Credinta propovãduitã cu ajutorul jandarmilor!
ÎN PRAGUL REVOLTEI “De astãzi sunt cel care mã ofer tuturor celor din nevoi, cãci cea mai mare împlinire si bucurie este acolo unde în umbrã si întuneric rãsare lumina, în suferintã si durere apare vindecarea, în tristete si singurãtate, mângâierea”! Iatã promisiunea generoasã pe care cel de-al 51-lea Episcop al Episcopiei Husilor, PS Corneliu, le-a fãcut-o miilor de vasluieni, în clipa întronizãrii sale, pe 29 iunie 2009. Au trecut doi ani de atunci, iar “lumina, vindecarea si mângâierea” fãgãduite, încã se lasã asteptate… Si dacã poporul credincios se dovedeste în continuare rãbdãtor, în mod neasteptat, clerul din Episcopie a ajuns în pragul revoltei. Se vorbeste despre adevãrate biruri puse de conducerea Episcopiei pe umerii preotilor si despre bani, ca despre sursa tuturor neîntelegerilor. În tot acest timp, Episcopul Husilor, PS Corneliu, cel de la care se asteaptã detensionarea situatiei, dar , totodatã si cel spre care se îndreaptã o serie întreagã de acuze, tace!
Anul acesta, PS Corneliu a împlinit 12 ani de arhierie! 12 ani de când, cu binecuvântarea Episcopului Ioachim al Husilor, tânãrul Corneliu Onilã, nãscut în satul Corni – Albesti, în 1966, urca între cârmuitorii Episcopiei, devenind Arhiereu Vicar, cu titulatura de Bârlãdeanu. Însusi Episcopul Ioachim Mares l-a apreciat pentru stiinta sa de carte, acumulatã la scoli de prestigiu din Germania, dar si pentru perspectiva interesantã care se întrevedea în cariera acestuia, gratie ambitiei si personalitãtii de care dãdea dovadã. Educatia sa în tãri civilizate îl recomanda încã de pe atunci ca pe un reformator! “Începând cu anul 1993 a studiat la Facultatea de Teologie Protestantã din cadrul Universitãtii Marburg – Germania, fiind bursier al Diakonisches – Werk, EKD. Din anul 1996 a functionat ca asistent în cadrul aceleiasi Facultãti, la catedra de Teologie si Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe, sub îndrumarea profesorului Hans-Martin Barth”, se mentioneazã în biografia acestuia.
Desi are scoli înalte, îi cam lipseste… scoala vietii!
PROBLEMÃ În umbra Episcopului Ioachim Mares, Vicarul Corneliu Bârlãdeanu a reusit de putine ori sã se facã remarcat. Atributiile sale strict administrative s-au extins abia când PS Ioachim, din cauza bolii, nu si-a mai putut exercita atributiile, fiind imobilizat la pat. Una dintre marile provocãri ale lui PS Corneliu, în calitatea sa de Vicar al Episcopiei Husilor, s-a dovedit a fi celebrul caz …Corogeanu! În 2005, evenimentul care avea sã genereze o serie de reactii fãrã precedent în BOR, l-a pus la grea încercare pe tânãrul Vicar. Însãrcinat de Episcopul Ioachim sã rezolve cât mai repede si mai eficient “nebunia” de la Mãnãstirea Tanacu, PS Corneliu Bârlãdeanu s-a convins cã, desi are scoli înalte, îi cam lipseste… scoala vietii: a fost bãtut de vietuitoarele rãzvrãtite de la Tanacu, în momentul în care s-a dus sã le ridice Sfântul Antimist. „Scandal si subiect pentru presã, asta se întâmplã la aceastã mãnãstire. Este aici o persoanã grav bolnavã, Corogeanu (ieromonahul Daniel – n.r.), cãreia i s-a adus la cunostintã faptul cã, în urma celor întâmplate, nu mai poate sluji cele sfinte si este exclus din monahism pânã în momentul în care va veni rezultatul Parchetului care ancheteazã acest caz. Noi nu ne pronuntãm deocamdatã în ce mãsurã sunt vinovate cele patru vietuitoare si ieromonahul de aici. Din punct de vedere legal si canonic, nu mai poate sluji cele sfinte pânã la elucidarea cazului. Nu a înteles acest lucru si a chemat persoane sã ne agreseze. M-am dus sã-i ridic Sfântul Antimist, fãrã de care nu poate oficia slujbele si a sãrit la bãtaie la mine si m-a bruscat. Asta e realitatea tristã a vietii pe care o trãim”, a declarat atunci PS Corneliu.
Cãlugãrul Silvan slujea cu PS Corneliu în Catedrala Episcopalã, dar, în ascuns, se iubea de doi ani cu o vãduvã!
