Două biserici ridicate în vreme de război: “Cuvioasa Parascheva” și “Sf. Nicolae” (FOTO)

ISTORIE… Bisericile “Cuvioasa Parascheva” și “Sf. Nicolae” împart o poveste asemănătoare: au fost construite în aceeași perioadă (1937-1943), din donațiile enoriașilor și cu ajutorul a două personalități din istoria României – mareșalul Ion Antonescu și generalul Ion Rășcanu, primar al Vasluiului (1938-1942) și al municipiului București (octombrie 1942 – august 1944). În cazul ambelor biserici, s-a apelat la o stratagemă: preoții parohi au slujit o perioadă la biserica din suburbia Moara Grecilor și au lucrat, în același timp, la închegarea noii comunități și construirea bisericilor. Ziarul „Universul” scria la acea vreme că “de la construirea bisericii “Sf. Ion” din Vaslui de către Ștefan cel Mare, adică într-un timp de aproape 500 de ani, nu s-au construit decât două biserici – “Adormirea Maicii Domnului” și “Sf. Treime”.

Terenurile pe care se află cele două biserici au fost donate sau obținute prin schimb: în cazul Bisericii “Sf. Parascheva”, terenul a fost oferit de către Primăria orașului Vaslui, iar în cazul “Sf. Nicolae” a fost cedat, prin schimb, de Cercul Subofițerilor și Ofițerilor din Garnizoana Vaslui. Lucrările au decurs greu din cauza vremurilor de restriște: ambele au fost afectate de cutremurul din 1940, iar apoi, timp de aproape un an, nu au mai primit sprijin financiar din cauza intrării în război a României. În 1943, când generalul Rășcanu a devenit primarul general al Capitalei și a intervenit pe lângă Guvern, cele două biserici au primit, în total, 1,5 milioane de lei, bani cu care reușesc să finalizeze lucrările. Într-o adresă către Ministerul Cultelor, acesta sublinia că „domnul Mareșal Antonescu, Conducătorul statului, a dăruit de asemenea pentru construirea acestor două biserici două milioane de lei”. Pentru sprijinul acordat, primarul Vasluiului Constantin Capră și preoții parohi – Ioan Ene (Biserica “Cuvioasa Parascheva) și Dumitru Lapteș (Biserica “Sf. Nicolae) i-au trimis mareșalului Antonescu o telegramă în care își exprimaru recunoștința: „întreaga populație creștină a orașului Vaslui vă mulțumește din toată inima și cu toată recunoștința pentru dania de un milion și jumătate acordat pentru terminarea bisericilor „Cuvioasa Parascheva” și „Sfântul Nicolae”. Datorită sumei de 2 milioane dăruită anul trecut și a sumei dăruită anul acesta, orașul Vaslui … se împodobește cu două mari lăcașuri de închinare, ctitorii ale dumneavoastră”. Istoria a cunoscut o întorsătură neașteptată, mareșalul Antonescu fiind condamnat pe 17 mai 1946 la moarte pentru crime de război. Acest lucru a pus bisericile într-o situație ingrată deoarece, potrivit regulilor bisericești, ctitorii bisericilor trebuie să fie amintiți de preoții parohi la fiecare Sfântă Liturghie, atunci când aceștia ies cu Sfintele Daruri. De asemenea, numele mareșalului a fost eliminat de pe pisaniile (inscripții sculptate în piatră) montate pe biserici.

Lucrările la Biserica “Cuvioasa Parascheva”, începute cu banii enoriașilor, “majoritate oameni foarte săraci, dar inimoși și credincioși”

