NU VOR SA-SI STIE TRECUTUL
DESCOPERITE Un cititor al ziarului Vremea Nouã, în urma publicãrii povestii unei mame de 55 de ani, care-si cautã fiicele înstrãinate în urmã cu 16 ani, a descoperit pe Facebook douã tinere cu exact aceleasi nume, aceleasi vârste, ba chiar si, cel putin una dntre ele, cu o fizionomie izbitor de asemãnãtoare Valeriei. Din pãcate, cele douã fete, într-adevãr stabilite în Italia, aflãnd povestea din România, au ales sã pãstreze o tãcere… semnificativã în acest caz, refuzând categoric sã stabileascã vreo legãturã cu cea care sustine cã este mamã naturalã.
SUFLET DE MAMÃ! “Ele sunt, ele sunt!!”, a strigat Valeria în fata fotografiilor celor douã fete, a cãror nume, vârstã si, culmea, fizionomie, îi dau de înteles femeii cã ar fi fiicele demult pierdute. Cuprinsã de un plâns frenetic, ce alterneazã cu un râs de om cãruia i s-a luat o piatrã de pe suflet, femeia nu conteneste sã strige: ele sunt, uite, ele sunt fetele mele! Zadarnic i se spune cã este posibil ca la mijloc sã fie doar o… culme a coincidentei si cele douã tinere din fotografiile vãzute pe facebook sã fie, practic, douã strãine, Valeria nici nu vrea sã audã. “O mamã stie dacã un copil e sau nu al ei. Iar ele sunt fetele mele. Ea e Roxana mea si ea e Petronela, pãi eu nu vãd?!. Frumoasele mamei!!”, se îndârjeste femeia, neluându-si ochii de la fotografii. Ba întinde si mâna spre ecranul computerului, ca sã le mângâie…
Fetele din Italia nu au vrut sã stabileascã niciun fel de legãturã cu cea care crede cã e mama lor!
DIFICIL Luându-se legãtura cu ambele, fetele au fost retinute în fata povestii din România. Foarte important, ele nu au negat în niciun fel situatia, dar nici nu au vrut sã stabileascã vreo legãturã cu cea care sustine cã este mama lor adevãratã. A fost dreptul lor sã pãstreze o tãcere semnificativã în acest caz. De reamintit cã Valeria, de 55 de ani, a fãcut public faptul cã în urmã cu 16 ani, si-a piedut cele douã fiice ale sale, dupã ce le-a dat în grijã unei organizatii caritabile din Bucuresti. De atunci, spune ea, a tot cãutat sã afle mãcar dacã mai trãiesc sau nu fetele, însã, în afara faptului cã au primit un nume de familie nou si au fost duse undeva în Italia, nimic nu a mai reusit sã afle.
“Dacã se vor gândi mai bine, poate vor veni sã mã vadã vreodatã”
LACRIMI TÂRZII “Nu vor sã mã vadã?”, întreabã Valeria, cu ochii în pãmânt. “Cum vor! Sunt mari, ce pot sã le mai cer?! Cred cã mã judecã pentru cã le-am dat! Eu stiu sigur cã sunt ele. Ele sunt! Ochii mei au vãzut si din momentul acesta eu stiu cã fetele mele sunt vii. Mãcar stiu cã trãiesc… Nu am murit, fãrã sã stiu ce s-a întâmplat cu ele”, spune mama, cu lacrimile curgându-i siroaie pe obraz. “Bine mãcar cã stiu unde sã mã gãseascã si dacã se vor gândi mai bine, poate vor veni sã mã vadã vreodatã. E adevãrat cã mamã îti este cine te creste, dar cine ti-a dat viatã conteazã si ea un pic, nu?!”, se întreabã Valeria, mai mult pe sine decât pe oamenii din jur
