Mãrturisirile pãrintelui Mina Dobzeu
DEZVÃLUIRE Desi s-a spus cã se va publica numai dupã moartea cãlugãrului Mina Dobzeu, cartea secretã, scrisã de acesta în taina chiliei sale, a vãzut totusi lumina tiparului! Se numeste “Apocalipsa. Planul de salvare a lumii în 7 etape” si a fost publicatã în putine exemplare. “Duhovnicul lui Ceausescu”, asa cum a fost numit Mina Dobzeu de presa vremii, si-a dat acordul pentru tipãrirea lucrãrii, motivându-si rãzgândirea prin aceea cã “nu se astepta sã trãiascã atât de mult, dupã 2008”, anul în care a predat manuscrisul celor mai importanti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. În cele aproape 200 de pagini, bãtrânul cãlugãr face mãrturisiri tulburãtoare despre viata sa în închisorile comuniste, despre Nicolae Steinhardt, despre oamenii care l-au ajutat sã-i scrie scrisori lui Ceausescu, dar si despre o comunicare personalã a sa cu Dumnezeu. Mai sunt apoi, multe analize propriie pe teme religioase complexe, pretioase, spun cunoscãtorii, pentru “tâlcuirea cuvintelor tainice ale Apocalipsei lui Ioan” (Ioan Cismileanu)
SMERENIE Nu s-a crezut niciodatã mai mult decât “cel mai umil slujitor al Domnului”, desi, pentru mii de oameni din toate colturile tãrii si nu numai, înseamnã un adevãrat simbol al luptei pentru credinta ortodoxã. Nici mãcar anii petrecuti în închisorile de dinainte de 1989, nu l-au fãcut, în timp, sã se regãseascã în ipostaza unui erou anticomunist sau sã caute faimã, pentru faptele sale, considerate de multi, dovezi incontestabile de demnitate, credintã si curaj! Cel care va citi asa-numita “carte secretã” a pãrintelui Mina, va întelege toate acestea si va gãsi rãspuns, mãcar în parte, la întrebãri care s-au tot ivit în jurul vietii sale. Întemnitat de mai multe ori, dupã ce s-a rãzvrãtit împotriva comunismului, îndrãznind sã-i scrie lui Ceausescu scrisori cu tonuri critice, cutezând sã conteste chiar în sânul Bisericii lucruri pe care le-a considerat nevrednice si resemnându-se întotdeauna cu viata sa dintr-o chilie modestã, Mina Dobzeu a devenit pentru multi un model. Poate cu atât mai mult cu cât autorul Jurnalului Fericirii, Nicolae Steinhardt, l-a indicat ca fiind intermediarul demn al „drumului iubirii” dintre el si Dumnezeu.
Mina Dobzeu, despre cartea secretã!
MÃRTURISIRE “Cu toatã sinceritatea, mãrturisesc faptul cã nu mi-am propus sã mã autodesemnez ca exeget al cãrtii Apocalipsa. Întotdeauna am cugetat cã omul trebuie sã se smereascã pe sine înaintea lui Dumnezeu si sã nu umble, în îngâmfarea lui, dupã lucruri prea mari. Am meditat si m-am rugat lui Dumnezeu sã pot întelege evenimentele enigmatic descrise în cartea Apocalipsa, dar si sã mã edific privitor la perioada pe care am trãit-o sub stãpânirea communistã”.
Întrebarea-cheie: A fost pãrintele Mina duhovnicul lui Ceausescu?
RÃSPUNS “Da, am fost! Însã, e momentul sã spun cum anume am fost. Începând din anul 1986, pe când eram slujitor la Mãnãstirea Sf. Apostoli din Husi, ca staret si slujitor la catedralã, m-am oferit, fãrã primejdia cã mã voi lãuda, sau mi se va întâmpla ceva care sã mã îngrijoreze, ori sã-mi aducã frică, dupã ce am citit mai multe articole ateiste publicate în revistele regimului comunist, m-am hotãrât sã scriu lui Nicolae Ceausescu. Doream sã-l informez cã orientarea lui si a Partidului, cu privire la libertatea cultului, desi prevãzut în Constitutie, nu se respectã, ci, dimpotrivã, Biserica Crestinã Ortodoxã Românã e îngrãditã si chiar persecutatã”, scrie în cartea sa cãlugãrul Mina.
A fost ajutat si de câtiva huseni, când a scris scrisorile cãtre Ceausescu!