Parohia “Cuvioasa Parascheva” a apărut înainte de construirea propriu-zisă a bisericii, iar potrivit documentelor vremii, în 1934 s-a apelat la o stratagemă: parohia din satul Moara Grecilor – suburbie a orașului – cu biserica „Sfântul Nicolae” devenea filie a Parohiei „Cuvioasa Paraschiva” până când parohul și comunitatea își va ridica un spațiu propice pentru a sluji. Vestea noii parohii a circulat printre vasluieni, iar treptat au apărut donațiile din partea acestora. Potrivit unei lucrări a preotului Andrei Crețu din Laza, publicată în revista Simpozionului Internațional Monumentul, în 1937, în urma efortului depus de preotul paroh Ioan Ene, care beneficia de sprijinul Comitetului de Construcție, Parohia „Cuvioasa Parascheva” obținea de la Primăria Vaslui o suprafață de teren de 250 m.p., situat în Piața Unirii și evaluat la 10 000 lei. Locul primit cu titlul de donație avea o destinație specială: pentru construirea unei biserici. Pe 22 august 1937 se sfințea locul de construcție a bisericii Sf. Parascheva. “Lucrările de construire a noului lăcaș au demarat la puțin timp după sfințirea locului. La un an distanță, pe 22 august 1938, îl găsim pe episcopul Nifon al Hușilor vizitând șantierul, interesându-se de nivelul execuției, îndemnând și încurajând pe ostenitori. Inginerul Ioan D. Iulian, care a întocmit planul și care apare în documente cu titulatura de inginer și arhitect, a supravegheat îndeaproape activitatea de pe șantier. Lucrările s-au făcut de către o echipă a unui meșter vasluian, Vasile Lazăr zis Calu. Construcția, începută cu mult entuziasm, a avut drept rezultat ridicarea zidurilor până la acoperiș. După doi ani de cheltuieli și efort susținut, au început să apară unele poticneli datorate lipsurilor financiare. Într-un raport din 3 februarie 1940, privitor la situația lucrărilor, se menționa faptul că biserica s-a înălțat până la acoperiș și s-au cheltuit aproximativ 750 000 lei, din care peste 600 000 lei proveneau de la enoriașii vasluieni, „în marea lor majoritate oameni foarte săraci, dar inimoși și credincioși”. Așa cum rezultă din documente, sumele colectate de la popor au fost înregistrate în condicile de milă, condici care purtau și denumirea de pantahuză”, scrie preotul Andrei Crețu în lucrarea publicată în revista Simpozionului Internațional Monumentul, în 1937.

Soția mareșalului, Maria Antonescu, prezentă la sfințirea Bisericii “Cuvioasa Parascheva” de către episcopul anticomunist Grigorie Leu

Pe 10 noiembrie 1940, Vasluiul e zguduit de un cutremur, iar urmările au fost catastrofale: jumătate dintre locuințele din Vaslui fuseseră afectate. Potrivit documentelor din Arhivele Naționale ale Vasluiului, Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Vaslui, aflată în construcție, a suferit „ușoare stricăciuni”, estimate la 100 000 lei. Într-un alt document, întocmit de protoiereul Ioan Ene, se dădeau detalii privind distrugerile, arătând că au fost „detunate colțurile în fața bisericii”, valoarea pagubelor fiind de 200 000 lei. În iunie 1941, România intră în război împotriva Uniunii Sovietice, iar Guvernul oprește tot sprijinul financiar pentru biserici, focusându-se pe investițiile în armată. În aceste condiții, lucrările au înaintat greu și au fost susținute doar de donațiile cetățenilor. Preotul paroh face apel la autorități, iar mareșalul Ion Antonescu donează 600 000 lei, un inginer din București trimite 10 000 lei pentru lucrările făcute în biserică, iar o vasluiancă – 11 000 lei pentru cumpărarea unui rând de veșminte. Norocul vine la generalul Ion Rășcanu, care între timp ajunsese primar al capitalei și care face demersuri la Ministerul Cultelor, în favoarea bisericilor vasluiene. În 1943, Biserica “Cuvioasa Parascheva” primește 1 milion de lei, iar Biserica “Sf. Nicolae” – 500.000 lei. Pentru sprijinul acordat vasluienilor, primarul Constantin Capră și preoții Ioan Ene și Dumitru Lapteș îi trimit o telegramă mareșalului Antonescu în care își exprimă recunoștința: „întreaga populație creștină a orașului Vaslui vă mulțumește din toată inima și cu toată recunoștința pentru dania de un milion și jumătate acordat pentru terminarea bisericilor „Cuvioasa Parascheva” și „Sfântul Nicolae”. Datorită sumei de 2 milioane dăruită anul trecut și a sumei dăruită anul acesta, orașul Vaslui … se împodobește cu două mari lăcașuri de închinare, ctitorii ale dumneavoastră”. Într-un articol din Universul se arată că ridicarea bisericii a costat 6 milioane de lei, din care 2,5 milioane au fost dăruiți de mareșalul Antonescu și 1 milion de primăria Vaslui, iar restul au fost adunați de la credincioși. Recepția lucrărilor s-a făcut pe 9 septembrie 1943, iar pe 12 septembrie 1943, Biserica „Cuvioasa Parascheva” a fost sfințită de către episcopul Hușilor, Grigorie Leu. “La sfințirea bisericii au participat soția mareșalului, Maria Antonescu, primarul orașului, Constantin Capră, alte oficialități locale și centrale. Această biserică deservea la început o parohie formată din aproape 400 familii ortodoxe, fiind păstorită multă vreme de preotul protoiereu Ioan Gh. Ene (1937-1970), cel care a supravegheat construcția noului lăcaș de cult. Lui i-a succedat părintele paroh Ioan Rotaru ( 1970 2001), trecut la Domnul la 7 decembrie 2011 la vârsta de 92 de ani. Primăria Vaslui i-a acordat titlul de cetățean de onoare al urbei cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani”, scrie profesorul Nicolae Ionescu într-un articol din revista Acta Moldaviae Meridionalis. Activitatea preotului paroh Ioan Rotaru a fost continuată, apoi, de preoții Nicolae Bădărău și Ionel Darie.

