„Milă voiesc, iar nu jertfă“. Asta le-a poruncit Iisus Hristos ucenicilor săi, conform Evangheliei după Matei (Matei 9, 13). Și acesta pare să fie conceptul fundamental după care se călăuzeşte preotul Gheorghe Saftiuc, din Dolhasca. Milă nu ca formă de simplă compasiune, ci ca filozofie de viaţă. Și-a început misiunea la Adâncata, apoi a continuat la Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareş. Minune arhitectonică, în care ploua prin acoperiş, de ajungea să plângă pictura de pe pereţi. Nu l-a răbdat inima să lase lucrurile aşa. A mers cu rugăminţi la mai marii Bisericii şi ai judeţului şi a obţinut ajutor pentru un acoperiş nou. ”Trei ani s-a lucrat acolo, apoi am făcut o casă parohială, care a devenit casă de oaspeţi”, ne spune preoteasa Mioara Saftiuc. Din 1990 a venit la Dolhasca. Murise preotul paroh şi enoriaşii aveau nevoie de un nou păstor. ”Nici aici nu era casă parohială, am stat în casa de prăznuire. Părintele a refăcut în patru ani toată biserica, de la acoperiş la frescă. Apoi s-a pietruit curtea cu piatră naturală, s-a ridicat un altar de vară, un lumânărar, porţi, gard şi alei”, povesteşte preoteasa.
