File de istorie locală: Orașul Negrești sub bombardament aerian și cucerirea orașului Vaslui de către sovietici

DEZORGANIZARE…În august 1944, în contextul avansului rapid al trupelor sovietice, Negrești și Vaslui au devenit orașele martore ale unui haos generalizat. Unități germane și române au fost prinse într-o retragere dezorganizată, pe fondul atacurilor aeriene și al zvonurilor despre prezența tancurilor rusești. Lipsa comunicațiilor eficiente și panica răspândită de bombardamentele aeriene au dus la confuzie, iar drumurile au fost blocate de trupe și civili în retragere. În Vaslui, comandamentul german a încercat să organizeze o apărare, dar orașul era deja aproape evacuat. În aceste condiții, retragerea a continuat spre sud-vest, încercând să evite pierderi suplimentare de echipament și oameni.

În articolele precedente despre luptele purtate în județul Vaslui la sfârșitul lunii august anul 1944, am prezentat situația orașelor Vaslui, Bârlad, Huși, am vorbit despre aerodromurile de la Huși și Bârlad, despre lagărul temporar din Bârlad și despre tancurile sovietice care au cucerit cele trei orașe. Inevitabil a sosit și rândul orașului Negrești, care a suferit o soartă asemănătoare, fiind bombardat și cucerit de trupele sovietice. Totuși, trebuie să menționez că zona Negrești-Oșești-Buhăiești a avut parte de lupte de o intensitate mai redusă, în comparație cu Vaslui, Crasna, Huși, Vutcani, Costești, Bârlad etc., care au cunoscut apogeul Ofensivei Iași-Chișinău, declanșată de sovietici la 20 august 1944. În continuare vom prezenta raportul unui ofițer de artilerie german despre evenimentele care au avut loc în zona Negrești-Vaslui-Munteni: „În timp ce trupele Diviziei 5 Infanterie românești au abandonat fără rezistență pozițiile lor la apropierea inamicului, frontul s-a menținut în sectorul drept al corpului german, susținut de Divizia 76 Infanterie. Presupunând că românii au stabilit o linie de rezistență și retragere pe înălțimile ce mărginesc Valea Bahlui în sud, Divizia 76 Infanterie și-a extins puternic flancul stâng către sud. Totuși, Divizia 5 Infanterie română se afla într-o stare de dezintegrare totală și se retrăgea în grabă către sud, traversând valea lată de 1,5 km și înălțimile de la marginea de sud, fără a fi oprită sau angajată în luptă. Inamicul a avansat, a traversat valea și a ocupat cu ușurință linia de înălțimi de la marginea sudică a văii, ajungând la ora 10:00 în fața Statului Major al Batalionului. Unitățile dispersate ale batalionului – aproximativ 90 de oameni – au fost implicate într-o luptă pe drumul la nord de Dumești (n.r. locaitate din județul Iași, lângă Lețcani) împotriva unui inamic superior numeric și material. În acel moment l-am informat pe generalul-locotenent Abraham despre situație și am primit ordinul la ora 10:20 să mă retrag la Cogeasca (n.r. localitate din jud Iași, mai la sud de Dumești), unde erau încă grupate forțe considerabile din Divizia 76 Infanterie”.

Prinși în încercuire în județul Iași, lângă Lețcani, trupele germane se retrag spre Negrești, pe linia Ciurea – Țibana – Negrești

În raportul ofițerului german se arată cum trupele aflate în Iași se retrag spre județul Vaslui: „În timpul marșului spre Cogeasca, grupul nostru a fost ținta unor focuri intense de infanterie din partea inamicului, care ocolise satul Dumești spre est. Pierderile au fost de 3 răniți, 2 dispăruți și două vehicule de transport cu echipamente ale batalionului. După o ședere de aproximativ o oră și jumătate la comandantul de luptă, am primit permisiunea de la corp să mă ocup de batalion. M-am îndreptat spre trupele auxiliare, care fuseseră deja alertate, și am ordonat retragerea spre Slobozia (localitate din județul Iași, langă Ciurea), la sud-vest de Voinești (n.r. localitate vecină cu Slobozia), dincolo de linia Traian. Corpul îmi ordonase verbal să folosesc localitatea Țibana (n.r. localitate aproape de granița cu județul Vaslui, înspre Negrești) ca punct de colectare pentru batalion atunci când am raportat personal la Statul Major General. Unitățile motorizate ale batalionului, toate elementele tractate și vehiculele de comunicare au pornit din locația auxiliară în jurul orei 14:00. În afară de echipamentele distruse la locul de măsurători și echipamentul de comunicații al batalionului, restul echipamentelor erau intacte. În total, aproximativ 190 de oameni erau reuniți”. 