Biserica “Sf. Nicolae”, ridicată într-o parohie cu “credincioși majoritatea săraci, dar a rezultat o “lucrare monumentală”

LUCRAREA SFÂNTULUI… Asemenea Parohiei “Cuvioasa Parascheva”, și Parohia “Sf. Nicolae” a fost înființată în 1934, iar biserica a fost finalizată nouă ani mai târziu. Terenul pe care urma să fie construită a fost cedat, prin schimb, de Cercul Subofițerilor și Ofițerilor din Garnizoana Vaslui. Biserica era reprezentată la acea vreme de preotul paroh Dumitru Lapteș, care a mărturisit apoi că alegerea patronului pentru biserică s‐ar fi făcut la inițiativa unui soldat din Regimentul 25 Infanterie. El i-ar fi povestit că a visat imaginea aureolată a Sfântului Nicolae care i‐a arătat locul unde să fie construită biserica. A doua zi, mergând să vadă acel loc, a găsit o icoană cu chipul sfântului, așa cum i se arătase în vis. Lucrările la biserică încep, la fel ca în cazul bisericii “Cuviasa Parascheva”, din banii credincioșilor. Comitetul de construcție face apel la enoriașii din alte parohii prin intermediul unor liste de subscripție: “(…) Credincioșii acestei parohii, majoritatea sunt foarte săraci și, dacă singura lor mângâiere – Biserica – nu o au și preotul lor nu are acest mijloc prin care să poată fi cât mai de folos turmei sale duhovnicești, își poate închipui oricine cât de greu și de anevoios este apostolatul misionarului lui Iisus Hristos. Ca dovadă că orașul Vaslui zace într‐o sărăcie necunoscută din mai multe puncte de vedere, este și faptul că de la biserica istorică Sf. Ioan Botezătorul, zidită de Ștefan cel Mare, abia s‐au mai construit o biserică și o capelă de cimitir. (…) Deci, pentru a nu lăsa poporul acesta fără biserică și pradă lupilor răpitori, vă rugăm a completa lista de subscripție și a o înainta odată cu suma colectată. Dumnezeu să vă răsplătească creștineasca faptă”, se arată într-un document din Arhivele Episcopiei Hușilor.

Biserica s-a ridicat cu greu, în ciuda piedicilor puse, uneori chiar inexplicabil

ÎNCERCĂRI… În primii doi ani, colectarea de fonduri a mers relativ bine, cumpărarea materialelor și lucrările din șantier fiind dependente de sumele strânse, însă, apoi, lucrările au fost îngreunate de problemele apărute de cutremurul din 1940 și intrarea României în război la 22 iunie 1941. În aprilie 1942, Episcopia Hușilor cerea sprijin financiar Ministerului Culturii Naționale, Cultelor și Artelor: „În Parohia „Sfântul Nicolae” din Vaslui se construiește o biserică monumentală prin stăruința preotului paroh și binefacerile enoriașilor. Contribuția acestora este neîndestulătoare față de sumele ce mai trebuiesc până la terminarea lucrării. Acum construcția se află la turle, plus interiorul. Pentru continuarea lucrării mai e nevoie de mulți bani: 2 150 000 lei. Dar pentru ca o asemenea lucrare să nu rămână neterminată și sarcina enoriașilor să se ușureze, vă rugăm stăruitor a ajuta Biserica „Sfântul Nicolae” din Vaslui cu o sumă ce veți găsi de cuviință din bugetul Ministerului”. Cu mari eforturi și sacrificii, biserica a fost finalizată în 1942, însă a urmat o nouă perioadă grea, ce a vizat pictarea bisericii. “Pictarea bisericii ar fi fost poate mai facilă dacă nu ar fi existat anumite piedici care să îngreuneze execuția. Deși la lucrări au semnat doi pictori, o mare parte din suprafața bisericii a fost pictată numai de Sebastian Constantinescu, întrucât Vasile Pascu fusese concentrat. O altă problemă a apărut în primăvara anului 1943. Deși totul părea să meargă bine, pe 7 martie 1943, lucrările de pictură erau oprite de minister printr‐o telegramă adresată Episcopiei Hușilor. Probabil, dintr‐un exces de zel și lipsă de atenție, unul din angajații ministerului susținea lipsa documentației avizate. În urma cercetărilor făcute, a corespondenței cu Episcopia Hușilor și parohia vasluiană, s-a dovedit că există contract încheiat, taxă plătită, iar executorii lucrării sunt autorizați”, scrie preotul Andrei Crețu, într-o lucrare publicată în revista Simpozionului Internațional Monumentul.

