Am pierdut, zilele acestea, câțiva prieteni mai în vârstă. Nu au plecat spre cele veșnice. Sper că sunt sănătoși și stau acasă. Vindeau în piață. Trebăluind în spatele tarabelor cu zarzavat, murături, legume, flori sau borcane cu dulcețuri. Ca niște veritabili negustori, știau să „citească” clienții de cum intrau în vorbă. Cu înțelepciune, condescență, sugestionare. Adevărată lecție de psihologie și marketing. Cumpărai ceva, numai din bucuria de a schimba o vorbă, de mult ori convențională, contra uneia de Duh. Se depănau amintiri, ce memorie! Se spuneau bancuri. Aici era locul unde se reactualizau veștile și se făcea politică. Au trecut de 65 de ani, dar muncesc. Nu mai au voie să vândă în piață. Acolo era lumea lor. Un ultim scop al vieții. Să nu fie singuri. Prea marea grijă de a-i proteja, îngrădiți în tipare orare , îi determină să nu mai poată să comunice. Ei oricum muncesc prin curțile și grădinile lor….https://www.desteptarea.ro/dor-de-sacosa-vorbita-la-piata/
