A mai rãmas cu o singurã firmã „curatã”
DEZASTRU … A distrus pe tot ceea ce a pus mâna. Fabrica de pâine a Vasluiului, Muntenita, societãti mutate prin tot felul de locatii, spatii comerciale vândute sau închiriate în conditii ciudate. Vorbim de Maricica Iovitã, patroana firmei Iris Company Bârlad, cea care a reusit o performantã greu de crezut: a bãgat în faliment firma pe care avea fabrica de pâine din Bârlad, Iris Company, unitate în care lucreazã 230 de oameni, care-si pun acum întrebarea ce se va alege de locurile lor de muncã. Decizia de intrare în faliment a fost datã pe 13 iulie la Tribunalul Bucuresti, ceea ce înseamnã cã Iris este aproape istorie, din acest moment.
În timp ce se pregãteste sã se ducã la puscãrie alãturi de colegul de haiducii, fostul procuror DNA, Ioan Ciofu, „patroana panificatiei vasluiene”, Maricica Iovitã, are mari probleme cu Ministerul de Finante si creditorii. La cererea unuia dintre creditori, magistratii Tribunalului Bucuresti au dat o sentintã prin care principala firmã controlatã de Iovitã, Iris Company, este executatã silit si intrã în faliment. Pe 13 iulie, judecãtorii bucuresteni au dat o sentintã implacabilã: fabrica de panificatie din Bârlad si spatiile aferente intrã sub administrare specialã. Iatã cum sunã sentinta Tribunalului Bucuresti: „În temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei deschide procedura generalã împotriva debitorului (Iris Company SA, n.r.). Dã dispozitie tuturor bãncilor la care debitoarea are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al judecãtorului sindic sau al administratorului judiciar, obligatia de înstiintare a bãncilor revenindu-i administratorului judiciar. Fixeazã urmãtoarele termene limitã: a) termenul limitã de depunere, de cãtre creditori, a opozitiilor la sentinta de deschidere a procedurii – 15 zile de la notificare, precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depãsi 10 zile de la data expirãrii termenului de depunere a acestora; b) termenul limitã pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului – 24.04.2012; c) termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante – 07.09.2012; d) termenul de definitivare a tabelului creantelor – 21.09.2012; e) data primei sedinte a adunãrii creditorilor – 13.09.2012. Desemneazã administrator judiciar pe A&A Consultants IPURL care va îndeplini atributiile prevãzute de art.20 rap. la art.49 al.1 lit.a din lege, cu o remuneratie de 3.100 lei din averea debitorului. Pune în vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalitãtilor privind mentionarea la registrul comertului a reprezentantilor permanenti ai sãi. În temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, dispune ca administratorul judiciar sã trimitã o notificare, în conditiile art.61 alin.3 din lege, privind deschiderea procedurii generale împotriva debitorului, tuturor creditorilor mentionati în lista depusã de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit c), debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupã caz, registrului societãtilor agricole ori registrului asociatiilor si fundatiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, instantelor judecãtoresti în a cãror jurisdictie se aflã sediul declarat la registrul comertului, si tuturor bãncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicãrii prevederilor art.36 din lege. Pune în vedere administratorului judiciar sã convoace adunarea generala a actionarilor/asociatilor sau membrilor persoanei juridice pentru desemnarea administratorului special în termen de maxim 20 de zile de la deschiderea procedurii, sã întocmeascã si sã depunã la dosar, în termen de 20 de zile de la desemnare, raportul prevãzut la art. 54 alin 1 si 2 din lege si, în termen de 40 de zile de la desemnare, raportul prevãzut la art. 59 din lege. În temeiul art. 4 din Legea privind procedura de insolventã, dispune deschiderea de cãtre debitor a unui cont la o unitate bancarã din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atributiei, contul va fi deschis de cãtre administratorul judiciar. Eventualele disponibilitãti bãnesti vor fi pãstrate într-un cont special de depozit bancar”.
Iovitã nu mai dispune de conturile Iris Company!
