„Viaţa liberă” continuă serialul „Familia Bugetărescu”. În ediţia de astăzi vorbim despre rudele care, deşi îşi desfăşoară activitatea în entităţi separate, fac parte din ceea ce societatea denumeşte generic „sistem”. Aleşi sau angajaţi, prin concurs sau fără, cu salariu sau cu indemnizaţie, ei sunt membri ai Legislativului local, judeţean sau naţional, lucrează în administraţie sau sunt salariaţii unor societăţi pe acţiuni, regii autonome sau companii naţionale aflate sub autoritate locală sau centrală. Noi i-am numit bugetari de carieră, deşi în această categorie intră şi unii care, tehnic vorbind, nu sunt bugetari, ci doar lucrează în sistemul public şi iau bani de la stat. Unii erau deja „bugetari” când s-au văzut şi s-au plăcut. S-au luat şi, aşa, au format familii de bugetari de carieră. Alţii şi-au consolidat cariera în sistemul public abia după ce rudele lor şi-au consolidat cariera în sistemul politic. Cazurile, şi dintr-o tabără, şi din alta, sunt detaliate mai jos.
Liberalii din Zona Liberă
Penelistul Mircea Răzvan Cristea este viceprimar al municipiului Galaţi din anul 2004 şi consilier local din timpul administraţiei Durbacă. Soţia lui, Daniela Cristea, lucrează la Administraţia Zonei Libere Galaţi, regie aflată sub autoritatea Consiliului Local. „Ea lucrează acolo de 15 ani, de când [Zona Liberă] era la Ministerul Transporturilor”, a declarat, ieri, viceprimarul. „Eu nu sunt bugetar”, a precizat el. Într-adevăr, Mircea Răzvan Cristea nu face parte din personalul bugetar. El este ales local, remunerat de la bugetul municipal cu 39.677 de lei pe an, potrivit declaraţiei de avere din acest an. Soţia lui, Daniela Cristea, ia mai mult de la Zona Liberă – 43.432 de lei pe an, conform aceluiaşi document.
La Zona Liberă lucrează şi Elena Pârlog, sora fostului consilier local PNL Vasile Pârlog, acum şef serviciu în Prefectura Galaţi. Elena Pârlog este director economic la regia aflată sub autoritatea Consiliului Local. În acelaşi timp, soţia lui Vasile Pârlog, Viorica Pârlog, este director comercial la Administraţia Pieţelor Agroalimentare, societate al cărei acţionar majoritar este tot Consiliul Local. Traseul profesional al celor două nu a fost influenţat de-a lungul timpului de statutul de consilier local al lui Vasile Pârlog, susţine acesta din urmă. „Nevastă-mea lucrează la Pieţe din 1991. Eu consilier local am ajuns după aceea. Soră-mea a luat-o de jos la Zona Liberă. A fost nu-ştiu-ce, după care a devenit economist şi, când s-a ivit postul de director economic, a fost singura cu pregătirea necesară. Nici nu eram consilier local pe atunci”, a explicat Vasile Pârlog.
Şefa Danielei Cristea şi a Elenei Pârlog este Angela Ivan, de asemenea membru PNL. Ea conduce Zona Liberă din 2005. Angela Ivan, care nu a răspuns apelurilor noastre, are o rudă în ograda Guvernului. Sora ei, Cristina Apostol, este director executiv adjunct la Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii din cadrul Casei Judeţene de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale.
Rudele pedeliştilor, în grija lui Boc
La Casa Judeţeană de Pensii lucrează şi Ana Denis Aramă. Director executiv al instituţiei din anul 2009, ea este soţia lui Iulian Aramă, care este consilier judeţean PDL din 2004, director al Sucursalei Electrica Galaţi din 2005 şi preşedinte al Consiliului de Administraţie de la Electrocentrale Galaţi din 2010. Ca şi Casa de Pensii, cele două companii conduse de Iulian Aramă se află tot în curtea Executivului portocaliu. Însă, spre deosebire de Casă, care e subordonată Ministerului Muncii, Electrica şi Electrocentrale se află sub umbrela Ministerului Economiei. Menţionăm că am încercat să stăm de vorbă cu Iulian Aramă, însă acesta nu a răspuns la telefon.
Un alt democrat-liberal care are o rudă într-o instituţie subordonată Guvernului este consilierul local Dumitru Ion. Soţia acestuia, Iuliana Ion, conduce Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, instituţie subordonată Ministerului Agriculturii. A ajuns acolo în urmă cu un an şi jumătate, spune Dumitru Ion. „De un an jumate e în instituţie. A condus-o în regim de interimat, după care a dat concurs şi a fost pusă acum vreo două-trei luni. E funcţionar public”, a explicat consilierul local PDL.
Sânge în Judeţ
Dintre consilierii judeţeni, cel puţin o treime are rude în sistem, fie direct în aparatul Consiliului Judeţului Galaţi, fie în alte instituţii. În aparatul CJ mai lucrează, de exemplu, Manuela Panaitescu, soţia inspectorului guvernamental Gabriel Panaitescu, fost prefect al Galaţiului, şi Tatiana Ionescu, soţia social-democratului Ion Ionescu, care conduce Serviciul Public Ecosal al Primăriei. Contactat telefonic, acesta din urmă a refuzat să discute cu redactorul „Vieţii libere”. „Cu tine, niciodată. Pentru că, indiferent ce am spus, ai scris ce ai vrut tu. Aşa că ce rost are să vorbesc cu tine?”, a spus Ion Ionescu, înainte de a pune punct convorbirii telefonice.
