preluarea mandatului. O gafă a comis şi edilul atunci când şi-a anunţat noul city-manager, adus de la Bucureşti, pe Aurel Vlaicu, înainte de a fi măcar organizat concursul pentru acest post…