FRONTUL REPLICILOR… Doi ofiteri ai Armatei Române, unul din Orsova si altul din Botosani, se rãzboiesc la Vaslui! În declaratii neasteptate, ofiterii regleazã lucruri care, se pare, au rãmas nespuse în urmã cu zeci de ani. Concret, dupã aparitia unui articol apreciativ la adresa colonelului în rezervã, Ion Suhãreanu, ofiter instructor în cadrul Scolii Militare de Ofiteri “Nicolae Bãlcescu” de la Sibiu, un alt ofiter în rezervã, din celãlalt capãt de tarã, a reactionat suprinzãtor. Din postura unui fost elev, a scris o replicã acidã, intitulatã “O brutã de om”, în care si-a criticat fostul profesor inclusiv pentru faptul cã finanteazã construirea de troite. La rândul sãu, colonelul Suhãreanu a venit cu o reactie, sintetizatã în expresia: “De la sandale la bocanci este o diferentã foarte mare”.
“Am fost un ofiter de carierã. (…) Sunt profund recunoscãtor Liceului Militar si Academiei Militare pentru cunostintele aprofundate pe care le-am cãpãtat si seriozitãtii procesului de învãtãmânt din aceste institutii. Nu acelasi lucru îl pot spune si despre Scoala Militarã de ofiteri activi de la Sibiu. Consider cei trei ani de Scoalã Militarã ca trei ani pierduti din viatã. (…) Cei trei ani de scoalã militarã s-au transformat din cauza acestui individ într-o adevãratã formã de sclavie. Suhãreanu era un exemplu de brutã cu chip de om, care si-a gãsit în armatã mediul ideal de viatã. (…) Nu cred cã nivelul lui de culturã generalã depãsea clasa a V-a. (…) Lãudãrosenia era unul din pãcatele sale capitale. Ca orice prost, le stia pe toate. Puterea ce o avea asupra subalternilor nu-i mai încãpea în cap si se revãrsa asupra noastrã. Urlatul si aroganta lui fãceau parte din viata noastrã cotidianã. „Culcat!”, Drepti!”, erau douã comenzi pe care aceastã brutã le dãdea de zeci si zeci de ori zilnic. Unde era noroiul mai mare te trezeai cu ordine imperative de genul: „Aviatie inamicã!” sau „Târîs, înainte!” (…) Bruta aceasta a fost acolo în zilele revolutiei din 1989 si, din câte am auzit, si-a manifestat din plin excesul de zel împotriva „teroristilor”. El a fost seful dispozitivului de pazã al militienilor care au încercat sã se salveze din fața multimii, sãrind gardul unitãtii, si ulterior, sechestrati în celebrul bazin de înot al scolii.
(…) La adãpostul uniformei si a gradelor de pe epoleti se ascundea un individ cu grave probleme psihice (…) În final, m-as adresa direct acestei brute si i-as spune: Mãi brutã, stiu cã este inutil sã te întreb dacã îti este rusine. Nu îti este! Mai stiu cã degeaba te-as întreba dacã nu-ti este jenã când realizezi cã cei peste 1000 de fosti subalterni, care au ajuns ofiteri, se gândesc la tine cu scârbã, te înjurã si te blesteamã pentru cã i-ai umilit si ti-ai bãtut joc de ei ani de zile. Nu îți este! (…) De frica iadului faci tu troite si le închini Sfântului Arsenie Boca, dar nu vei scãpa de cazanul cu smoalã în vecii vecilor”, a scris Mihai Butnariu, ofiter în rezervã, la scurt timp dupã aparitia articolului în care colonelul Suhãreanu era apreciat.
Profesorul rãspunde elevului de la Scoala Militarã: “de la sandale la bocanci e o diferentã mare”
“Îmi pare foarte rãu cã un fost elev din subunitatea pe care am comandat-o timp de 3 ani, mi-a transmis o notare sau “apreciere”, care pune în cumpãnã articolul care a fost publicat în cotidianul Vaslui. Diferenta dintre mine si acest domn, Mihai Butnariu, este cã eu m-am nãscut mai devreme, iar dupã terminarea liceului am dat examen la Scoala Militarã de Ofiteri Activi “Nicolae Bãlcescu”. Si am fost admis ca elev al Scolii Militare, specialitatea “Grãniceri”. Mihai Butnariu a facut liceul militar si a fost admis în scoalã pe un loc rezervat pentru liceele militare. A trece treapta de la liceul militar (o anumitã programã analiticã) la Scoala de Ofiteri Activi este foarte greu, este dur. De la sandale la bocanci, si de la ore în clasã, la cele din poligoanele de instructie este o diferenta foarte mare. În fine, vreau, în cateva cuvinte, sã dau câteva replici la problemele prezentate în argumentatia lui. Pregãtirea în scoala militarã nu se fãcea dupã dorintele unora, exista o programã analiticã, pe categorii de pregãtire, cu un desfãsurator la sectia de învãtãmânt. (..) Dacã dl. Butnariu a ajuns la concluzia cã Armata constã în “pe loc repaus”, “drepti” si “Aviatie inamicã” este cultura lui militarã si nu as vrea sã intru în amãnunte. (…) Când ati venit din liceul militar în scoala, nu aveati o culturã militarã, iar dupã 3 ani, erati în masurã sã comandati plutonul în luptã (cred cu tãrie cã nu a fost o “pierdere de timp”). Sã nu faceti aprecieri la evenimentele din 1989, dupã ureche. Vã dau un sfat: Mergeti la Sibiu, la Academia Fortelor Terestre si extrageti din jurnalul actiunilor de luptã, documentele si misiunile îndeplinite de Batalionul 2 Elevi. Ce ati spune sã fac afirmatii de genul: “salupa cu motorinã”, “salupa cu tigari”, etc?
Tangentã prea mare cu Butnariu, personal, nu am avut, el a fost comandat de lt. Bãhnareanu. Aprecierele mele au fost pozitive, l-am si numit sã fie gradat la o companie si bine ar fi sã publici, domnule Butnariu, aprecierea fãcutã de subsemnatul la absolvirea scolii. Te intereseazã cum am fãcut troita închinatã pãrintelui Arsenie Boca?! Iti dau un sfat: citeste toate cãrtile despre acest mare Sfânt al omenirii si apoi discutãm. Bine ar fi fost sã mã întâlnesc fatã în fata cu domnia voastra si sa scoatem la suprafatã activitatea dintr-o carierã de 40 de ani. Cele “5 clase”, la aprecierile dumitale, au fost depãsite de diferite trepte ale ierarhiei ostãsesti. Oricum, mã voi gândi bine, dacã este cazul intentãrii unui proces pentru jignirile si acuzele formulate de un fost coleg. Pãcat ca veninul din inimile unor oameni iese la suprafatã”, a reactionat colonelul în rezerva, Ion Suhareanu.
