În locul elaborării de strategii coerente, guvernele care s-au perindat pe la conducerea ţării în ultimii 21 de ani au preferat să dezvolte teorii false şi fanteziste. Soluţiile propuse, bazate pe mituri, nu doar că n-au salvat sectoare vitale ale economiei naţionale, dar în multe cazuri au avut efecte profund negative
Miturile salvatoare anunţă invaza de turişti străini, descoperirea de noi zăcăminte naturale, interesul maxim al investitorilor străini, multiplicarea fermelor de turbine eoliene, exporturi masive de cereale, adoptarea rapidă a euro sunt cele mai cunoscute.
Mitul potrivit căruia „România este grânarul europei” este cel mai vechi din istoria noastră modernă. În realitate, producţia naţională de cereale n-a depăşit nici în cei mai buni ani 10% din totalul european, iar contribuţia la export s-a situat constant sub această valoare.
Forţa de muncă ieftină şi calificată este prima amintită când vine vorba de avantajele competitive ale României pentru atragerea investiţiilor străine. Pe hârtie, forţa de muncă este de până la de trei ori mai ieftină în România decât în statele dezvoltate din Europa de Vest.
De 20 de ani de când turismul a fost declarat direcţie strategică pentru economia autohtonă, numărul românilor care aleg să-şi petreacă vacanţele mai ieftin şi în condiţii mai bune peste hotare este în creştere rapidă. În paralel, numărul turiştilor străini este în scădere. Din cauza infrastructurii deficitare, România este clasată pe locul 76 în topul mondial al competitivităţii în turism, după Azerbaidjan.
Resursele minerale se află în prag de epuizare. În prezent nu mai deţinem mari resurse naturale de materii prime din cauza exploatării iraţionale din ultimii 60 de ani. Rezervele confirmate de petrol sunt de 74 de milioane de tone, iar cele de gaze se ridică la 185 de miliarde de metri cubi. La o producţie de aproximativ 5 milioane tone de petrol şi 12,5 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, actualele rezerve se vor epuiza în următorii 15-20 de ani.
Susţinătorii înfocaţi ai utilizării pe scară largă a energiei eoliene, solare sau geotermale, combinată cu biomasă şi biocombustibili vorbesc de investiţii de şapte până la nouă miliarde de euro (cam cât pentru trei autostrăzi) în următorii ani, cu efect benefic asupra economiei. Ceea ce nu se spune sunt costurile mult mai mari pe care vor fi obligaţi să le suporte consumatorii finali.
Mitul industrie a avut un efect catastrofal asupra economiei naţionale. Fără a beneficia de sprijin real din partea statului foarte multe unităţi industriale s-au închis încă din anii 90. Reducerea aportului industriei la fomarea PIB până la aproximativ 30% a fost privită ca o modernizare a economiei, întrucât statele europene se bazează în cea mai mare parte pe sectorul serviciilor. Criza a readus în atenţia guvernanţilor importanţa industriei, care realizează în mare parte echilibrarea balanţei comerciale.
S-a spus că dacă ne-am fi aflat în zona euro am fi fost mai apăraţi de efectele crizei. Afirmaţia nu corespunde adevărului, economia fiind mult mai vulnerabilă în condiţiile lipsei de competitivitate. De altfel, problemele Greciei, Spaniei şi Irlandei s-au agravat după adoptarea monedei unice, care a condus la scăparea de sub control a creditelor. Un alt exemplu care demonstrează că nu moneda a jucat un rol esenţial este Polonia. Este singurul stat din cadrul UE care a evitat recesiunea fără a face parte din zona euro.
realitatea.net
