CULES Curge mustul dulce din teascuri la Husi si chiar dacã toamna aceasta, rodul viilor s-a împutinat din pricina ploilor care au cãzut în nestire peste an, oamenii îsi duc traditia si truda pânã la capãt. În aceste zile, peste oras cade o ploaie mãruntã, rece, “mocãneascã” dupã cum îi spun bãtrânii, însã, chiar si asa, rar gãsesti o “ogradã” în care sã nu se audã larma gospodarilor care si-au adus acasã rodul ori târâitul unui teasc din care curge mustul dulce.
PUTIN, DAR BUN! Viticultorii spun cã anul acesta, productia de struguri a fost serios compromisã de ploile care au cãzut, în cele mai nepotrivite perioade. 60%, cred proprietarii de vie, este procentul în care s-a compromise recolta. Chiar si asa, oamenii au iesit la cules si, pe orice strãdutã de cartier ai apuca, e ca într-un furnicar: peste tot misunã oameni care fie vin, fie se duc pe deal, la vie. “Productia de struguri de anul acesta a fost compromisã, iar procentul cel mai optimist este de 60%. Sunt suprafete întregi care nu s-au bucurat de o îngrjire corespunzãtoare, ce nu au nici 20% productie. S-a estimat aceastã pierdere, deoarece ploile au fost încã din timpul verii, mai ales în perioada stropitului. Despre calitatea vinului se poate spune cã nu a fost foarte afectatã. Pentru cã a fost productie putinã si pretul pe kilogramul de struguri se estimeazã a fi unul destul de bun pentru producãtori”, a precizat huseanul Adrian Harnagea, inginer viticultor.
Strugurii au pret în aceastã toamna!
Dacã anul trecut , pânã si viile neîngrijite au fãcut mii de kilograme de struguri, anul acesta “poama” e rarã si destul de scumpã. În toamna lui 2009, micii proprietari de vie se plângeau cã sunt nevoiti sã vândã struguri si cu 30 sau 40 de bani kilogramul, acum însã nu se dã nimic fãrã cel putin 1,2 lei pe kilogram. “Eu am gãsit persoane din Iasi, chiar un profesor universitar, care an de an îsi cumpãrã struguri ca sã îsi facã singuri vinul cum le place. Si anul acesta domnul professor a venit si mi-a luat cu 1, 5 lei pe kilogram. Am vândut 1000 kilograme, culese de pe 10 rânduri de vie. Eu sunt multumit. Anul trecut am cules 1800 kilograme si am dat-o cu 40 de bani. Faceti dumneavoastrã comparatia. Da, am îngrijit-o, pentru cã eu asa am crescut la tata: via, nicodatã nu trebuie sã rãmânã pârloagã, cã e pãcat de la Dumnezeu. Am o pensie de 560 de lei, dar cum pot, tot o îngrijesc”, a spus Anton Ruja, 69 de ani, cunoscut proprietar de vie în zona Husului.
“Toamna la Husi e unicã”
“Husul este un amestec poetic de sat si oras, de blocuri din beton si case cu grãdini mirosind a leustean si a mere copate; o oazã de verdeatã în care viile stau rãsfirate, sus, pe dealuri, acolo unde cerul parcã ar coborî ca sã le mângâie frunzele, când verzi, când aurii. Toamna la Husi e unicã. Dulceata mustului te ademeneste. Dacã trãiesti o toamnã la HusI, cu bogãtia ei de fructe si legume, cu zacusca si compoturile gospodinelor, dacã gusti un strugure de busuioacã, cules cu mâna ta dintre frunzele umede si aurite, atunci, oriunde ai fi, îti doresti ca toamnã de toamnã, mãcar o sãptãmânã. la vremea culesului, sã dai o fugã în “orasul dintre vii”, spunea într-un emotionant interviu, celebra scriitoare Marta Miclescu.
