Eveniment antidrog, tratat cu dezinteres de elevii aduși cu arcanul. Mulți au părăsit sala fără nicio jenă

Aproape că nu mai există eveniment în Vaslui la care șefii județului sau ai orașului nu țin câte un discurs. Aproape 10 minute, uneori chiar 20 de minute, de plictiseală, pentru că, haideți să fim sinceri, prea puțini sunt atenți la ce spun aceștia. Am fost ieri la un eveniment dedicat tinerilor – “Conversații sincere despre consumul de droguri”. În deschidere au vorbit vicepreședintele CJ Mădălin Căciulă și viceprimarul Valeriu Caragață, apoi au urmat câțiva șefi/reprezentanți de instituții – Inspectoratul Școlar, Penitenciarul Vaslui, Centrul de sănătate mintală și pentru prevenirea adicțiilor. Nu voi analiza discursurile lor, pentru că s-au concentrat pe niște clișee îmbătrânite – “drogurile nu sunt bune”, “nu consumați droguri”, “efectele drogurilor sunt devastatoare pentru voi și familia voastră”. Cu clișee nu ajungi la tineri, iar Cătălin Țone, expert antidrog cu peste 30 de ani de experiență, știe asta. Când a preluat microfonul, știți care a fost primul lucru pe care l-a spus? “Vreau să răspundeți tare: bună ziua! V-ați plictisit? (n.r. în sală se aude “Daaa!”). Promitem să schimbăm paradigma începând de acum încolo”. Acum mai spuneți voi ceva despre faptul că discursurile șefilor de instituții nu îi plictisesc pe tineri. Ce am observat este că nu doar discursurile lungi, neatractive, îi plictisesc, ci chiar chiar și cele pe care unii dintre noi, cei trecuți de 30 ani, le considerăm interesante. Evenimentul a inclus și mărturia unui tânăr care a consumat droguri ani de zile, însă nu mulți l-au ascultat cu atenție. Unii vorbeau între ei sau butonau telefonul, în timp ce alții se pregăteau să plece de pe la jumătatea poveștii.

Mărturia lui Lucian ar trebui să pună pe gânduri orice adolescent: a început să consume droguri în clasa a VIII-a, iar la 18 trăia deja o dramă. “Eram în clasa a XII-a, visam să fac diverse lucruri. Eram pe val. Într-un weekend ne-am întâlnit trei prieteni, voiam să mergem la cineva acasă, dar înainte am zis “hai să fumăm și noi un joint”. Ne-am băgat într-un gang, unul dintre prietenii mei a făcut o țigară, a dat-o de la unul la altul… Am terminat-o, eram toți sparți, am ieșit din gang și cum am ajuns pe trotuar… Din spatele nostru, doi domni îmbrăcați frumos, ne spune “băieți, stați puțin”. Dintr-o mașină s-au dat jos trei jandarmi și am fost arestați pentru trafic de droguri. Într-o oră mi s-a schimbat complet viața. La 14 ani fumam primul joint, o consideram cea mai frumoasă experiență din viața mea. La 18, fumam tot un joint, dar am considerat-o cea mai nașpa experiență a mea. Nimic din ce trăisem până atunci nu fusese atât de nasol ca cele 24 de ore în arest. N-aș putea să vă spun ce e în inima unui părinte care e sunat de procuror și aude de la el “băiatul dumneavoastră e cu noi”. Cât am stat în arest, eu și prietenii mei ne-am jurat că nu mai fumăm, că ne lăsăm. A doua zi, procurorul a dispus cercetarea noastră în stare de libertate, adică ne-a lăsat să plecăm. Dar știți care a fost primul lucru pe care l-am făcut după ce ne-am îndepărtat de Poliție? Am fumat un joint, deși în arest ne jurasem că nu mai fumăm. Eram dependenți, dar nu credeam asta despre noi. Un an mai târziu, la 19 ani, am fost internat într-un spital de Psihitarie, erau 60 de pacienți, eu eram cel mai mic, cel mai tânăr, și singurul cu probleme de consum de droguri. Toți ceilalți pacienți aveau tulburări psihice. Într-una din nopți, unul dintre pacienți a avut un episod psihotic, adică a luat-o razna și a ieșit din salon urlând, a mers până în capătul holului, a luat un stativ de perfuzii, a intrat într-un salon și a omorât în bătaie șapte pacienți, șapte bătrâni. A fost o experiență traumatizantă, nu acela era locul unde eu voiam să fiu la 19 ani”, a povestit Lucian, un fost consumator de droguri.

Ce este interesant pentru un tânăr de 30 ani, nu este și pentru unul de 16-17 ani

După ce acesta și-a încheiat povestea, Cătălin Țone i-a provocat pe tineri la o discuție interactivă despre rețelele de socializare și vedetele care consumă droguri. Cei care au răspuns la întrebări au primit câte o carte despre consumul de marijuana. În timpul acestor discuții, grupuri de elevi se ridicau și ieșeau din sală. De ce plecau? Nu făceau parte din publicul țintă al evenimentului? Se plictiseau? Aveau toți lucruri urgente de făcut? O fi pățit Cătălin Țone situația asta și în alte județe sau e Vasluiul o categorie specială? Plecarea acestor tineri în timpului evenimentului ar trebui să le dea de gândit tuturor celor care organizează evenimente cu și despre tineri: ce trebuie să faci ca să le captezi atenția, ca să îi determine să stea într-un loc mai mult de jumătate de oră? Nu știu, dar cred că organizatorii de evenimente ar trebui să afle. Mie mi s-a părut un eveniment reușit, interactiv, ușor de ascultat, dar probabil că tinerii înțeleg diferit aceste activități: ce i se pare interesant unui tânăr de 30 ani, nu i se pare la fel unuia de 16-17 ani. Vă mai spun doar că această activitate s-a încheiat frumos, cu o provocare: tinerii au fost îndemnați să le trimită părinților un mesaj cu “te iubesc”, iar cei care au primit un răspuns din partea lor au fost răsplătiți cu câte o carte.