Drumul de aur s-a transformat în groapă de gunoi a Hușului (FOTO)

NEPĂSARE… Legătura dintre municipiul Huși și localitatea Pogănești, drum ce, după Revoluție, se dorea a fi strategic (o variantă de evacuare a Armatei în cazul unei invazii rusești) s-a transformat într-o adevărată groapă de gunoi. Și asta pentru că, de ani buni, autoritățile locale  cât și cele județene nu au reușit să găsească un proprietar pentru acest drum. Cei de la Primăria Stănilești și l-ar fi dorit în inventarul lor, cât și Consiliul Județean Vaslui, dar nu a fost să fie, deoarece s-a opus primarul Hușului, Ioan Ciupilan. Edilii de la Stănilești s-au străduit mult să și-l adjudece, mai ales că pe vremea comuniștilor acesta le aparținea, dar primarul Hușului s-a ținut tare și a reușit să-l bage în inventarul orașului său. Avea și interes, fiindcă de-a lungul său trece conducta de alimentare a orașului cu apă din Prut, iar o eventuală coproprietate cu un alt UAT i-ar fi încurcat  foarte mult socotelile. Astăzi, drumul este unul de pământ, într-o stare jalnică, desfundat și plin de șanțuri. Mai mult, din loc în loc zac munți de gunoaie, mai ales în gropile de împrumut de unde s-a luat pământ de umplutură pentru drumurile din Huși. Dacă acum vreo trei, patru ani primarul Ciupilan s-a dat de ceasul morții și nu a cedat drumul spre administrare comunei Stănilești, spunând cât de important este pentru Huși, iată că după ce și-a rezolvat problemele cu aducțiunea cu apă, l-a abandonat. De suferit au, mai ales, oamenii de afaceri care au investit în acea zonă și care se văd nevoiți ca atunci când plouă să se gândească serios la calea aerului pentru a ajunge în ferme, dar și locuitorii din Pogănești.

Cunoscut mai ales de hușeni ca « drumul de aur », pentru legătura pe care o poate face cu fermele din apropierea acestuia dar și cu localitățile de frontieră de pe malul Prutului, drumul care s-a vrut cândva strategic a ajuns o mare groapă de gunoi. Și asta, pentru că autoritățile locale din Stănilești și Huși dar și Consiliul Județean nu au reușit să ajungă la o înțelegere pentru reabilitarea acestuia. Abandonat atât de mai marii județului cât și de Primăria municipiului Huși, drumul care face legătura între localitățile de frontieră Pogănești sau Chersăcosu și civilizație este plin de gunoaie, șanțuri și gropi. Mai mult, atunci când plouă, drumul devine impracticabil chiar dacă de-a lungul său, câțiva investitori desfășoară afaceri de milioane de euro. În 2019, doi dintre fermierii din zonă au încercat să determine autoritățile să ia măsuri, dar acest lucru nu s-a întâmplat. “Degeaba facem noi investiții. Avem alei betonate în vie, dacă cei șase kilometri de drum până la fermă sunt praf. Gândiți-vă când vom da drumul la depozitul de frig, vor trebui să vină TIR-urile să ne ia marfa. Pe unde le băgăm? Ne cumpărăm elicoptere?”, se întrebau, în 2019, fermierii.

Drumul de aur, o încurcătură administrativă

Drumul cu pricina are o poveste destul de încurcată. Acesta leagă un sat de frontieră din comuna Stănilești, Pogănesti, de Huși. După 1990 era prins ca drum strategic, fiind o variantă de evacuare pentru Armată, în cazul unei invazii din Rusia. Ar fi trebuit să fie betonat, ca toate drumurile strategice, mai ales că trece și pe lângă o unitate militară funcțională și astăzi. Dar, după Revoluție, câțiva « băieți deștepți» au schimbat în acte destinația acestui drum, care a devenit unul de exploatație agricolă. Drumul strategic, acum, figurează prin Gura Văii, sat de pe drumul național, spre Pogănesti și e trecut în scripte ca drum comunal, asfaltat acum mai bine de 14 ani, dar care nu mai întrunește condițiile de variantă pentru evacuarea din Vama Albița, pentru că nu mai face legătura cu podul de peste Prut. Această schimbare a fost posibilă grație “intervenției” unui fiu al comunei Stănilești, general SRI, care a avut interesul ca asfaltul să-i treacă pe la poarta părinților săi. Celălalt drum a fost dat uitării, deși acesta corespunde tuturor criteriilor cerute de a fi strategic. Când fermierii au început să se plângă la autorități, acestia au găsit că drumul lor e în aer, nu aparținea nici Hușului, și nici comunei Stănilesti. Cei nouă kilometri erau ai nimănui, dar Ciupilan s-a deșteptat și l-a luat în custodia. A avut și interes fiindcă pe acolo trece conducta cu apă care vine de la Prut și aprovizionează orașul. În ecuație a intervenit și Consiliul Județean Vaslui care, pentru a aplana situația, a propus ca acest drum să se transforme în unul judetean și astfel să intre la reabilitare mai rapid.  Numai că nici acest lucru nu s-a întâmplat și sub administrația lui Ciupilan drumul s-a transformat, încet-încet, într-o adevărată groapă de gunoi și cu noroaie până la genunchi când plouă. Sau poate că tocmai acest lucru îl tranformă într-un adevărat drum strategic împotriva unei eventuale invazii a rușilor : ar fi ca la Podu Înalt, cu tancurile dușmanilor împotmolite în noroaiele lui Ciupilian.

Primarul Hușușului pozează într-un mare gospodar, dar pe la colțuri gunoaiele îl trădează

Tonele de deșeuri, multe dintre ele de la fabrici din zonă  și-au găsit locul în gropile de împrumut exploatate ilegal de către constructori, la indicațiile primarilor. Teoretic, firmele care i-au pământ de umplutură din aceste gropi trebuie să plătească 50 de bani fiecare metru cub la Agenția de Resusrse Minerale, lucru care nu se întâmplă. Ba mai mult, acestea se umple de gunoaie. Sperăm ca cei de la Garda de Mediu să se autosesizeze și să-l pună pe gospodarul primar Ciupilan să curețe zona. Dacă tot și-a dorit acest drum, măcar să-i pună pe cei de la 416 să încarce gunoaiele și să le ducă la groapa de gunoi a lui Buzatu, la Roșiești. Din fotografii se poate observa că sunt deseuri de la service-urile auto din oraș: parbrize sparte, cauciucuri, baterii de mașină, bidoanele de plastic de la ulei de motor, etc. Frustrant este că tot gunoiul s-a împrăștiat pe câteca zeci de hectare, taman în zona unde fermierii au investit milioane de euro în plantații de vii, de aluni sau de zmeură. Este un constrast hidos între viile și plantațiile așezate riguros geometric, ca în regiunile viticole de renume din Franța și miile de peturi și pungi de plastic care au pus stăpânere pe cele mai frumoase și mănoase terenuri ale Hușului.