Multi s-au întrebat de-a lungul timpului, dacã pãrintele Mina a scris singur acele scrisori sau a fost ajutat. Rãspunsul îl aflãm tot în lucrarea sa, unde sunt mentionati cei care l-au sustinut in aceasta incercare temerara de-a apara religia de ura aterilor. Între ei, si câtiva huseni. Trebuie subliniat faptul cã, ori de câte ori a fost arestat, pãrintele Mina niciodatã n-a rostit vreun nume al celor impreuna cu care a compus acele scrisori. A ales, cu pretul libertãtii, sã îsi asume singur rãspunderea în fata anchetatorilor, netrădându-si prietenii. “În scopul acesta am scris sapte scrisori (1986 – 1988). La scriam în asociere cu scriitori crestini din Bucuresti: Ioan Alexandru, Sofian Boghiu, Ioanichie Bãlan, Pãrintele Paul Mãrãcin, toti din Bucuresti. Altii erau din localitatea Husi: profesorul Gorceag, avocatul Aciobãnitei, pictorita Mariana Catanã, Pãrintele Simon (catolic). Scrisorile le trimiteam direct pe adresa presedintelui si ziceam asa: <<Stimate Domnule Presedinte, în tara noastrã existã atâtia oameni de prestigiu: oameni de stiintã, filozofi, istorici, medici, teologi care meritã a fi consultati ca sã fiti informat corect ce se cuvine sã dãm acestui popor. Nu ateism, pentru cã nu este specific poporului român. Ateismul este abject, nestiintific, nefolositor >>“.
Ceausescu i-a rãspuns prin oamenii sãi!
“Prin aceste scrisori, sapte la numãr, se crease un fel de dialog între mine, Nicolae Ceausescu si filosofii lui, care, la un moment dat, îmi rãspund asa: <<Nu putem renunta la ideologia materialistã, deoarece sistemul communist se mentine pe aceastã ideologie>>. Ana Bãlasa i-a scris si ea, în numele presedintelui: <<Morala societãtii este într-o stare decãzutã. La ce moralã sã revenim? La cea a sfintilor? Calea este ireversibilã>>“.
Chinuit în închisoare!
“Târziu, noaptea, m-au dus în celulã. A doua zi, sã mã scoatã, sã mã solicite sã semnez. N-am semnat si asa, mai multe zile, mã terorizau. Mã izbeau de pereti, mã loveau dupã cap, în ceafã (sã-mi pierd cunostinta) îmi dãdeau cu piciorul la fluierele picioarelor (sã-mi producã dureri si ametealã). A durat sãptãmâni. N-am vrut sã semnez.”
Steinhardt, detinutul din grupul “Noica”!
“Era cãtre sfârsitul lunii februarie 1960. Deja avusese loc procesul meu la tribunalul Militar Bucuresti si mã alesesem cu o condamnare de 7 ani. În aceste conditii, l-am cunsocut pe Nicolaie Steinhardt. S-a creat între noi o bunã prietenie; era un om respectuos si cu bune maniere. Fãcea parte din grupul Noica, scriitorii din Bucuresti, printre care: Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, etc. Dintre acestia, numai el era evreu.( …) În 1964, anul eliberãrii noastre, eram la Mãnãstirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi, unde mi-a fãcut o vizitã si unde ar fi dorit sã rãmânã. Însã n-am gãsit întelegere din partea chiriarhului”.
Mina Dobzeu l-a spovedit pe Steinhardt înainte sã moarã!
“Un moment important a fost ultima mea întâlnire cu dumnealui, în penultima zi a suferintei sale, la 29 martie 1989, înaintea de a-si da obstescul sfârsit, în spitalul de la Baia Mare. Iatã acum câteva rânduri de confesie intimã. Îmi spunea dumnealui: <<Dragã Pãrinte, gândul meu îmi spune cã Dumnezeu nu m-a iertat de pãcatele ce le-am sãvârsit în tinerete, în viatã. Si merg sã mã înfãtisez Dreptului Judecãtor si voi fi osândit aspru pentru toate nelegiuirile mele>>. Am cãutat sã-l linistesc si sã-l conving totodatã cã aceste gânduri sinistre, de disperare, sunt soapta diavolului. “Nu mai ascultati soapta Satanei! Cãci <<cei ce se tem de Domnul se aseamãnã muntelui celui sfânt si nu se tem nicidecum de bântuielile lui Veliar”. Si s-a liniștit. Mi-a multumit si a murit”.
“Ceausescu a vrut sã facã din români oameni fãrã constiintã”
“Asa a vrut acest om, sã guverneze dupã ratiunea sa, îndobitocindu-i si pe ceilalti oameni. Intentia lui a fost sã facã oameni fãrã constiintã, sã alcãtuiascã o ciurdã, cu o hranã calculatã “stiintific-rationalã”, care sã sufere de foame si de frig, deoarece numai asa îl poti înrobi pe om”.
