REUNIUNE… Prefectul judetului Vaslui, Eduard Andrei Popica, a reusit ieri performanta de a fi primul reprezentant al Guvernului care adunã la aceeasi masã, în Palatul Administrativ, toti fostii prefecti de dupã 1989. De la Revolutie încoace, judetul Vaslui a avut 14 prefecti, dintre care doar 9 s-au asezat, ieri, la aceeasi masã. Unii dintre ei au refuzat sã vinã, desi au confirmat prezenta la eveniment, altii au sustinut cã aveau treabã la Parlament sau prin alte institutii, asadar cã nu pot ajunge la reuniune. Dincolo de aspectul festiv al actiunii, fostii prefecti s-au destãinuit si au spus cã sunt speriati de fantoma DNA-ului, desi nu mai sunt pe functii. “Am ajuns sã mã tem de cãsuta postalã, mereu gãsesc acolo câte o citatie la DNA sau de la alte institutii”, a recunoscut fostul prefect Ciprian Iftimoaei. “Problemele adevãrate au venit peste noi atunci când nu am mai fost prefecti, am tot primit citatii pentru cã nu am rezolvat problemele cu titlurile de proprietate sau alte fapte considerate drept abuz în serviciu”, a declarat fostul prefect Tibulcã, cel care a recunoscut cã a venit la serviciu a doua zi dupã ce a fost demis, fãrã sã stie cã se luase o decizie de demitere împotriva sa, cu o searã înainte!
“Mã bucur cã reusesc, astãzi, de Ziua Institutiei Prefectului, sã adun la aceeasi masã pe aceia care au condus judetul Vaslui si care au contribuit la crearea unui climat de legalitate în judet, din 1990 încoace. Fiecare dintre dvs., domnilor prefecti, a scris o paginã de istorie în zona noastrã, drept pentru care vã multumesc cu tot respectul cuvenit”, a spus prefectul Eduard Andrei Popica, adresându-se fostilor colegi. Din cei 14 prefecti care au fost la conducerea judetului dupã 1989, doar opt au rãspuns “Prezent” la invitatia actualului prefect. Interesant este cã putini dintre cei care au condus acest judet, ca reprezentanti ai Guvernului, sunt astãzi în judetul Vaslui, multi dintre ei fiind mutati în alte judete, acolo unde au familii si locuri de muncã stabile. Dupã Revolutie, primul sef al judetului a fost un inginer care a lucrat mai apoi si la Consiliul Judetean, Teodor Tãrnãuceanu (initial, functia sa a fost de “primar al judetului Vaslui”, dupã care titulatura s-a schimbat în “prefect al judetului Vaslui”). Acesta nu a fost interesat sã participe la actiunea organizatã de prefectul Popica. Nici Nicolae Pascu, un prefect foarte exigent, care a demis mai multi primari în vremea sa, nu a putut ajunge, invocând probleme de sãnãtate. A ajuns, însã, decanul de vârstã al prefectilor vasluieni, Ion Tibulcã, cel care a detinut în mai multe rânduri aceastã demnitate. “Mã bucur cã ne întâlnim, chiar asteptam aceastã întâlnire. A fost greu atunci când am fost prefecti, dar mai greu a fost atunci când nu am mai fost în functii, m-au tot chemat pe la DNA, chiar si acum mã cheamã acolo, aud cã mã reclamã unii sau altii pentru cã nu le-am dat terenuri, desi au trecut 16 sau 17 ani de când au cerut pãmânturile. Dupã Revolutie, erau anii în care prefectul putea demite primari, tin minte cã dl. Pascu a demis patru, cinci sau chiar sapte primari, care l-au dat si în judecatã. Eu am avut probleme cu un celebru angajat, care tot apãrea la televizor cu celebra expresie legatã de UE, prin 2001, care s-a terminat asa cum s-a terminat. Prin 2009, tin minte cã eram în aliantã cu PNL si subprefectul era de la liberali. Am fost plecat pe teren, la Tãcuta, pe 30 septembrie, am ajuns târziu acasã si nu am vãzut ce apãruse în presã, iar când am venit a doua zi la muncã subprefectul mi-a spus: “Stiti, sefu’, v-au demis de asearã, ne pare rãu”. Asta a fost viata de prefect”, a spus Tibulcã, spre deliciul participantilor.
