ADEVÃRUL Multi au fost cei care s-au îndoit de sinceritatea si îndârjirea sãtenilor de la Pungesti! Sunt destui cei care îi contextã pe ecologistii alãturati protestatarilor din Bârlad, atunci când acestia au iesit la manfestatii de amploare, împotriva actiunilor Chevron. Existã si multi oficiali care se îndoiesc pânã si de cuvântul si patriotismul preotilor care, din convingere, s-au alãturat celor care nu vor ape otrãvite sau oameni rãpusi de boli din cauza gazelor de sist. Dar când adevãratii specialisti iau cuvântul, lucrurile se schimbã radical! Asa se s-a întâmplat zilele acestea, când, în cel de-al doilea numãr al revistei „Cadente peste timp”, initiatã de Cercul Militar Husi, împreunã cu colaboratorii acestuia, un articol numit „Gazele de sist” a impresionat pur si simplu. Colonelul (r), inginer N.C.B. (nuclear, chimic, biologic), Nicu Sapcã, militar de carierã din „orasul dintre vii”, a scris, pe întelesul cititorilor, un articol în care aratã cât rãu poate produce folosirea fracturãrii hidraulice. Si, cel putin pentru huseni, cuvântul sãu nu poate fi pus la îndoialã! Nicu Sapcã scoate la ivealã detalii care au fost ascunse pânã acum românilor.
„(…) Dar sã revenim un pic asupra principiului tehnologiei obtinerii gazelor de sist pentru a lãmuri ctitorul neavizat în domeniu, care sã-i permitã pozitionarea fatã de astfel de exploatãri printr-un „Da” sau „Nu”. Într-o explicatie grosierã, principiul obtinerii gazelor de sist, spre deosebire de gazele conventionale sunt extrase din roci situate la adâncimi mici, medii si foarte mari, care au porozitãti, permeabilitate redusã sau absentã, mai ales când roca este granitã sau insertionatã cu straturi de argilã. Existã o singurã metodã folositã pânã acum, pe care au practicat-o prima datã americanii. Primele încercãri de exploatare au fost fãcute încã din secolul al XIX-lea, însã exploatarea industrialã a acestor resurse naturale a început prin anii 1984 – 1990. Metoda pe care o pomeneam mai sus se numeste „fisurare” sau, mai precis, fracturare hidraulicã, consacratã tehnic prin cuvântul englezesc „fracking”. Metoda foloseste forajul sãpat vertical si apoi în plan orizontal, cu tevi flexibile, nemetalice, gãurite pe toatã lungimea lor. Pentru a realiza o fracturare eficientã a rocilor care au gazul metan în captivitate este necesar a fi pompatã o apã cu aditivi speciali. Se lucreazã la o presiune imensã (peste 1000 atm.) care împinge milioane de litri de apã, pentru a crea fisuri, viitoarele itinerare subterane care converg spre punga centralã de acumulare, evident în contact cu putul central sau altele auxiliare. Întrucât companiile de exploatare a gazelor de sist tin sub secret compozitia aditivilor adãugati în apa folositã în fracturarea rocilor, unde sunt folosite masini si instalatii de tonaj foarte mare, nu sunt cunoscute în totalitate, cert este cã în zonele unde existã astfel de instalatii, s-au constatat poluãri cu efect toxic si cancerigen. Bineînteles cã reprezentantii companiilor petrolifere vin sã linisteascã opinia publicã (KaiserExploration Mining Company, Chevron, ExxonMobil, etc.). Compania Chevron si-a anuntat intentia de a exploata gazele de sist din România. (…)”, a spus inginerul Nicu Sapcã, în articolul sãu despre gazele de sist.
Zeci de substante care ucid viata, în fluidul necesar fracturãrii subsolice!
