BÃTUT SI FURAT… Bãrbatul care searã de searã aduce un strop de romantism în restaurantele vasluiene trece printr-un mare necaz. Plecat zilele trecute la Resita pentru a-si scoate “vechimea” de la combinat, Gajura Constantin a cãzut pradã hotilor de acolo, care l-au lãsat fãrã telefon si fãrã celebra sapcã. Banii a reusit sã si-i salveze, fiindcã îi avea ascunsi. Parcã presimtise cã va fi jefuit. Ca orice bun cetãtean, acesta s-a plâns politistilor resiteni, însã nimeni nu l-a bãgat în seamã. “Mi-au spus sã-mi vãd de treabã, sã nu-i mai încurc.” Întors acasã, florarul a ajuns la o concluzie sfântã: “Vasluiul chiar e un oras linistit. Nicãieri nu-i mai bine ca aici !”
Pe nenea Costicã îl stie tot Vasluiul. În fiecare zi îl gãsesti pe banca de lângã Casa Albã, asteptând ca trecãtorii sã-i calce cântarul contra sumei de un leu. Seara se transformã într-un romantic incurabil. Cu garoafele si trandafirii în gãleatã, colindã toate restaurantele din oras în încercarea de a gãsi tineri la fel de romantici ca el, dispusi sã-i cumpere florile. Spune cã si cântarul îi aduce ceva bãnuti, dar nu se comparã cu vândutul florilor. Cu toate cã-i place ce face, nea’ Costicã se gândeste sã se retragã din activitatea de florar, mai ales cã se apropie de vârsta de pensionare. Ca sã-si poatã pune la punct dosarul de pensionare, Constantin Gajurã s-a deplasat zilele trecute pânã la Resita, pentru a face rost de adeverinta cu vechimea în câmpul muncii. Are sase ani de muncã la Combinatul Siderurgic din localitate, la otelãrie. A ajuns în Resita, joi dupã-amiazã. N-a mai gãsit pe nimeni care sã-i elibereze adeverinta. Fortat de necesitatea actului, dar si de drumul lung si obositor pânã acolo, vasluianul a rãmas peste noapte în Resita. Pentru cã banii nu l-au dat niciodatã afarã din casã, acesta a ales cazarea cea mai ieftinã, sala de asteptare a gãrii din oras.
Furat de boschetari, ignorat de politisti
Nu dupã foarte mult timp de când si-a ocupat locul în sala de asteptate, florarul vasluian a început sã fie monitorizat de boschetarii din zonã. “Au pus ochii pe mine imediat ce m-am asezat pe scaun. Era 10-11 noaptea. Eu singur, ei vreo sapte sau opt. La ora trei dimineata m-au atacat. Au fost doar trei. Unul dintre ei mi-a luat sapca, unul mi-a bãgat mâna în buzunarul din fatã si mi-a furat telefonul. Al treilea a încercat sã-mi fure portofelul din buzunarul de la spate, dar n-a reusit. I-am dat peste mânã si s-a lãsat. Eu tot tipam dupã ajutor, dar nu mai era nimeni acolo. Doar eu si boschetarii ãia. Au reusit sã fugã. Dimineatã, la prima orã, m-am dus la Polita TF sã le spun ce s-a întâmplat. Mi-au zis cã mã ajutã, dar sã le spun cum arãtau hotii. Dupã ce am completat foaia aia, m-am dus sã-mi rezolv treburile. Când m-am întors, m-am oprit la un magazin din apropierea gãrii sã-mi iau o apã. Boschetarii ãia erau acolo. Unul avea sapca mea pe cap. Râdeau de mine. Au început sã mã urmãreascã din nou, iar eu, de fricã, am fugit la biroul Politiei TF. Au venit dupã mine pânã acolo. Le-am zis politistilor cã hotii sunt afarã. S-au uitat pe geam, i-au vãzut, apoi au început sã tipe la mine. <<Vezi-ti tu de problemele tale si lasã-ne pe noi sã ne facem treaba. Vezi cã ai început sã ne încurci.>> Pãi asa se fac treburile pe aici ? i-am întrebat. <<Ia vezi, n-ai un tren de prins?>> mi-au zis. Am urcat în tren si am venit acasã fãrã telefon si fãrã sapcã. Eu cred cã politistii de acolo erau mânã în mânã cu hotii.” ne-a declarat Constantin Gajurã.
“Vasluiul e un oras linistit”
Costicã Gajurã a avut de multe ori probleme si cu tinerii din Vaslui. I-au furat florile, au încercat sã-l buzunãreascã, dar niciodatã n-au sãrit la bãtaie. “Nicãieri nu-i mai bine ca aici. Vasluiul chiar este un oras linistit”, ne-a mai spus florarul orasului.