Panică pe șosea. În Negrești erau numeroase atacuri aeriene

Iată ce mai scrie ofițerul despre orașul Negrești, pe unde trebuia să treacă trupele germane: „Circulația pe șosea se desfășura în panică spre vest, și am fost informați că drumul spre Vaslui era blocat de tancuri rusești. Direcția generală a retragerii era Roman – Bacău, iar Bucureștiul era, de asemenea, ocupat de inamic. M-am deplasat personal la Negrești, unde ofițerii germani opriți ofereau informații contradictorii. Cu toate acestea, două declarații mi-au părut credibile: tancuri rusești erau la 20-25 km nord de Buhăiești. Panica din Negrești era amplificată de numeroase atacuri aeriene intense, care provocau devastări printre coloanele de pe drumuri. Unele vehicule ale batalionului au fost, de asemenea, victime ale acestor atacuri”.

Retragerea unităților spre Băcești

Starea de confuzie în rândul armatelor germane era mare. „Părțile motorizate le-am reunit sub conducerea unui ofițer de baterie, cu ordinul de a merge la unitatea din spate (nemobilă) din Buhăiești și de a transfera aceasta, prin curse pendulare ale echipajului motorizat, în zona de sud a Vasluiului. În încercarea de a lua legătura cu superiorii, de care unitatea mea depindea pentru sprijinul trupelor, am înaintat spre sud și am stabilit o legătură telefonică de la Negrești. Am raportat despre evenimente și despre măsurile pe care le-am luat. La prânz, în aceeași zi, am mers din nou la Corpul VI român. Generalul-locotenent Abraham mi-a aprobat, la propunerea mea, să adun unitatea la Băcești. De acolo urma să reiau legătura cu generalul. Totuși, acest ordin nu l-am putut îndeplini din cauza lipsei oricărei conexiuni telefonice și a necunoașterii locului de comandă al corpului. Legătura cu Corpul VI român a fost astfel întreruptă. Părțile hipomobile le-am direcționat apoi, prin Țibănești, spre Băcești. Însă acest loc nu a putut fi atins din cauza epuizării cailor, astfel că s-a făcut un popas intermediar la Valea Mare, la sud de Negrești. Aici au sosit primele unități hipomobile în jurul orei 15”, mai scrie în raport.

Zvonurile cele mai teribile circulau printre soldați

„Deoarece situația din Buhăiești era incertă, am ordonat, în seara zilei de 21.08.1944, continuarea marșului unităților hipomobile sosite spre Oșești, la 4 km sud-vest de Buhăiești. Acolo, unitățile hipomobile s-au adunat până în zori pe 22.08.1944. Caii, complet epuizați, aveau nevoie de o scurtă odihnă. Pe traseul de marș, care prezenta dificultăți majore de teren, circulau cele mai teribile zvonuri despre prezența inamicului în zonă. În zori, pe 22.08.1944, am trimis un grup motorizat de recunoaștere la Buhăiești pentru a verifica dacă localitatea era ocupată de inamic, fusese ocupată, sau dacă echipamentele unității noastre erau încă acolo. Rezultatul a fost că Buhăiești era ocupat de trupe românești, iar echipamentele unității noastre erau complet relocate”, mai scrie ofițerul german în raport.

