SACRIFICII… Sute de cazuri si interventii, unele mai dificile, altele mai usor de gestionat, însã toate contracronometru. Rãsplata cea mai mare: recunostinta oamenilor salvati. Dar existã si reversul medaliei. Echipaje de pe ambulantã agresate de apartinãtorii celor care au cerut ajutorul, salvãri rãmase împotmolite în niste noroaie care apropie satele vasluiene mai degrabã de perioada rãscoalei de la 1907 decât de vremurile în care trãim. Aceste scenarii, cu bune si cu rele, fac parte din viata celor care salveazã vieti.
Doctorul Mohamad Awwad, de la Serviciul de Ambulantã Judetean, povesteste într-o postare pe pagina sa de facebook ce presupune o zi normalã din viata personalului de pe ambulantã. „Am intrat în foc ca sã salvãm victime si nu aveam pregãtire pentru asa ceva! Ne-am bagat în masini rãsturnate ca sã scoatem victime si nu aveam pregãtire pentru asa ceva! Am coborât in beci ca sã scoatem intoxicati si nici pentru asta nu aveam nici pregãtirea necesarã si nici echipament! De câte ori ne-am dus sã salvam victime si cât pe ce sã fim bãtuti, chiar si amenintati cu moartea?!
Telul nostru este sã salvãm vieti si sã acordam tratamentul de specialitate necesar. Secundele, la noi, sunt calculate de când primim apelul. Atunci nu putem spune nu avem timp sau nu ne simtim bine sau nu ne merge masina…minutele sunt numãrate pânã ce ajungem la fata locului.Timpul ne preseaza când situatia devine criticã si stim în sinea noastrã cã trebuie sã ne miscãm cât mai repede sã ajungem cu pacientul la spital ca sã-l predãm colegilor nostri care stau si ei în asteptare. Bucuria este mare când stim cã am ajuns cu bine si devine mai mare când vedem cã si colegii nostri din spital au preluat sarcina si continuã eforturile începute… este muncã contra cronometru cu viata pentru o viatã… Culmea bucuriei este când aflãm cã pacientul mai trãieste si aceastã muncã nu a fost în zadar… munca în lant…munca în echipã începutã de unii nerãbdãtori sã dea tot ce este în ei pentru a mentine o viatã si preluatã si continuatã de altii care se strãduiesc s-o mentinã… Atunci, sincer vã spun cã nimeni dintre noi nu se gândeste la propria lui liniste, nici la propriul lui relax, somn sau stomac… de mai multe ori ne furã timpul si uitãm de propriile noastre familii ! Dãruim fãrã sã ne gândim la ceva special si nici mãcar la conditii speciale de munca si nici la o pensie specialã…. Eu cred ca meritãm acest lucru !” a scris medicul pe pagina lui de facebook.
