BÃTAIE DE JOC… Un bãrbat din municipiul Husi a trãit, ieri, o experientã mai putin plãcutã, dupã ce a mers în comuna Delesti pentru a plãti o taxã pentru eliberarea unui certificat de înmormântare. Ajuns la primãrie, acesta a avut surpriza sã constate cã niciun angajat nu era la locul de muncã. Însotit de sotia lui, bãrbatul a început sã batã la toate usile, fãrã ca cineva sã-i rãspundã. De lângã primãrie, de la aproape 200 de metri distantã, un cetãtean le-a transmis celor doi sã mai astepte, cã imediat trebuie sã ajungã cineva. Dupã 45 de minute de asteptare, pe usa institutiei a intrat chiar bãrbatul care le spusese celor doi sã astepte. Responsabil cu Serviciul de asistenta socialã din cadrul primãriei, acesta se pare cã se afla într-o vãditã stare de ebrietate în timpul serviciului, însã cine sã îl tragã la rãspundere când niciun superior al sãu nu era la serviciu? Dupã ce si-a declinat o identitate falsã, angajatul primãriei i-a spus huseanului cã trebuie ori sã astepte sã vinã contabilul, ori sã-i achite lui 20 de lei pentru a-i fi eliberat certificatul de deces. Întrebat dacã se poate face plata cu cardul, acesta a avut o replicã de milioane: „tu vrei sã plãtesti cu cardul când noi nu avem nici luminã?”
Obtinerea unui document de la institutiile statului este, de multe ori, o corvoadã pentru majoritatea dintre noi. Când documentul trebuie scos de la o primãrie din mediul rural, lucrurile se complicã si mai mult. Si nu din lipsa tehnologiei, ci din cauza nesimtirii unor angajati care se comportã ca pe propria mosie. În comuna Delesti, de exemplu, ieri, la prânz, niciun angajat al primãriei nu era la serviciu, spre disperarea unui cuplu din Husi, care a strãbãtut aproape 160 de kilometri dus-întors pentru a scoate un certificat de înmormântare. Ajunsi în institutie, cei doi soti au ciocãnit la toate usile posibile, inclusiv la cea a magazionerului, în speranta cã poate vor gãsi pe cineva. Desi toate birourile erau deschise, niciun angajat nu era prezent. Dupã mai multe încercãri, cei doi au iesit afarã, unde, la aproape 200 de metri de primãrie au zãrit doi bãrbati care sedeau pe marginea santului. Au mers la ei pentru a-i întreba dacã stiu pe cineva care lucreazã în cadrul institutiei si dacã i-ar putea ajuta cu un numãr de telefon. Unul dintre bãrbati le-a spus celor doi soti sã meargã înapoi la primãrie pentru cã imediat trebuie sã ajungã un angajat. Zis si fãcut! Cuplul din Husi s-a întors la poarta primãriei si a asteptat cuminte în masinã ca cineva din primãrie sã vinã totusi la serviciu. Dupã 45 de minute de asteptare, cei doi au rãmas cu gura cãscatã când au vãzut cã angajatul care trebuia sã ajungã la muncã era chiar bãrbatul care sedea cu fundul pe marginea santului. Revoltat, huseanul a intrat dupã el în primãrie si cu camera telefonului pornitã a filmat toatã conversatia.
„Si primar, si vice, si ce trebuie sã mai fiu aici?”
Petru a vã face o idee despre tipul de functionar public care „misunã” prin unele primãrii din judetul Vaslui, dar si pentru a nu strica frumusetea dialogului dintre cei doi, vom reda conversatia exact asa cum s-a derulat:
Angajat primãrie: -20 de lei, douã sute de mii. Vine acum (probabil referindu-se la contabilul primãriei)
Bãrbat: – Astept de 45 de minute, domnule. Cine vine acum? De 45 de minute aici nu e nimeni!
Ap: – Am vorbit acum cu el, e la sedintã la Vaslui. Mi-a spus cã vine acum!
B: -Bun, dar nu trebuia sã fie cineva aici, sã ne spunã?
Ap: Pãi si nu eram eu? Cu bãtrânul acela, cu piciorul?
B: Erati cu bãtrânul ãla si când v-a întrebat nevastã-mea dacã e cineva la primãrie, nu i-ati rãspuns! Si mai aveati si nesimtirea sã vã luati de ea pentru cã v-a întrebat dacã lucrati aici!
Ap: – Stãteam de vorbã cu omul ãla care e bolnav, eu aveam alte probleme! Nu trebuia sã mã ocup si de omul ãla? De omul ãla cine se ocupã? Du-te si te ocupã tu, uãi!
B: – Cum vã numiti?
Ap: – Gheorghe!
B: – Gherghe si mai cum?
Ap: – Nu stiu!
B: Pe mine mã cheamã B.M., am o problemã la dumneavostrã! Pe dumneavoastrã cum vã cheamã? Cu cine discut?
Ap: – Nu te intereseazã! Îti tai acus chitanta si ai sã vezi!
B: – Mirositi si un pic a alcool!
Ap: – Eu am stat de vorbã cu omul ãla, jumãtate de orã. Du-te si întreabã-l!
B: – Eu stau de 45 de minute în fata primãriei!
Ap: – Si ce mã intereseazã pe mine?
B: -Pãi primãria era goalã!
Ap: – Puteai sã stai si douã ore! Nu mã intereseazã pe mine dacã primãria era goalã sau era plinã!
B: – Pãi dacã dumitale lucrezi la primãrie, aici trebuia sã stai, sã-mi dai relatii, nu?
Ap: -M-am dus la omul ãla, cã are piciorul rupt! M-a întrebat cum se poate face o protezã si am stat de vorbã cu dânsul. Si ce-i cu asta?
B: – Dumneata esti casier! Dacã a venit nevastã-mea si v-a întrebat cine e la primãrie, de ce nu i-ati zis nimic? A rãspuns acel om cã trebuie sã vinã cineva, si atât!
Ap: – Eu mã ocup cu asistentã socialã, mã ocup cu chitante. Trebuie sã mã ocup cu tot, si primar si vice si ce trebuie sã mai fiu aici?
B: -Nu! Trebuia doar sã spuneti cã lucrati la primãrie si cã va veni persoana îndreptãtitã care mã putea ajuta!
Ap: – Dã încoace 20 de lei!
B: – Nu am 20 de lei, trebuie sã mã uit în portofel, dar pot sã plãtesc cu cardul?
Ap: – Hai cã mã iei la misto. Când ai sã achiti o sã îti dea hârtia. Tu acum mã iei misto . Zici cã plãtesti cu cardul? De unde card, tu nu vezi cã nici luminã nu avem?
B: -Eu v-am întrebat domnule, de unde sã stiu ce aveti si ce nu aveti?
Ap: – Dã 20 de lei, taxã eliberare certificat de deces!
