Fetita moartã în spital a bulversat consiliul local din Husi
ÎNTRE POLITICÃ SI MEDICINÃ Raportul de control privind verificãrile efectuate la nivelul spitalului Husi, de cãtre comisia dispusã de Ministerul Sãnãtãtii, ca urmare a mortii fetitei de 4 ani, de la Bunesti-Averesti, a fost prezentat plenului Consiliului Municipal, la sedinta de joi seara. Consilieri precum Cãtãlin Dogaru s-au silit sã o sustinã pe doctorita Floreta Bianu si sã îi dojeneascã pe cei care au criticat-o, în urma mortii copilului. Cãtãlin Tocu si-a anuntat demisia din Consiliul de Administrare al spitalului, afirmând cã gestul sãu este unul de “solidaritate” cu situatia colegilor de mandate, din ACL, care, dupã ce au pierdut majoritatea, cam… pierd si diversele functii. Dincolo de orice polemici sterile, detaliile mortii fetitei, subliniate în Raport si întemeiate pe datele concrete ale cazului, sunt socante.
În raportul întocmit de specialistii comisiei ministeriale, detaliile mortii Alexandrei, fetita de la Bunesti-Averesti, sunt de-a dreptul tulburãtoare. Actiuni bizare si neconforme cu procedurile, dar si contradictii extrem de ciudate între declaratiile oamenilor de pe Salvare si ale cadrelor medicale din spital. “Din declaratia asistentei de pe Ambulantã, doamna Mercas Nuti, reiese cã în cursul transportului copilul a prezentat: stare generalã relativ bunã, a fost constient, cu febrã 38 grade, rinoree, difagie si disfonie, iar saturatia în oxigen a fost de 97% (interpretatã ca normalã)”, se precizeazã în Raport. “Din foaia de observatie clinicã generalã (FOCG), starea la internare, completatã de dr. Bianu Floreta, este urmãtoarea: stare generalã influentatã, febrã, facies vultuos anxios, dispnee inspitatorie (…) Diagnosticul medicului de gardã la internare a fost: epiglotitã si insuficientã respiratorie acutã. Mentionãm cã FOCG a fost redactatã în mare parte ilizibil, existând pasaje pe care nici medicul însusi la solicitarea noastrã nu le-a putut descifra (…) În contradictie cu cele înscrise în FOCG, bunica afirmã cã starea copilului era bunã, aceasta colaborând bine cu familia si personalul medical, acuzând doar disfagie (…). Medicul pediatru declarã, si a consemnat în FOCG, cã la aproximativ 10 minute dupã administrarea medicatiei (injectie, perfuzie, aerosoli, n.r.) fetita prezintã stare de agitatie, durere abdominalã violentã, se ridicã brusc în sezut, are un acces de tuse violent, urmat de sufocare, cianozã cu apnee. Apare absenta respiretiei si a pulsului. S-au început imediat manevrele de resuscitare, cu un masaj cardiac extern, ventilare cu mascã si balon. La prima insuflare se exteriorizeazã o cantitate masivã de sânge proaspãt, pe narine si cavitatea bucalã. Se aspirã o cantitate mare de sânge. Se continuã masajul si ventilatia. Este trimisã infirmiera la CPU, pentru a anunta personalul”, se aratã în Raport. Din pãcate, era prea târziu pentru a se interveni în echipã, asa cum ar fi trebuit din prima secundã a internãrii fetitei, iar la 03, 45 a fost declarat decesul.
Dogaru: “Eu m-am informat foarte bine despre boala aceasta – epiglotitã”!
Managerul Lucia Rotaru Ciupilan a prezentat, în linii mari, consilierilor continutul Raportului, prezent, de altfel, în dosarul de sedintã al fiecãrui ales. “Dumneavoastrã, personal, vã reprosati ceva?”, a întrebat Cãtãlina Popa. “Nu, doar cã regret cã s-a întâmplat la noi în spital o asemenea tragedie, mai ales cã e atât de dureros totul, fiind vorba despre un copil”, a spus managerul spitalului. Consilierul Dogaru a simtit nevoia sã sarã în apãrarea medicului Bianu. “Eu m-am informat foarte bine despre boala aceasta, epiglotitã, si stiu cã din soc anafilactic, dacã a fost asta, nu se moare decât rar. E usor sã acuzãm, dar doamna doctor Bianu a ajuns sã fie împroscatã cu noroi, desi pânã acum era considerat un doctor bun, care a salvat multe vieti”, a spus Cãtãlin Dogaru. Colegul acestuia, Cãtãlin Tocu, din perspectiva de ex-presedinte al C.A. de la spital, a precizat faptul cã “doamna Rotaru Ciupilan a meritat sã fie managerul spitalului, în urma unui concurs corect”, dar si cã “dacã ne mai acuzãm între noi, riscãm sã ne trezim la spital cu ograda goalã”.
