Lunea trecută ni s-a aruncat o următoare fumigenă – sistemul uninominal. Bugetul acţiunii – vizibil gras. Spoturi la TV, billboarduri, corturi pe la intersecţii, promovări, pagini de Facebook, etc. Înseamnă că miza e mare.
Ce se vrea?
Se insistă pe o discuţie filosofică despre avantajele şi dezavantajele sistemului uninominal. Eu aleg să nu particip la discuţii filosofice. Aleg să mă uit la cine ar implementa acest sistem şi să văd câte reforme au implementat cu succes în ultimii opt ani. Şi în opt ani de guvernare, acolo unde au fost responsabili, Partidul Democrat a implementat într-adevăr cu succes zero reforme. Corectaţi-mă cu argumente, fapte, cifre şi corectez.
Cine este responsabil?
Despre asta trebuie să discutăm. Despre faptul că nu e prima dată când PD ar utiliza o idee pentru a o distruge, implementând-o pentru profit personal. Aşa vor face şi aici. Oamenii ce vor scrie legea, oamenii ce o vor vota, oamenii ce o vor implementa aprobând regulamente şi legislaţie secundară, toţi vor lucra zilnic cu intenţia rea de a sabota următoarele alegeri prin metode matematice. Şi dat fiind că ei au cele mai bune date şi informaţie, nici nu vei şti unde anume te păcălesc, oricât de atent nu te-ai uita la ei. Vorbesc de legitimitate, vorbesc de câtă încredere putem avea în ei.
Şi totuşi oraşul e împânzit cu billboarduri şi corturi, televiziunile – invadate de emisiuni şi spoturi, iar în internet comentatorii sunt mobilizaţi masiv.
Comentează tot ce mişcă la subiectul dat. E o mobilizare în holding. Vor să te convingă de faptul că 2+2=5. Că, deşi parcă nu asta îţi şopteşte creieraşul, totuşi, asta este sursa problemelor tale. A tuturor problemelor. Aşa au înţeles ei ”discuţii largi în societate”. Propagandă.