Cea mai durã veste pe care a primit-o Iovitã este cã, dupã 12-13 ani de conducere fãrã nicio opreliste la Iris Company nu va mai putea decide sã scoatã bani din conturi si nici sã facã alte manevre, fãrã stirea administratorului judiciar. Ani de-a rândul, Iovitã a tot fugit pe la administratiile financiare din Bucuresti, pentru a nu fi executatã silit pentru datoriile pe care le acumulase. Si nu sunt deloc de neglijat. Numai în cazul Iris Company, unde administratori sunt sotul patroanei, Neculai Iovitã, alãturi de Ana Bujor si Laurentiu Tãtaru, la finele anului 2011 datoriile se ridicau la 21.804.119 lei (peste 218 miliarde lei vechi), una din cele mai mari datorii la buget din judetul Vaslui. Conform datelor existente la Ministerul de Finante, la fabrica de pâine sechestratã de judecãtori si trecutã sub administrare specialã, ca si în magazinele aferente, lucreazã 233 de persoane, care îsi pun acum serioase semne de întrebare privind viitorul fabricii de pâine de la Bârlad, cea mai mare din judet. La capitolul „profit”, Iovitã are mari probleme, întrucât Iris Company are pierderi de peste 37 miliarde lei vechi numai în 2011, ceea ce a condus la falimentul societãtii. Dar, se întreabã toti angajatii lui Iovitã, cum s-a ajuns aici? Începând cu 2001, firmele Maricicãi Iovitã au fãcut un adevãrat slalom printre Administratiile financiare din tarã, în special în Bucuresti. Motivul? Datoriile foarte mari, pentru care Iovitã ar fi trebuit trasã la rãspundere, ba chiar sã i se atragã rãspunderea materialã. Culmea, a condus cu mânã forte aceste afaceri, desi în acte erau sotul sãu sau alte persoane de încredere, deci putini sunt cei care pot cere ca Iovitã sã fie executatã silitã. A strâns, în câtiva ani, datorii de 400 de miliarde de lei, prin firmele Muntenita, Iris – si tot grupul de firmulite desprinse ilegal din aceasta -, Mondial Tranzit s.a. Când a simtit cã va fi trasã la rãspundere, Maricica Iovitã a gãsit o singurã metodã: mutarea sediului social al firmelor dintr-un judet în altul, dintr-un sector al Bucurestiului în altul.
Firma Iris a fost distrusã. Au apãrut „centrele de profit”…
Firma Iris, pe care se bazau toate afacerile initiale, a intrat în executare silitã, pentru datorii de peste 40 de miliarde lei vechi. În ciuda problemelor financiare evidente, Maricica Iovitã a cumpãrat o creantã de 96 de miliarde de lei de la Raiffeisen Bank, pentru Muntenita Vaslui. A plãtit pentru aceasta nu mai putin de 20 de miliarde lei, fãrã sã se gândeascã o secundã sã achite cu acesti bani datoriile fãcute de ea în contul SCMP Iris SA. Manevra s-a fãcut prin firma Iris Company, pe care Iovitã a pãstrat-o curatã, pentru astfel de smecherii financiare. Iovitã a divizat ilegal Iris, în 2001, firma Iris în sase firmulite. Aceasta, dupã ce a decis sã mute firma Iris de la Vaslui la Bucuresti, într-un apartament din zona Palatului Parlamentului. Mai precis, primul sediu (din multele încercate de Iovitã prin Bucuresti!), a fost în B-dul Libertãtii, nr. 20, bl. 103, sc.A, apt. 17. Aici, firma apartinea de AFP sector 5. Un sector cu multe probleme financiare, în care datoriile firmelor ei treceau neobservate de finantisti. Asa se face cã, pe lângã firma-mamã, au mai apãrut alte cinci „centre de profit”: SC Iris Company SA Bucuresti, SC Euro Iris SA Bucuresti, SC Panipat Iris SA Bucuresti, SC Iris SA Negresti si SC Prodcom Iris SA Bucuresti. Tot în 2001, Corpul de Control al fostului premier Adrian Nãstase a solicitat Directiei de Finante a judetului Vaslui o situatie a datoriilor firmelor lui Iovitã. La momentul în care a cerut mutarea firmelor Muntenita, Iris, Mondial Tranzit, Prodtranzit, la Iasi si Bucuresti, Iovitã avea de platã numai cãtre bugetul de stat aproape 40 de miliarde lei. La aceste sume se adãugau alte zeci de miliarde cãtre bugetele asigurãrilor sociale de stat, somaj si sãnãtate. Iovitã a avut tupeu sã-si mute firmele din judetul Vaslui, în momentul în care plângerile împotriva ei au fost tot mai aproape de a o aduce în fata instantelor de judecatã, firmele fiind duse în sectorul 5 al Capitalei. A fost nevoie schimbarea conducerii AFP sector 5, la începutul anului 2005, pentru a se declansa actiunile de executare silitã pentru Muntenita si Iris. În acel moment, numai datoriile Iris ajungeau la 35 de miliarde lei, în timp ce Muntenita datora statului român peste 65 de miliarde. Când au fost declansate mãsuri de executare silitã pentru aceste firme, Maricica Iovitã a decis sã fugã de bratul legii. Si-a mutat firmele în sectorul 3, pentru a scãpa de aceste mãsuri de executare.
