* Siderurgiştii ar putea primi bonusuri în loc de creşteri salariale şi la anul, pe fondul unei situaţii „încă extrem de dificile” şi a unor „semne de întrebare” privind 2013 * Achiziţiile de energie la suprapreţ, în lipsa unui contract pe termen lung cu un furnizor, ameninţă sustenabilitatea combinatului * Unitatea industrială va continua să renunţe la activităţile auxiliare pentru a se putea concentra pe producerea oţelului * Conducerea companiei analizează posibilitatea deschiderii unei noi scheme de plecări voluntare *
– Cum a încheiat combinatul anul 2011, având Furnalul 5 în funcţiune?
– Anul 2011 a fost extrem de dificil. Ne-am confruntat cu o piaţă slabă în regiune din cauza condiţiilor economice internaţionale şi, din păcate, această situaţie a continuat şi în acest an. De aceea, facem în continuare eforturi de a ne reduce costurile şi de a ne îmbunătăţi eficienţa.
Repornirea Furnalului 5 a fost rezonabil bună. În primul trimestru al acestui an am avut unele dificultăţi tehnice, care sunt cumva normale dacă ne raportăm la mărimea acestui proiect şi pe care le rezolvăm una câte una. Acum suntem la nivelul foarte bun pe care l-am avut în primele două luni după restartare.
– Prognozele pentru următoarele luni sunt optimiste. E posibil ca ArcelorMittal Galaţi să depăşească pragul de două milioane de tone de oţel în 2012?
– Cererea de oţel din zona Mării Negre a scăzut şi este sub aşteptările noastre. Capacitatea de producţie este mai mare decât cererea din piaţă. Oţelul este legat de economia globală. Dacă economia globală este bună, şi industria oţelului merge bine. Dacă economia globală nu merge bine, oţelul urmează această tendinţă. Industria oţelului este legată de investiţii (în infrastructură, n.r.) şi, dacă nu sunt bani de investiţii, totul este ruinat.
Ţinta pe termen mediu este să creştem nivelul de producţie, dar nu este realist să credem că vom atinge nivelul de dinainte de criză.
– Combinatul producea atunci peste patru milioane de tone pe an. Eu vorbeam, însă, de o ţintă de două milioane de tone pentru 2012.
– Cred că, la sfârşitul acestui an, vom fi un pic mai jos de această valoare. Poate vom avea un pic mai mult decât anul trecut (1,8-1,9 milioane de tone, n.r.). Ne aşteptăm la o uşoară creştere a pieţei în trimestrul al treilea, dar nu suntem siguri că această întărire a pieţei va apărea. Sunt unele semne de întrebare privind anul viitor. Ce este sigur este că, atunci când piaţa va creşte, trebuie să fim gata să creştem şi noi.
– Faptul că de mai bine de patru luni nu aveţi un contract stabil de achiziţie a energiei va afecta atingerea ţintei de producţie propuse?
– E o îngrijorare majoră pentru noi, pentru că avem nevoie de acces la un contract stabil. Vrem o stabilitate şi o predictibilitate absolute la un preţ de piaţă corect. Nu cerem niciun fel de ajutor din partea statului, dar toată lumea trebuie să înţeleagă că noi cumpărăm cantităţi uriaşe de energie – suntem al doilea mare consumator din ţară, consumăm 80 MWh – şi avem nevoie de această stabilitate, care este cerută chiar de piaţa căreia ne adresăm. Nu avem nevoie de curent ca să-l vindem, avem nevoie de curent ca să producem. Situaţia ameninţă stabilitatea şi sustenabilitatea combinatului.
– Cât de serios trebuie să privească autorităţile acest avertisment?
– Nu pot să vorbesc în numele autorităţilor. Avem relaţii bune cu autorităţile române.
– Vă întreb altfel. Cât timp mai puteţi rezista cumpărând energie la suprapreţ, de pe Piaţa pentru Ziua Următoare?
– Glumind, aş spune că până ieri rezistam. A cumpăra energie de pe Piaţa pentru Ziua Următoare nu este sustenabil pentru noi. Avem nevoie de stabilitate pentru a ne dezvolta afacerea, iar acest tip de stabilitate pe care îl cerem noi există în aceeaşi formă în multe ţări europene.
– Prima licitaţie pe OPCOM nu a atras niciun furnizor de energie. Aţi lansat procedurile pentru a doua licitaţie?
– Nu, până în acest moment nu, pentru că nu sunt semnale că acest lucru ar fi un succes.
– În fluxul cald, în 2011 aţi deschis Furnalul 5, dar aţi închis Furnalele 3 şi 4. Sunt şanse ca acestea să fie repornite vreodată?
– În acest moment suntem în pregătiri cu Furnalul 3 pentru că, atunci când piaţa va cere, vrem să fim gata. Dar totul depinde de piaţă. Furnalul 4 a atins finalul ciclului de viaţă şi are nevoie de investiţii majore.
– Înainte de criză au existat probleme mari de calitate în zona laminoarelor. Vor reuşi aceste echipamente să se ridice acum la nivelul de calitate cerut de piaţă?
