Fostii colegi spun cã Onilã avea apucãturi “aproape femeiesti” si era ciuca bãtãilor la seminar.
CORECTIE… Despre fostul episcop de Husi, Corneliu Onilã, s-au scris mii si mii de pagini, în special cele legate de povestile sale de iubire ascunse cu elevii de la Seminarul Teologic. Însã, sunt unele lucruri din trecutul sãu care te lasã perplex, dacã te gândesti cã atât timp cât a fost episcop si-a bãtut joc de toti preotii din judet si pe cât i-a stat în putintã, i-a umilit în cele mai publice moduri. Preotul paroh de la Pribesti, acum primar al comunei Codãesti, Mihai Rebegea, este unul dintre cei care l-au cunoscut pe Onilã încã de pe vremea în care acesta intrase la Seminarul Teologic de la Mãnãstirea Neamtului. O perioadã tulbure, despre care fostul eparh nu si-ar dori sã-si aducã aminte, mai ales dacã stim acum cã era ciuca bãtãilor la seminar. Era considerat “pârâciosul de serviciu la Spiritual”, cu apucãturi “aproape femeiesti”, dupã cum spun cei care l-au cunoscut în acea vreme. Cele mai multe suturi în dos le-a primit de la un coleg mai mare de Seminar, ajuns preot în apropierea Murgeniului, Iulian Bors. Ca o ironie a sortii, primul preot fugit din judet atunci când Onilã a ajuns episcop, a fost tocmai pãrintele Bors, care si-a gãsit o parohie în judetul Neamt!
Conform Wikipedia, “între anii 1972 si 1980, tânãrul Corneliu avea sã urmeze Ciclul primar si gimnazial la scoala generalã cu clasele I-VIII din satul natal, unde l-a avut ca profesor de Limba si Literatura Românã pe Serghei Colosenco, renumit rebusist român si fiul lui Mircea Colosenco, critic literar român nãscut în Basarabia. Reforma educationalã demaratã în anul scolar 1970-1971, care prevedea introducea în România a învãtãmântului obligatoriu de 10 ani, va influenta si parcursul proaspãtului adolescent. (…) În perioada 1982-1987 îl regãsim ca seminarist la Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Veniamin Costachi”, din cadrul Mãnãstirii Neamt. Ca o continuitate a parcursului sãu educational, între anii 1988-1992 tânãrul teolog va urma cursurile universitare de licentã la Institutului Teologic de grad Universitar din Bucuresti, care începând cu anul universitar 1991-1992 va redeveni Facultate de Teologie Ortodoxã în cadrul Universitãtii din Bucuresti”. O poveste simplã, în spatele cãreia se ascund unele frustrãri acumulate de viitorul episcop, cãrora avea sã le dea frâu odatã ajuns în functie. Preotul Mihai Rebegea, acum primar al comunei Codãesti, l-a cunoscut foarte bine pe Onilã, în perioada în care acesta era un simplu tânãr de la tarã, ajuns la Seminarul de la Mãnãstirea Neamt. “Pe atunci, la Seminar se intra cu 10 clase. Eu am terminat liceul, am luat si bacalaureatul, dar am fost nevoit sã o iau de la clasa a X-a atunci când am ajuns la Seminar. Am terminat primul an si asa cum era legea pe atunci, am fost înrolat în armatã. Când m-am întors, m-am pomenit coleg de clasã, în anul II, cu Corneliu Onilã. Nu-l cunoscusem pânã atunci. L-am vãzut cã era un tip retras, nu discuta cu nimeni, fãcea, cum se spune, mai mult lucruri femeiesti, stãtea toatã ziua prin bucãtãrie cu doamna Olguta Mihoc, avea niste apucãturi de fetitã. Toatã lumea spunea despre el cã este pârâciosul de serviciu, cã ne pâra pe toti la Spiritual. Ei bine, asta i-a atras unele probleme. Se obisnuia pe atunci ca, la fiecare masã de sase elevi de seminar sã fie un sef. Seful nostru de masã era un bãiat din anul IV, Iulian Bors, de loc din Schineni, Murgeni. Bãiatul era bine fãcut, fusese în echipa de rugby juniori la Rulmentul Bârlad. Când s-a auzit cã Onilã este pârâcios, Iulian îl lua numai la suturi toatã ziua, pe unde îl prindea”, îsi aminteste preotul Rebegea.
“L-am salvat din mâna lui Bors, i-am spus sã nu mai dea în el”
Preotul Rebegea sustine cã, la un moment dat, Onilã ajunsese sã fie luat în derâdere de toti. “La masa noastrã, seful Iulian Bors îl punea doar pe el sã care tãvile pline cu farfurii, sã le ducã la bucãtãrie. La alte mese, elevii intrau prin rotatie la cãratul tãvilor, numai la masa noastrã se stabilise ca Onilã sã care toate tãvile cu farfurii. Era vai de capul lui, plus cã Iulian îl lua la suturi. M-am luat de Iulian, la un moment dat, si i-am spus sã nu-l mai loveascã atâta. “Mãi, Iulian, e vasluian de-al nostru, nu-l mai bate”, i-am spus colegului de anul IV, care l-a lãsat dupã asta în pace. Eu am ajutat ca sã nu-l mai batã”, spune pãrintele Rebegea. Anii au trecut si Onilã a ajuns Episcopul Husilor. Când a auzit una ca asta, Iulian Bors, care era paroh la parohia Tutcani, a fugit la Horia, în judetul Neamt, unde este preot si acum. În ceea ce-l priveste pe pãrintele Rebegea, acesta a avut parte de o surprizã totalã: a fost caterisit tocmai de cãtre cel pe care pe vremuri îl apãra. “M-am dus la el si i-am spus cã vreau sã candidez la primãrie, a fost de acord, dupã care, când ajung primar, mã cateriseste, desi mã suspendase. Dupã ce l-am apãrat atâta de Iulian Bors, asta mi-a fost rãsplata. Nu sunt supãrat, nu-i port picã. Este doar o poveste de viatã, iar viata merge mai departe”, ne-a spus preotul Rebegea.