Biserica Ortodoxă a ȋnchinat această a doua Duminică din Postul Mare, Sfȃntului Grigorie Palama, un sfȃnt teolog care a scris și a vorbit creștinătății despre lumina necreată din Ȋmpărăția lui Dumnezeu care poate fi văzută și pregustată pe pămȃnt de către oamenii sfinți, atunci cȃnd Dumnezeu ȋngăduie. Este aceeași lumină pe care au văzut-o Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan atunci cȃnd au fost prezenți la Schimbarea la Față a Domnului Hristos. Dacă ȋn Duminica trecută am prăznuit Duminica Ortodoxiei, adică a dreptei credințe, ȋn această Duminică, a doua din Post, ni se arată că, dacă avem dreapta credință, atunci ni se pot deschide cerurile din care să ni se reverse lumina neapusă a dumnezeirii care ne luminează trupul și, mai ales, sufletul, alungȃnd ȋntunericul din inimile noastre.
Ȋn această zi, la Sfȃnta Liturghie, se citește Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum: ,,Ȋn vremea aceea, intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2,1-12)
Sf. Evanghelist Marcu ne relatează cum, patru oameni l-au adus ȋnaintea Mȃntuitorului pe un prieten al lor care era paralizat și, deoarece nu se putea mișca, era purtat de prietenii săi pe o targă improvizată. Domnul Hristos era ȋntr-o casă și vorbea oamenilor despre Ȋmpărăția lui Dumnezeu. Erau atȃt de mulți oameni ȋn casă și ȋmprejurul acesteia, ȋncȃt cei patru bărbați, ȋmpreună cu prietenul lor bolnav, nu au mai putut să ajungă la Iisus și, de aceea, au trebuit să recurgă la o metodă inedită: au desfăcut acoperișul casei, care era de stuf sau din ceva asemănător, și, prin spărtură, l-au lăsat cu targa pe cel paralizat chiar ȋn fața Mȃntuitorului. Sf. Marcu ne spune că Iisus Hristos, văzȃnd credința paraliticului și a celor care ȋl ȋnsoțeau, deȋndată i-a zis celui dintȃi: ,,Fiule, iertate ȋți sunt păcatele tale!” . Mai apoi, i-a zis: ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.”
Sǎ ne vindecǎm mai ȋntȃi sufletele, pentru a ne putea vindeca trupurile
Vedem că, Mȃntuitorul, mai ȋntȃi ȋi vindecă sufletul și, după aceasta, ȋi vindecă și trupul. Deci, condiționează vindecarea trupească de cea sufletească, deoarece de multe ori bolile oamenilor sunt urmări ale păcatelor lor, cum ar fi ȋmbuibarea, alcoolismul, lenea, sedentarismul, fumatul și multe altele. De aceea Hristos trebuia mai ȋntȃi să ȋi vindece sufletul și, apoi, trupul, pentru că din boala sufletului a venit boala trupului, iar trupul nu putea fi vindecat, iar sufletul să fi rămas bolnav. Sigur că nu ȋntotdeauna boala este doar o urmare a păcatului. Uneori, boala poate fi și o pedagogie, un plan divin al lui Dumnezeu cu unii oameni. Atunci cȃnd Mȃntuitorul a vindecat un orb din naștere, a spus: ,,Nici el nu a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a făcut ca să se arate ȋn el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3).
Invidia și cȃrtirea ne ȋndepǎrteazǎ de Hristos
Și ȋn acele vemuri, ca și ȋn zilele noastre, erau suficienți cȃrtitori care mereu puneau la ȋndoială Cuvȃntul lui Hristos și spuneau: ,,El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?”. Erau invidioși cǎ Hristos era ascultat de mulțime de oameni și, mai mult de atȃt, nu voiau sǎ recunoascǎ ceea ce era atȃt de evident: Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Acestora, precum și tuturor celor prezenți, Iisus le-a arătat, prin această minune a vindecării, că El este Mesia și că poate vindeca oricui orice neputință. Astfel, i-a zis slăbănogului: ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.” Iar slăbănogul s-a ridicat de pe targă (de pe pat) și a ȋnceput să meargă spre surprinderea tuturor, ȋncȃt, ne spune Sf. Marcu, ,,erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.”
Credințǎ și dragoste
Pe lȃngă această minune a vindecării, ne mai uimește credința ȋn Hristos a paraliticului și a celor patru prieteni ai săi care erau convinși că, dacă vor ajunge ȋn fața lui Iisus Hristos, atunci vindecarea va fi făptuită. Pe lȃngă credința celor patru prieteni, trebuie să le mai vedem și dragostea lor pentru cel bolnav, pentru cel care nu se putea mișca singur. Asadar, și noi trebuie să ȋnvățăm de la ei să ne rugăm pentru semenii noștri și să ȋi ajutăm, pentru că orice rugăciune și orice faptă nu este niciodată trecută cu vederea de Dumnezeu. Sunt mulți copii care s-au vindecat de boli grave prin rugăciunile mamelor, sunt mulți soți care s-au ȋndreptat, și-au venit ȋn fire, prin rugăciunile soțiilor sau invers. Dragostea celor 4 inşi pentru prietenul lor este dragostea pe care orice om trebuie sa o aibă nu doar pentru cei dragi, ci pentru tot omul care este în suferinţă sau în orice nevoie. Mântuitorul Hristos ne spune tuturor: ,, Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.’’ (Ioan 13, 35)
