INITIATIVÃ…Nicolae Bãlcescu era de pãrere cã istoria este cea dintâi carte a unei natii. În aceastã carte, natiunea îsi vede trecutul, prezentul si viitorul si ajutã sã stim cine suntem, de unde venim. Ne dezvãluie trecutul, ne aratã parcursul înaintasilor nostri, greselile lor, trecutul cu bune si rele. Istoria ne aratã cã ne-am luptat si am dobândit o identitate nationalã si cã nu suntem cu nimic mai prejos de alte natii. Tot din istorie putem învãta sã evitãm erorile trecutului, sã realizãm ce înseamnã si unde duce extremismul, radicalismul, totalitarismul. Din acest motiv, cotidianul Vremea Nouã si-a propus ca în fiecare editie de luni sã publice un articol despre istoria acestor locuri, despre participarea vasluienilor la evenimentele care au marcat viata comunitãtii. O vom face colaborând cu Alexandru Profiri, un tânãr vasluian pasionat de istorie, care si-a dedicat ani din viatã pentru a studia istoria acestor locuri. Ne dorim ca aceastã colaborare sã fie una de lungã duratã pentru a oferi cititorilor nostri cât mai multe informatii despre cum a fost scrisã istoria judetului Vaslui.
Alexandru Profiri
Orasul Vaslui a jucat un rol important în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, atât pentru trupele române cât si pentru cele germane. Pozitionarea sa geograficã si importanta cãilor de transport au fost principalele motivele pentru care armata germanã a plasat atât în Vaslui, cât si în judet, diferite componente de logisticã necesare rãzboiului (spitale, centre administrative, lagãre, zone de refacere pentru soldati, etc). Spre exemplu, în satul Tupilati a fost instalatã o unitate de comunicatii (compania 2./610) si un spital mobil la data de 25.06.1941. În orasul Vaslui a fost instalat un spital mobil (611) la data de 03.07.1941 (Conform raportului comandamentului Armatei 11 din 05.07.1941). La 10 aprilie 1944 se înfiinteazã un centru de colectare si controlare a corespondentei Grupului de Armate Wohler (Armata 8). Se deschide o filialã si în orasul Husi. La 20 aprilie, centrul din Bârlad este închis si rãmâne doar filiala Husi.
Planurile sovieticilor
Armata sovieticã a înteles importanta judetului Vaslui pentru efortul de rãzboi al Germaniei. Încã din primele zile de la începerea operatiunii Barbarossa la 22 iunie 1941, avioanele sovietice au încercat sã distrugã punctele cheie ale infrastructurii feroviare, fiind vizate gãrile Crasna, Vaslui si Buhãiesti. Odatã cu întoarcerea frontului si în urma avansului sovietic, orasul si actualul judet Vaslui aveau sã fie încã o datã tinta atacurilor militare. În perioada ianuarie-august 1944, satele judetului, unde viata se desfãsura într-un mod normal, erau ticsite cu soldati germani aflati în refacere în spatele frontului. Un bãtrân din satul Corni scria în anul 2003, într-un jurnal, despre acea perioadã: „Casele noastre erau ocupate de soldati. Grajdurile au fost ocupate de caii lor. Noi eram îngrãmãditi prin diferite încãperi mai mici”. În oras erau cantonati ofiterii si statul major al diviziilor. În dimineata zilei de 20 august 1944 începea ce de-a doua Ofensivã Iasi-Chisinãu, cunoscutã si sub denumirea de „Bãtãlia pentru România”. Sovieticii atacau cu peste 1 milion de soldati frontul apãrat de trupele române si germane. Imensele armate rosii aveau scopul încercuirii trupelor germano-române din zona Moldova-Basarabia, cucerirea României si tãierea cãilor de retragere pentru trupele naziste din Balcani. Atacul sovietic rupe linia frontului încã din primele ore ale ofensivei, iar generalii aruncã în bresele create marile unitãti de tancuri si blindate aflate pe pozitii si pregãtite pentru o cursã contracronometru de învãluire prin flancuri a armatelor germano-române. Încercuirea se realizeazã din primele zile, tancurile sovietice întâlnindu-se în zona Husi. Acesta este contextul în care asupra orasului Vaslui s-au nãpustit furioasele tancuri ale vârfului de atac sovietic. Descoperirea recentã a unui document în Arhivele Militare ale Germaniei aduce noi informatii, inedite, despre desfãsurarea luptelor pentru cucerirea orasului Vaslui. În vara anului 1944, în oras, a fost instalatã Compania de Administrare 179 a Diviziei 79 Infanterie germanã, care avea rol de administrare a plãtilor cãtre soldati cât si pentru diferitele materiale necesare pe front. Compania era deservitã, conform raportului din arhivã, de: trei functionari, trei subofiteri, 16 soldati, 13 voluntari