Biserica “Sf. Nicolae”, sfințită pe 26 septembrie 1943. Slujba a fost condusă de Episcopul Hușilor Grigorie Leu

ȘASE MILIOANE DE LEI… Pe 24 septembrie 1943 a avut loc recepția lucrărilor, iar pe 26 septembrie 1943, a avut loc slujba de sfințire a bisericii. Ceremonia a fost condusă de Episcopul Hușilor Grigorie Leu, iar printre cei prezenți s-au numărat generalul Ion Rășcanu, primarul capitalei, Constantin Rîșcanu, prefectul județului Vaslui și profesorul Constantin Capră, primarul Vasluiului. La sfârșitul ceremoniei, președintele Comitetului de construcție, Gheorghe Rășcanu, a prezentat mulțumiri: “Când toate fondurile erau epuizate și când de nicăieri nu se vedea vreo speranță, vremurile fiind potrivnice, a vrut Dumnezeu ca la conducerea comunei Vaslui să se afle Dl General Rășcanu, suflet ales și generos și care, îmbrățișînd cu toată dragostea ideea terminării acestei lucrări, ne‐a ajutat din fondurile comunei cu 350.000 lei. A vrut Dumnezeu ca D-l General Rășcanu, datorită marilor sale calități, să fie chemat a gospodări Primăria Generală a Capitalei și în această calitate a putut trimite 1.500.000 lei prin aprobare dată de către conducătorul statului D‐l Mareșal Ion Antonescu, precum și 1.000.000 lei din partea Ministerului Cultelor. (…) În total, biserica a costat 6.000.000 lei”. La slujba de sfințire a bisericii, pe 26 septembrie 1943, episcopul Grigorie Leu, recunoscându și apreciind munca preotului Dumitru Lapteș, i‐a acordat distincția de iconom stavrofor. Deși s‐a bucurat de stima enoriașilor și prețuirea ierarhului de la Huși, noile autorități politice care abia preluaseră puterea l-au catalogat drept dușman al poporului. A fost acuzat că duce o politică de subminare a siguranței statului încă din 1944, răspândind știri false „printre locuitorii cu nivel politic scăzut, dar și la biserica Sf. Nicolae din Vaslui, al cărui preot paroh este”. Mai mult chiar, i se imputa faptul că între 1940‐1941 ar fi făcut politică legionară, transmițînd enoriașilor o atitudine potrivnică evreilor, pe care‐i acuza că sunt comuniști. Preotul Dumitru Lapteș, în declarațiile sale, a încercat să arate că acuzațiile au fost rău intenționate și învinuirile sunt calomnii.

Părintele Lapteș – arestat și urmărit de Securitate, episcopul Grigorie Leu – otrăvit de sovietici

LUPTĂTOR ANTICOMUNIST… Pentru atitudinea sa anticomunistă, a fost arestat în 1948 pentru o perioadă de două luni de zile. A fost urmărit continuu de Direcțiunea Generală a Poliției. În urma acuzațiilor de „uneltire asupra ordinii sociale existente”, a fost condamnat la 60 de luni detenție. Arestat în 1952, a fost eliberat în septembrie 1953. A revenit la biserica pe care a construit-o, slujind până la ieșirea la pensie în 1982. Tot timpul a fost în atenția organelor de securitate, activitatea sa fiind monitorizată cu atenție. A ieșit la pensie în 1982 și a trecut la Domnul la 8 februarie 1984”, scrie preotul Andrei Crețu, într-o lucrare din revista Simpozionului Internațional Monumentul. Din 1984, preot paroh a fost numit Gh. Păun, care a slujit timp de 25 de ani, până în 2009. Potrivit preotului Andrei Crețu, el a inițiat ample lucrări de renovare: a fost repictat lăcașul, s-a realizat pardoseala din marmură și a început construcția unui amplu complex social-cultural. Preotul paroh Andrei Zagan a continuat lucrările de refacere și înfrumusețare a sfintei biserici, de construire a unei capele mortuare și a altor dependințe. În prezent, la Biserica “Sf. Nicolae” slujesc preoții Andrei Zagan și Andrei Galeru.