DUREROS… Ziua de Boboteazã ar fi fost, pentru colegul nostru de breaslã Adrian „Dutu” Baciu, un prilej perfect pentru a imortaliza eforturile si credinta credinciosilor vasluieni prin participarea la rugãciunile dedicate acestei zile sfinte pentru ortodocsi. Traditional, Boboteaza însemna un ger cumplit. An de an, la biserica din centrul Vasluiului, „Adormirea Maicii Domnului”, fotoreporterul Dutu Baciu fãcea poze la sutele, miile de credinciosi ortodocsi care stãteau la rând pentru agheazmã. Ieri, din pãcate, Dutu nu a mai fost prezent la datorie. A fost condus pe ultimul drum, în liniste, de cãtre aproape 200 de vasluieni, oameni care l-au pretuit si l-au apreciat pentru ceea ce a fãcut, pentru toate imaginile lãsate amintire peste ani, despre un Vaslui cu oameni mândri si iubitori.
Fotoreporterul Adrian Baciu a fost condus, ieri, pe ultimul drum. Nu era bãtrân, asa cum ar putea crede unii. La cei 61 de ani ai sãi, din contrã, ar mai fi avut multi ani de povestit, de predat lectii cãtre noua generatie, de imortalizat povesti pentru nepoti. Dar, Dumnezeu a avut un alt plan pentru acest om echilibrat, pe care nu l-ai fi auzit niciodatã sã se plângã de ceva. Nici mãcar despre faptul cã moartea îi dã târcoale… Dutu Baciu a acceptat totul cu tristete si demnitate, întelegând cã boala cumplitã de care suferea nu i-a dat nicio sperantã. Si a lãsat tuturor un gol în piept, pentru cã Dutu a însemnat imaginea unui oras, a unui judet. Oamenii pe care colegul nostru i-a imortalizat atunci când erau în momente oficiale sau la vreo petrecere oarecare au venit sã-l conducã pe ultimul drum. Ultima fotografie. Au venit, la drumul de rãmas bun al lui Dutu, sefi de institutii din tot judetul, persoane publice, prieteni sau simple cunostinte. Fãrã lacrimi, doar cu multã suferintã în suflete. Pentru cã, de ieri, Dutu Baciu nu mai este printre noi. A coborât în tãrâna din care ne-am înfiripat cu totii si în care, vom coborî. Ne va astepta pe toti, cu aparatul de fotografiat în gât, spunând cã, acolo, Sus, nu mai sunt nici dureri, nici rãutate, nici lãcomie. Dumnezeu sã te odihneascã, Dutule!
