EDITORIAL | Visul lui Solomon, ajuns șef de raion: să fie “uneală”!

Cam toată lumea știe ce este “unirea”, dar numai inițiații știu ce e “uneala”. În jargonul politic, acest cuvânt are o conotație derivată și specială, în sensul în care unirea e un act voit care vine în ajutorul tuturor, în timp ce “uneala” este tot voită, dar ajută doar pe autorii acțiunii. Un exemplu clar: Marea Unire pe care o vom sărbători în curând a fost inițiată de politicieni pentru toți românii. În schimb, Marea Uneală PSD-PNL a fost inițiată tot de politicieni, dar doar pentru folosul lor. Lămurită fiind problema semantică, mai rămâne să descifrăm un fel de tic social pe care Adrian Solomon l-a căpătat de când a ajuns șef de raion. Din motive aparent iraționale și mai ales puerile, acesta insistă ca întâlnirile cu miză politică și administrativă să se pecetluiască cu o scenă de copii mici în care toți participanții să bată palma! Așa au luat naștere tot felul de poze haioase în care niște domni bine îmbrăcați se calcă în picioare și își șifonează cămășile îngrămădiți ca să poate da bine, hlizindu-se fotogenic la alegători. Un coleg de partid explica această obsesie a lui Solomon prin faptul că acesta nu a avut parte de jocurile copilăriei și încearcă să recupereze acea bucurie acum, când e om mare și mănâncă șaorma în capitală. E posibil, însă, să existe și o altă explicație, care ține tot despre niște frustrări înnăbușite subliminal. Imediat ce a preluat în mod elegant puterea de la Buzatu, acesta a avut niște puseuri de panică, gândindu-se că organizația se va destrăma, iar rolul său cel mai important este să o țină unită. De aici și clișeele din discursurile ulterioare și mândria că a adus și noi membri importanți în partid, în special de la dușmanii liberali. Cu toții, Solomon a insistat să bată palma și, mult mai important, a insistat să fie făcută poza cu toți cei care își pun palma la bătaie. Toate aceste fotografii, puțin penibile, au rolul de a arăta organizației preluate în grabă că Solomon este cel mai potrivit și chiar mai bun decât legendarul Buzatu. Iar dacă Solomon insistă să rezolve o problemă, este foarte posibil ca aceasta să existe, adică nu toți membrii pesediști, mai ales cei cu greutate, îi înghit aroganțele de big boss.