Rușii avansau spre Vaslui, nemții încercau o rezistență aici, adunând trupele

Cel mai experimentat ofițer german, maiorul Schreiber, a dispus adunarea trupelor în Vaslui, în încercarea unei rezistențe în fața rușilor. Momentul este descris în raport: „Am mers personal la Vaslui pentru a lua legătura cu unitățile germane. Acolo am aflat că rușii erau așteptați să sosească în oraș în aceeași zi. Nu exista nicio legătură de comunicație nici cu grupul de corp Mieth, nici cu Corpul VI român. Am apelat telefonic la ora 6:30 și am discutat cu maiorul Schreiber. Am cerut permisiunea de a retrage unitatea spre sud-vest; unitățile hipomobile puteau ajunge în zona Bacău din Oșești, iar cele motorizate din Vaslui le-ar fi putut ajunge din urmă datorită vitezei lor mai mari. În schimb, dacă unitățile hipomobile erau trase spre Vaslui, acestea nu ar fi ajuns decât după-amiaza, timp în care inamicul ar fi ocupat deja orașul. Am adăugat că apărarea în Vaslui nu era pregătită, iar orașul era aproape complet evacuat. Schreiber a promis să ceară aprobarea armatei. După mai multe cereri repetate, am primit după mai bine de două ore ordinul armatei de a aduna unitatea în Vaslui și de a mă pune la dispoziția comandantului orașului cu unitatea mea. Armata respingea cu fermitate retragerea haotică spre sud. L-am informat pe maiorul Schreiber că nu voi lăsa echipamentele în Vaslui, ci le voi muta pentru a evita pierderile inutile. Când m-am întors la Oșești, am găsit unitățile hipomobile deja pe drum spre Vaslui. Această mișcare a fost ordonată de cel mai experimentat dintre ofițerii de baterie, conform instrucțiunilor date de mine înainte de plecare”.

Trupe germane cuprinse de panică, tancurile sovietice semănau groază 

HAOS…Momentele de dinainte de 23 august 1944 petrecute în județul Vaslui, arată că trupele germane erau în degringoladă, iar tancurile rusești băgaseră groaza în acestea. Armata Română era în așteptare. Haideți să vedem cum surprinde situația în raport ofițerul german de artilerie, însărcinat cu retragerea trupelor spre sud: „O nouă încercare de a contacta statul major al armatei la Vaslui, pentru a ajunge la grupul de comandă, prin intermediul grupului de corp Mieth, a eșuat din cauza problemelor de comunicație. Când așteptam unitățile hipomobile la intrarea în Vaslui, în jurul orei 14:00, a început o panică generală pe drumul Oșești-Vaslui, care era aglomerat cu trupe românești. Mi s-a spus de către cîțiva ofițeri și soldați germani că drumul era bombardat de tancurile rusești dinspre șoseaua Iași-Vaslui. Cu toate acestea, nimeni nu văzuse sau auzise tancurile în mod direct. Pe măsură ce am avansat, cîțiva ofițeri germani au confirmat totuși bombardamentele tancurilor. Comandantul poliției militare de câmp al Corpului IV, care ajunsese și el la intrarea în Vaslui, a făcut investigații similare. Am raportat aceste constatări comandantului de luptă pentru trupele germane din Vaslui, oferindu-i aproximativ 25 de oameni din punctul de adunare de la Munteni și informându-l că alte trupe din unitatea mea, din coloana hipomobilă, se aflau pe drum, dar timpul lor de sosire era incert”.

Vasluiul este atacat de tancuri

ATAC…Când am ajuns la Munteni, în jurul orei 15:00, bombardamentele tancurilor asupra Vasluiului se auzeau deja. Comandamentul infanteriei nu a mai putut ajunge la Vaslui. La aceeași oră, când ofițerii mei s-au prezentat cu unitățile lor la comandamentul local, comandantul de luptă nu mai era prezent. Adjutantul a indicat să se poziționeze pe marginea sudică a orașului, fără alte detalii clare sau ordine precise de luptă”.

După ocuparea Vasluiului, trupele noastre se retrag, trecând prin Munteni, Crasna, Bârlad, ajungând la Focșani

RETRAGERE CONTINUĂ… Ofițerul și trupele amestecate ale mai multor unități se retrag în mare grabă din Vaslui, trecând prin Munteni-Crasna-Bârlad-Focșani, fiind urmăriți tot timpul de tancurile sovietice care se revărsau peste județ ca un tăvălug nimicitor. Această mărturie reprezintă o frântură din evenimentele dramatice întâmplate în august 1944 în județul nostru. Noi ne propunem să aducem în fața cititorilor crâmpeie de istorie neștiute până în momentul de față, contribuind astfel la îmbogățirea istoriei noastre locale.