La CJ a muncit şi soţul consilierului judeţean PC Genica Totolici, care conduce totodată societatea de transport public Transurb. Nicolai Totolici a făcut parte din aparatul CJ pe vremea când preşedinte al Consiliului Judeţului era conservatorul Eugen Durbacă. „El (soţul, n.r.) a lucrat în Sidex şi, în momentul în care s-a ivit ocazia, a participat la concursul de angajare organizat de Consiliul Judeţului şi l-a câştigat. A fost consilier pe probleme de protocol, parcă. A stat un an, nu i-a convenit sistemul şi a plecat”, a declarat, ieri, Genica Totolici.
Acum, soţul ei este directorul Centrului de Profit din Galaţi al Companiei Naţionale „Loteria Română”. „Centrul de Profit e la «Loteria Română», care nu e instituţie bugetară”, a precizat Totolici. Totuşi, „Loteria Română” este o societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, se arată în documentul de înfiinţare a Companiei Naţionale.
Nu putem încheia rubrica dedicată Consiliului Judeţului Galaţi fără să amintim de faptul că însuşi preşedintele forului are o rudă la stat. Fratele social-democratului Eugen Chebac, Nicu Chebac, este directorul Oficiului Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, instituţie subordonată Ministerului Agriculturii şi, deci, Guvernului. Trebuie să spunem că i-am cerut preşedintelui CJ un punct de vedere încă de săptămâna trecută, însă a refuzat să comenteze.
Şi parlamentarii au rude, nu-i aşa?
Cele mai celebre cazuri de parlamentari cu rubedenii în sistem sunt ale senatorului PDL Marius Necula şi deputatului Mihail Boldea, care tocmai a părăsit PDL şi s-a înscris în UNPR. Soţia senatorului, Monica Necula, este manager la Spitalul de Pneumoftiziologie. Ea conduce unitatea medicală dinainte ca soţul ei să intre în Parlament, însă a ocupat prima dată acest post în legislatura 2000-2004, când Marius Necula a fost subprefect şi prefect de Galaţi. Acesta nu a fost de găsit ieri, încercările noastre de a-l contacta telefonic fiind sortite eşecului.
În ceea ce-l priveşte pe Valentin Boldea, fratele deputatului ales în 2008, el conduce Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică din decembrie 2009, cu o întrerupere în perioada august 2010 – februarie 2011. Este interesant de văzut dacă, după recenta demisie din partid a deputatului Mihail Boldea, directorul DSP va reuşi să îşi mai păstreze funcţia sau se va întoarce la munca de medic primar, mai ales că, spune parlamentarul, fratele său a fost opţiunea liderilor PDL pentru şefia Direcţiei.
„A fost opţiunea celor din conducerea PDL, nu a fost opţiunea mea, că nu eram un factor decizional”, a afirmat, ieri, deputatul Mihail Boldea. „Ulterior a dat concurs, l-a luat, e funcţionar public. Ocupă un post care nu este interesant nici din punct de vedere politic, pentru că are doar 20 de angajaţi în subordine, şi nici din punct de vedere economic, pentru că are o leafă de 17 milioane de lei vechi”, a încheiat parlamentarul.
„E vârful aisbergului”, spune prefectul
Paul Florea, prefectul judeţului Galaţi, apreciază că angajarea rubedeniilor în sistemul public este un fenomen larg răspândit şi asupra căruia trebuie să se intervină doar în cazurile acute. „E vârful aisbergului chestiunea angajării [rudelor] în cadrul aceleiaşi instituţii.
Fenomenul e mai amplu. Sunt o mie de posibilităţi de a plasa – pe reciprocitate, pe… E un fenomen care nu e normal, nu e firesc până la o anumită limită. Uneori, într-adevăr, soţia, copilul unei persoane au şi ei dreptul să aibă un loc de muncă şi, dacă pregătirea lor este de aşa manieră încât nu-şi pot desfăşura activitatea decât într-o altă instituţie [publică], atunci sigur că interpretarea poate fi răutăcioasă.
Dar, având în vedere faptul că, spre exemplu, într-o primărie de la ţară peste jumătate dintre angajaţi sunt din aceeaşi familie, sigur că este un evident abuz. E o chestiune care trebuie tratată cu destulă delicateţe, pentru că dreptatea este şi de o parte, şi de alta. Noi credem că abordarea trebuie să fie echilibrată şi, acolo unde se depăşeşte limita, trebuie intervenit. Doar unde se depăşeşte limita”, ne-a declarat, săptămâna trecută, prefectul Paul Florea.
„Asta e România în care trăim”
Oficialii cu care am discutat despre reţeaua de rubedenii din sistemul public şi care au vrut să-şi păstreze anonimatul au încheiat, fără excepţie, conversaţia într-o notă pesimistă. „În sistem sunt mulţi. Au fost dintotdeauna, sunt şi nu vor dispărea”, a spus consilierul local pe care l-am citat şi în textul publicat ieri în „Viaţa liberă”. Opinia este împărtăşită şi de unul dintre angajaţii municipalităţii. „Aşa e de 20 de ani. Asta e România în care trăim”.
Motivul acestui demers jurnalistic ţine de nevoia ca instituţiile publice din Galaţi să funcţioneze bine. Oricare dintre cetăţenii Galaţiului ştie cum a funcţionat acest sistem în aceşti ani, când angajarea rudelor aproape că a devenit regulă. Cu siguranţă că nu este singura cauză, singura explicaţie, dar poate fi una dintre cele mai importante. Acesta este motivul pentru care am relatat despre uimitoarele aventuri ale familiei Bugetărescu.