rusi, o masinã de teren (Pkw) si cinci camioane de transport, toti fiind cantonati în oras. Agresivitatea ofensivei si avansului sovietic surprind trupele din Vaslui si îi prind nepregãtiti, raportul locotenentului Guther: „Pe 22 august ‘44, dupã-amiaza la ora 16:00, compania a fost alungatã din oras de unitãti ruse de tancuri cu infanterie (urcati pe tancuri), care au pãtruns neasteptat de repede în Vaslui din zona Roman. O apãrare mai puternicã nu a putut fi organizatã, deoarece compania a fost surprinsã în timpul serviciului de muncã, iar oamenii nu au avut posibilitatea sã ajungã la pozitiile lor repartizate. Sub foc intens de tancuri si infanterie s-au pierdut toti banii din fondul de campanie, punctul de platã, biroul de afaceri si o parte din stocuri. În ultimul moment posibil s-a reusit sã se ajungã cu toate vehiculele pe drumul de evacuare cãtre Bârlad. Pe 23 august – compania s-a retras din fata avansurilor rusesti de tancuri prin Bârlad în directia Galati. Pe 24 august- mergând spre vest, a fost atinsã zona Fãrcasa si intrarea în Buzãu. Potrivit informatiilor de la comandantii locali din Buzãu, drumul Buzãu – Brasov ar fi fost ocupat de trupe românesti. S-a discutat despre retragerea prin Ploiesti. Pe 25 august- compania a fost opritã de posturile ofiterilor din cadrul Diviziei 5 Flak. (Artilerie antiaerianã) în apropierea orasului Ploiesti, care au raportat cã România a declarat rãzboi Germaniei si cã continuarea cãlãtoriei este inutilã, deoarece posturile erau ocupate de unitãti românesti”.
Raportul din arhiva ISU Vaslui: „Pe cele trei drumuri care veneau dinspre front, se scurgeau aglomerate coloane nesfârsite de militari germani si români”
Compania reuseste sã scape din încercuire, iar la 4 octombrie ajunge în Ungaria, unde sunt spitalizati din cauza conditiilor grele pe care le-au suportat în fuga lor pentru a-si salva viata. Majoritatea soldatilor germani nu au avut parte de acelasi noroc, foarte multi au murit în pãdurile judetului, pe câmpuri si drumuri, unde zac si astãzi. O mare bãtãlie s-a purtat la Vutcani si pe raza comunelor Rosiesti si Albesti, subiect pe care îl vom aborda într-un alt articol.
O altã sursã importantã care aduce informatii relevante asupra subiectului este un raport aflat în Arhiva Inspectoratului pentru Situatii de Urgentã Vaslui:
Memoriul asupra pierderilor suferite din cauza evacuãrii fortate a Sectiei Pompieri de la Vaslui, din ziua de 23 august 1944: „În ziua de 22 august 1944, orele 17.00, au pãtruns în orasul Vaslui primele elemente înaintate ale fortelor sovietice, care veneau dinspre Iasi. Pe cele trei drumuri care veneau dinspre front, se scurgeau aglomerate coloane nesfârsite de militari germani si români. Venind la Sectie, am primit informatie de la un bãietandru, din Vaslui, care fugea plin de sânge pe fatã cã rusii sunt la grãdina publicã, iar tunurile si mitralierele trãgeau asupra Scolii Normale în care era instalat Spitalul de Campanie nr. 15. Imediat la înapoierea mea de la Cercul Teritorial am dat drumul la douã masini de incendiu sã plece, iar eu cu una am rãmas sã facem o panã de cauciuc, care era spartã de o schijã de la bombardament. Pânã când am terminat repararea sumarã a cauciucului, tancurile sovietice intraserã în oras, astfel cã la iesire în str. Hagi Chiriac, un tanc si-a fãcut aparitia în fata noastrã. Nu am încetat mersul cu masina si am trecut prin fata lui cu directia spre Bârlad. Tancul a tras douã focuri dupã noi, însã nu ne-a lovit si astfel am scãpat pentru moment”, se mai aratã în raportul locotenentului Guther . Dupã cucerirea orasului Vaslui, tancurile sovietice au continuat cursa spre sud, ocupând nodul rutier de la Crasna, orasul Husi si Bârlad. În acest context s-a luat decizia ca Maresalul Ion Antonescu sã fie arestat în dupã-amiaza zilei de 23 august, mai repede decât se plãnuia, pentru a salva cât de putin situatia. Urmele luptelor purtate acum 80 de ani în judetul Vaslui se vãd si astãzi prin transeele încã vizibile din pãduri, prin sutele de proiectile si armamentul descoperite de-a lungul anilor si prin monumentele dedicate soldatilor sovietici. Subiectul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial este departe de a se fi închis, de fapt, abia dupã 80 de ani au început sã aparã detalii despre luptele purtate în judetul Vaslui.
Bine ca mai bagati si altceva afara de muraturi, infractiuni si ridicatul in slava a politicienilor!