RUSINE Nici urmãtorul pas în rezolvarea acestui celebru caz “Corogeanu” nu a fost mai cu noroc, PS Corneliu luând decizia de a trimite un alt cãlugãr la Mãnãstirea Tanacu, dupã arestarea lui Corogeanu si a maicilor. L-a trimis sã reorganizeze locasul pe pãrintele cãlugãr Romeo Silvan, unul dintre cei mai apreciati duhovnici din Episcopia Husilor. Decizia s-a dovedit însã, în mai putin de o sãptãmânã, a fi extrem de neinspiratã, deoarece cãlugãrul Silvan a “fugit” si el de la Tanacu, recunoscându-si public, spre stupoarea credinciosilor din întregul tinut, faptul cã are de doi ani o iubitã, o vãduvã din Husi, cu 15 ani mai în vârstã decât el. Era, asadar, o nouã rusine care se abãtea asupra Episcopiei. Din nou, PS Corneliu a avut de gestionat o situatie cel putin delicatã din subordinea sa, însã a sfârsit prin a declara urmãtoarele: “Ce era sa fac cu el? L-am dat afarã, a fost caterisit. Mai multe amãnunte nu se pot da, deoarece situatia are un caracter intern. Si de aceea toate detaliile excluderii lui Silvan sunt cu regim special, la care nu are acces opinia publicã”, a fost tot ce a putut spune atunci PS Corneliu.
Cerintã: “Dãruiti-mi credinta voastrã, întelepciunea, puterea, rãbdarea si curajul”!
SPERANTE În 2009, dupã moartea PS Ioachim, întronizarea PS Corneliu Onilã în demnitatea de Episcop al locului a fost privitã de toatã lumea ca pe o revelatie! Sperantele multimii erau pe mãsura ambitiei noului cârmuitor al Episcopiei. La întronizarea sa a participat însusi presedintele tãrii, Traian Bãsescu, cel care i-a urat “multã întelepciune si curaj în fruntea multimii”. “Dãruiti-mi credinta voastrã, întelepciunea, puterea, rãbdarea si curajul de a fi urmãtor vrednic al vostru. Învãtati-mã, povãtuiti-mã, ocrotiti-mã, cãci sunt tânãr si nu le stiu pe toate, nerãbdãtor si am nevoie de multã si îndelungã rãbdare, ca din cele peste 400.000 de suflete ale acestei Episcopii, pe toate sã le câstig, pentru viata vesnicã si împreunã sã fie asteptati si primiti, în împãrãtia cea fãrã sfârsit a Mântuitorului nostru Dumnezeu”, le-a cerut PS Corneliu, sutelor de credinciosi, adunati în curtea Episcopiei, la fastuoasa ceremonie.
PS Corneliu al Husilor cautã un “bun si blând samaritean”!
Iatã cã au trecut 2 ani de atunci, însã “dreapta cârmuire” promisã se dovedeste a fi un obiectiv greu de înfãptuit… PS Corneliu a început totusi reforma promisã, cu câteva schimbãri importante: chiar la începutul acestui an, acesta a anuntat o “curãtenie în Episcopia Husilor”, schimbând mai multi preoti cu atributii în Eparhie, “decapitând” Protoeria Husilor si înlãturându-l pe protopopul Marcel Miron, pe care l-a înlocuit cu preotul Ioan Petru, nu înainte de a desfiinta Protopopiatul Fãlciului, unde acesta din urmã era conducãtor. Acest pas s-a crezut a fi o primã mãsurã din seria celor care aveau sã schimbe (în bine!) destinul Episcopiei Husilor. Din pãcate, n-a fost deloc asa… De aici s-au început noi intrigi în interiorul Bisericii, care au trecut de zidurile Eparhiei în ultimele douã luni: mai multi preoti s-au decis sã vorbeascã despre “nelegiurile” care, cred ei, se comit în Episcopia Husilor! Acestia au reclamat cã li se iau salariile fãrã justificare, li se percep taxe si comisioane pentru buzunarele personale ale superiorilor ierarhici, iar ei, duhovnicii amãrâtilor de rând, se vãd obligati sã “jupuiascã” credinciosii de banii, cerându-le donatii dupã donatii. Culmea este cã, desi preotii rãzvrãtiti vin cu probe si au apelat chiar si la judecata lumeascã pentru a-si gãsi dreptatea, Episcopul Corneliu a ales sã îi cateriseascã! Si sã tacã! Scrie însã, cu mult zel, editoriale interesante în ziarul, în care – ce paradox! – vorbeste despre… bunul si blândul samaritean. “Pilda samarineanului milostiv reprezintã una dintre paginile Sfintei Evanghelii de o rarã si adâncã frumusete descrisã în cuvinte ce rãspund la întrebarea care si astãzi, ca si atunci, o întâlnim si dorim sã gãsim un rãspuns care sã ne dea curaj si mângâiere. Cine este aproapele nostru? Cine mai are astãzi o inimã plinã de compasiune? Cine este capabil de sacrificiu pentru cel aflat în nevoie la limitã cu propria existentã?”, se întreabã, mirat, PS Corneliu al Husilor, într-un editorial publicat în ziarul “Lumina”, în data de 21 noiembrie 2011.
