DOLIU… Un îndrăgit cadru didactic din comuna Vutcani a încetat din viață. Este vorba despre Valentin Vicol, profesor de matematică, director de școală și fost primar al comunei Vutcani. Anunțul a fost făcut pe pagina de Facebook – Vutcăneni, acolo unde foști elevi și cunoscuți au povestit amintiri cu și despre dascălul de matematică. Iată câteva dintre acestea: „Cadru didactic care și-a pus amprenta asupra multor promoții, destine. Respect pentru modul în care a onorat funcțiile de profesor, director, primar. Dumnezeu să-l ierte!”, „Dumnezeu să-l odihnească în pace! Și mie mi-a fost profesor de matematică, a fost un om bun, un profesor apreciat de generații întregi, care au învățat cu el”; „Dumnezeul să-l odihnească! A fost elevul tatălui meu, la fel și Odette. Au fost prieteni o viață și s-au respectat reciproc. Au mers ani în șir, „rupând noroaiele, zăpada și zloata (fără curent), ca să ajungă la ședințele interminabile, la căminul cultural”.
Profesorul Valentin Vicol avea 81 de ani. „Născut în 1940, domn’ Vicol a lăsat ca profesor o amprentă inegalabilă multor generații de elevi. Profesorul de matematică, al cărui nume tăia orice respirație la începerea orelor, a contribuit într-un fel sau altul la formarea percepției școlare. Cu zile bune sau mai puțin bune pentru unii dintre noi, timpul a trecut alaturi de profesorul căruia îi plăcea să glumească la stângăciile noastre. Cu siguranță ați jucat fotbal alaturi de el în zilele de primăvară, cu siguranță v-au tremurat fălcile la stânga lui scurtă. La începutul anilor ’90, a intrat în politică dorind să facă ceva pentru noi, vutcănenii, dar vremurile tulburi nu l-au ajutat prea mult. În 1990, printr-o adunare sătească, a reușit să aprobe construcția barajului de la Poșta-Elan cu un luciu de apă de 140 ha, construcția începând în 1992. La sfârșitul mandatului de primar în 1996, a obținut finanțarea a încă două baraje pe râpa Vutcani și a unor gabioane fără de care partea de nord a satului ar fi rămas izolată. Mulțumim pentru tot, domnule profesor! Odihnă veșnică!”, este mesajul transmis pe pagina de Facebook – Vutcănenii.
Era injectat cumva ? Stie cineva ?
Un om deosebit, activ si preocupat de viata comunitatii in care a trait si nu numai. La nunta mea de acum 48 de ani in urma, a cantat pana a ragusit, o melodie de-a lui M. Constantinescu…….
Sus in deal e-o casa
Si acolo-i mandra mea
Sprintena, frumoasa
Daca o vezi n-o poti uita…..
Era alaturi de nasii acelei nunti , familia invatatorilor Francisca si Mihai Serdaru care au plecat demult dintre noi si chiar si fata din deal pe care o aducea in cantec. Dumnezeu sa-l odihneasca !
Ramane in amintirea noastra cu frumoase amintiri!
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa avem mereu parte de persoane dedicate profesiei cum a fost domnul profesor!