„Apa rezidualã rezultatã în urma fracturãrii are în continut substante radioactive precum uraniu si radon, antrenate în straturile parcurse, arseniu, metale grele si alte substante toxice periculoase, iar depozitarea lor este foarte dificilã si riscantã. Apa necesarã fracturãrii este refolosibilã, dupã ce a fost tratatã în regim stationar. Instalatiile de tratare în regim dinamic ar fi extrem de costisitoare, lovind în veniturile companiilor care se ocupã cu gazele de sist. Tratarea în regim stationar necesitã iazuri sau containere speciale, fãrã a elimina totalmente riscul producerii de scurgeri. Dupã tratare, apa este readitivatã si refolositã. În România apa necesarã în exploatarea gazelor de sist nu se poate purifica deoarece în zonele unde s-au concesionat terenuri deja nu existã facilitãti industriale, asupra acestui aspect voi reveni. Pentru a ne da seama de periculozitatea fluidului folosit la fracturarea subsolicã, care poate merge pânã la adâncimi de câtiva kilometri, publicatia „New York State” oferã situatia continului sãu: 1. 58 de substante cu proprietãti problematice fiintelor vii; 2. 6 fac parte din prima listã publicatã de Comisia Europeanã ca substante ce necesitã atentie deosebitã din cauza potentialelor efecte pe care le pot avea asupra omului si asupra mediului (acrilamidabenzene, izopropilbenzene, tetrasodiu, etilenã). Substanta (naftalinã bis – 1 – metiletil) în prezent consideratã ca fiind bioacumulativã si toxicã; 3. 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice; 4. 38 sunt clasificate ca fiind acut toxice, pentru organismele acvatice; 5. 8 substante sunt clasificate, ca fiind cancerigene, cum ar fi benzen si acrilamida, oxid de etilenã si diversi solventi pe bazã de petrol; 6. 7 sunt clasificate ca mutagene cum ar fi benzene si oxid de etilenã; 7. 5 sunt clasificate ca având efecte asupra functiei de reproducere”.
Efectele fracturãrii hidraulice: „Cancer si boli incurabile pentru oameni si animale”!
„Închipuiti-vã, stimati cititori, cã dupã opt ani de exploatare, ce ar rãmâne în suprafetele concesionate unde s-a extras gazul de sist? Suprafete aride, cu prezenta ariilor ce au servit la tratarea apei cu fracturarea hidraulicã, cu oameni trãitori pe acele meleaguri care, cu sigurantã, ar fi contactat boli iremediabil de tratat medical. (…) Efectele în timpul exploatãrii, dar si dupã încetarea acesteia, în ordinea periculozitãtii lor ar fi: 1. Apa potabilã si ape subterane contaminate; 2. Poluarea aerului si efectul de serã; 3. Cutremure si alunecãri de teren; 4. Cancer si boli incurabile pentru oameni si animale; 5. Distrugerea florei si a faunei, afectarea biodiversitãtii. 6. Infrastructura distrusã si poluare fonicã. Îmbolnãvirea fiintei umane ca urmare a consumului apei din zona de exploatare, dar si a aerului contaminat, conduce la boli cum ar fi neuropatie perifericã, leziuni cerebrale ireversibile, astm, cancer de piele, cancer testicular, probleme în timpul sarcini, anemie, leucemie, insuficientã renalã si multe altele, iar mortalitatea este în crestere. (…)”, este de pãrere colonel (r) ing. N.B.C. Nicu Sapcã.
Concluzia geologilor: „Se cumpãrã de la americani gaze neconventionale, românesti, fãcând prãpãd ecologic în România”!
„Fatã de efectul economic al României, un colectiv de experti din Bucuresti format din: Liana Popa, inginer geolog, Afrodita Iorgulescu, profesor universitar, Alexandru Tasnadi, profesor universitar, a realizat un raport cãtre Guvernul României, argumentând cã acordul este pãgubos, precizând cã „Domnul presedinte ignorã cu bunã stiintã, sau nu, cã Chevron detine (ilegal) cele patru acorduri petroliere în proportine de 100% si cã revedenta pe care trebuie sã o dea statului român este în bani, nu în naturã (adicã în gaze de sist). Legea petrolului îi dã dreptul lui Chevron sã dispunã asupra cantitãtii de petrol ce îi revine, inclusiv sã exporte. Asadar, sã fie foarte clar, Chevron nu are obligatia sã vândã României gazele de sist obtinute, poate sã le ducã în SUA si deci România va obtine, foarte probabil, 0 gaze de sist de la Chevron. Sau le va obtine, cumpãrându-le. Nu se mai cumpãrã de la rusi gaze conventionale, se cumpãrã de la americani, gaze neconventionale, românesti, fãcând prãpãd ecologic în România”, este convins colenelul (r) ing. Nicu Sapcã.
