CONCLUZIV… Face ce face Hușul și, din când în când, în anumite perioade istorice, dă câte o personalitate care impresionează România! Sigur, fiecare cu anvergura sa, cu cariera și destinul său și, de asemenea, foarte important, cu contextul în care se face remarcat în fața unui popor întreg. De data aceasta, în vremurile bolnave ale Covidului, Hușul, orășelul cuminte și pitoresc din marginea României, și-a făcut din nou datoria pentru țară și l-a „scos” în față pe doctorul Nelu Tătaru. Acesta a ajuns la Ministerul Sănătății, mai întâi ca secretar de stat. Scepticii fără leac din Vaslui stabileau, ironici, că e doar o simplă „avansare politică”, alții, de la București însă, au văzut în chirurgul din Huși profesionistul pasionat de Medicină, care refuză să facă politică, într-un Minister al Sănătății. Surpriza (și confirmarea mai accentuată) a acestor lucruri avea să vină însă, culmea, mai mult când doctorul de la Huși nu mai era în funcție: toată lumea, voci oficiale și colegi medici, își dau seama de cât de bun ministru era Tătaru și îl vor înapoi.
Pe când Suceava devenea „Lombardia” României, iar spaima autorităților că infecțiile cu Sars-CoV-2 vor fi scăpate total de sub control, premierul României decidea că hușeanul trebuie să fie ministrul Sănătății. Unii, mai intuitivi, au spus încă de atunci că numirea a venit mai mult ca o pacoste, întrucât oricine altcineva s-a ferit să ajungă în această funcție, tocmai când în România năpădea molima chinezească. Tot felul de profeți amatori i-au prevăzut hușeanului un eșec usturător în fruntea Ministerului, căci, spuneau ei, „Tătaru nu este politician cu expriență”. Ei bine, exact această limită pe care i-au identificat-o cârcotașii, avea să-i folosească doctorului Tătaru, se pare, cel mai mult. Nu a făcut politică, în momentele în care, în spitalele din țară, Covid sau non-Covid, erau probleme, neajunsuri, necazuri. Aproape că nici presa nu mai știa pe unde se afla Ministrul Sănătății Tătaru, dacă dimineața, de pildă, era la spitalul din Iași, apoi ajungea la Oradea, la Tmișoara și oriunde era o problemă. Știa ce caută, știa ce spune și știa cum să răspundă colegilor medici și asistenți, care îi cereau spirijinul. La televizor, analiștii remarcau admirativ faptul că ministrul liberal Tătaru refuză să facă politică. Unii observau capacitatea acestuia de a reține cifrele, de a ști toate problemele din sistem și de a căuta rezolvare, ținând mereu cont de colegii epuizați de lupta cu virusul. La un moment dat, la finele anului 2020, PNL-ul a cedat mult prea ușor Ministerul Sănătății. În fruntea lui a venit Vlad Voiculescu. Omul habar nu are nimic despre acest sistem și, neavând studii medicale, acesta nici nu știe să facă o injecție. A venit tragedia de la Institutul Matei Balș, iar în acest context dificil, ministrul Voiculescu a reacționat ca lovit de tren! Ce să spună, cui să spună, dacă el nu pricepe nimic, nu cunoaște nimic! Singurul lucru cert de la domnul Voiculescu este că nu vrea să demisioneze. În tot acest timp, mulți îi cer opinia fostului ministru Tătaru, însă acesta nu face niciun comentariu, ci rămâne discret, așa cum procedează întotdeauna un profesionist și niciodată un politician.
„Nelu Tătaru apărea și el la fel de epuizat în fața camerelor de luat vederi, însă niciodată nu a dat de înțeles că vorbește fără să știe pe deplin ce spune”
Iată, de pildă, ce a scris în revista „Capital”, Valentin Vioreanu, un autor de articole care recunoaște că nu este deloc un critic al USR-PLUS, zonă politică din care vine ministrul Vlad Voiculescu. „Este nevoie de cunoaștere a sistemului și de experiență. Pe care, în acest moment, Vlad Voiculescu nu o are. Nelu Tătaru era medic. Cunoștea foarte bine ce înseamnă să fii medic și știa bine care sunt realitățile sistemului medical până în cele mai mici detalii. De cele mai multe ori, Nelu Tătaru apărea și el la fel de epuizat în fața camerelor de luat vederi, însă niciodată nu a dat de înțeles că vorbește fără să știe pe deplin ce spune. Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o PNL a fost să lase ministerul Sănătății pe mâna USR-PLUS. Nu pentru că USR-PLUS ar fi rău. Ci pentru că în USR-PLUS sunt, momentan, oameni fără experiență. USR-PLUS este un partid aflat încă la începutul gestionării puterii, iar lipsa de exepriență a membrilor este vizibilă”.