“Viata de prefect este grea tare, am ajuns sã-mi fie teamã sã deschid cutia postalã”
Fost prefect în vremea guvernãrii CDR, Dumitru Bãltatu a spus cã “era o perioadã grea, în care învãtam din mers care era rolul nostru, iar rolul meu a fost usurat de echipa cu care am lucrat la aceastã institutie, dintre care unii sunt si acum aici”. Ioan Zaharia, fost prefect din vremea PNL, are si acum cosmaruri legate de perioada în care a fost prefect. “Când ai plecat dintr-o anumitã functie, îti pierzi încet-încet galoanele, cum se spune. Dacã ai avut curajul sã încerci sã schimbi ceva, cu sigurantã vei avea probleme, esti luat la întrebãri. Dar, cred eu, aceste lucruri trebuie sã se schimbe”, spune Zaharia, cel care face parte într-un dosar de coruptie de la DNA, alãturi de fostii subprefecti Marian si Cupsan. “Eram cel mai tânãr prefect din România, în 2007, aveam doar 31 de ani atunci când am fost numit prefect în judetul Vaslui. Am prins, la trei zile de la numire, inundatii catastrofale în sudul judetului si am fost nevoit sã stau pe teren cam o lunã si ceva. Cam la 2-3 luni de când fusesem numit, vine doamna Lucica (fosta secretarã a prefectilor de Vaslui, n.r.) si îmi aduce o citatie de la DNA. Am cerut o tigarã si nu m-am mai oprit de fumat decât în urmã cu doi-trei ani”, a recunoscut Iftimoaei. Acesta a mai spus cã are oroare de cutia postalã de la blocul sãu din Iasi, în care locuieste acum, pentru cã gãseste si acum citatii la DNA sau alte institutii, pentru probleme reclamate cât a fost prefect. “Viata de prefect este grea tare, am ajuns sã-mi fie teamã sã deschid cutia postalã, pentru cã gãsesc citatii si acum, desi nu mai sunt prefect”, a spus Iftimoaei.
Dumitru Buzatu spune cã “pe unii primari i-am adus eu, pe altii i-am dus eu”
Din tot acest tablou cu fosti sau actuali prefecti, nu putea lipsi Dumitru Buzatu, presedintele CJ Vaslui. “Îmi face plãcere sã revãd fostii prefecti ai judetului Vaslui, pentru cã, tangential, pe unii i-am dus sau pe altii i-am adus eu. Aceste functii sunt trecãtoare si bine ar fi ca atunci când nu mai suntem pe aceste functii, sã ne vedem si sã ne salutãm pe stradã, poate sã bem si o cafea. Sper ca si peste 20, 30 de ani sã ne întâlnim aici, numai sã rezist pânã atunci”, a glumit Buzatu.
Prefectii existã în România din 1864, conform documentelor oficiale
Prima aparitie a Institutiei Prefectului, asa cum o stim astãzi, dateazã din a doua jumãtate a secolului XIX, fiind consacratã prin Legea pentru înfiintarea consiliilor judetene, din 2 aprilie 1864 si Legea comunalã din 1 aprilie 1864, inspirate dupã modelul francez al timpului. Prin Legea nr.2 din 14 aprilie 1864 se reglementeazã prima împãrtire administrativ-teritorialã a statului român în judete si se stabilesc primele organe administrative de la acest nivel, organe care ulterior au avut ca principalã menire asigurarea implementãrii noului cadru legislativ si a mãsurilor inovatoare impuse în cadrul procesului de consolidare si modernizare a statului. Dupã mai multe încercãri de definire a acestei instituti, apare Legea de unificare administrativã din 1925, în care institutia era tratatã ca reprezentând autoritatea centralã, având atributii de control. Prefectul era numit prin decret regal, în urma propunerii Ministrului de Interne. Pentru a putea fi numit prefect, pe lângã conditiile generale cerute functionarilor publici, candidatul trebuia sã aibã 30 de ani împliniti si sã posede diploma unei scoli superioare recunoscute de stat, în afara celor care au functionat în aceastã functie cel putin un an. Prefectul nu mai este seful administratiei judetene, fiind „reprezentant al guvernului”. El exercitã „controlul si supravegherea tuturor administratiilor locale”. În calitate de delegat al autoritãtii centrale el reprezenta guvernul si puterea executivã. Legea administrativã din1936 conferã prefectului un rol deosebit de important ca sef al administratiei judetene, care supraveghea toate asezãmintele culturale si serviciile publice. Era, de asemenea, seful politiei si jandarmeriei. Prin Legea administrativã din 1938 se desfiinteazã administratia autonomã a judetului, înfiintîndu-se tinutul, judetul rãmânând numai o circumscriptie în care functioneazã serviciile exterioare ale ministerelor. În perioada 1940 – 1944, în baza Decretului-Lege din 1940, se revine la prefect ca functionar public si la comunã si judet ca unitãti administrativ-teritoriale cu personalitate juridicã, patrimoniu si buget propriu. Prefectul îsi mentine rolul de reprezentant al guvernului. Dupã anul 1950, noua orânduire a desfiintat Institutia prefectului, aceasta fiind repusã în locul si rolul ce i se cuvin dupã decembrie 1989. (Daniel Tãnãsuc)