– Laminorul de Tablă Groasă (LTG) 2 este de bună calitate, poate să scoată o gamă extinsă de produse şi am făcut progrese mari în privinţa calităţii, inclusiv la tabla groasă. Am startat unele îmbunătăţiri şi investiţii la LTG 2 şi le vom continua în anii următori în acelaşi ritm.
În ceea ce priveşte LTG 1, acesta este un echipament care poate fi pornit şi oprit oricând piaţa cere acest lucru, pentru produse de bază. Din acest punct de vedere, nu sunt probleme.
– Grupul nu a ascuns faptul că vrea să renunţe la activităţile auxiliare şi să se concentreze pe activitatea de bază – producerea oţelului.
– Nu e nicio schimbare aici. Situaţia este complet diferită de cea din 2008, nu ne putem întoarce. Trebuie să ne concentrăm pe priorităţi. Banii sunt din ce în ce mai greu de găsit. Trebuie să reinventăm amprenta industrială pentru viitorul nostru.
În comunism, combinatul făcea de toate. Avea chiar şi o fermă de creştere a porcilor şi a păsărilor. În Europa de Vest, procesul de externalizare a început acum 20-30 de ani. Nu poţi să le faci pe toate, este imposibil. Trebuie să găseşti parteneri care sunt specialişti şi care fac aceste activităţi mai bine decât le faci tu. Asta ne va creşte competitivitatea şi ne va da posibilitatea să ne concentrăm pe activitatea de bază – producerea oţelului.
Există o nevoie de a îmbunătăţi competitivitatea oamenilor noştri şi a proceselor. Vom continua să lucrăm să fim şi mai eficienţi, să devenim cei mai buni şi, de fiecare dată când externalizăm o activitate, avem în vedere şi obligaţiile sociale care sunt implicate.
– Veţi deschide o nouă schemă de plecări voluntare anul acesta?
– Nu pot să răspund la această întrebare, pentru că suntem în proces de studiere. Dacă restartăm LTG 1, vom avea nevoie de personal acolo. Trebuie să studiem imaginea globală.
– E devreme să discutăm despre viitorul contract colectiv de muncă, dar, având în vedere nemulţumirile stârnite în combinat şi la Ţevi Sudate de politica bonusurilor, puteţi aprecia cât de mare e riscul ca ea să fie aplicată şi în 2013?
– Acest lucru va depinde de starea companiei, dar situaţia este încă extrem de dificilă. Încercăm întotdeauna să facem tot ceea ce este mai bun posibil, dar trebuie să ne ţinem costurile sub control strict. Înţelegem pe deplin sentimentele angajaţilor şi eforturile pe care ei le-au făcut. Facem tot ce se poate ca să revenim pe profit, pentru a putea creşte şi veniturile.
– Sunteţi de trei ani în combinat. Cum îl vedeţi peste alţi trei ani?
– Visul meu este ca acest combinat să facă bani, să nu avem accidente de muncă, tinerii să vrea să lucreze pentru noi pentru că este un loc de muncă bun, iar clienţii noştri să colaboreze în continuare cu noi.
– În visul dvs., câţi salariaţi va avea combinatul peste trei ani?
– Sigur că n-am să răspund la această întrebare! Avem o viziune, dar nu cred că ar aduce valoare să o împărtăşesc. Ce pot să vă spun este că, dacă vrem să supravieţuim, nu putem sta cu braţele încrucişate. Trebuie să ne mişcăm mai repede. Probabil că nu ne-am mişcat suficient de repede. Lumea se schimbă.
Priorităţile ArcelorMittal Galaţi: securitatea angajaţilor şi calitatea serviciilor
Numărul de accidente de muncă produse pe platforma siderurgică a atins în 2011 cel mai scăzut nivel din istoria unităţii industriale, iar securitatea salariaţilor rămâne o preocupare a companiei, a declarat directorul general, Bruno Ribo.
„Securitatea şi sănătatea în muncă este prioritatea numărul unu la noi. Anul trecut, pentru prima dată în istoria combinatului, nu a avut loc niciun accident mortal în rândul propriilor angajaţi şi al contractorilor. De asemenea, numărul de accidente de muncă a fost cel mai mic din istorie. Rămânem, însă, concentraţi deoarece securitatea şi sănătatea în muncă este o călătorie care nu se încheie niciodată”, a spus Ribo.
„Produse bune, la timp”
Potrivit acestuia, prioritatea combinatului, după securitatea şi sănătatea în muncă, o constituie calitatea produselor şi a serviciilor. „Dacă vrem ca ai noştri clienţi să ne rămână loiali, trebuie să le oferim produse de bună calitate şi la momentul solicitat”, a afirmat managerul, punctând că, în ultima perioadă, calitatea a crescut simţitor. „Sunt foarte bucuros să constat că, în ultimele şase luni, rezultatele din acest punct de vedere sunt excelente, probabil cele mai bune din ultimii şase-şapte ani. Rezultatele bune pe care le avem în securitate şi sănătate în muncă şi în calitatea produselor trebuie să continue şi în alte domenii”, a declarat Bruno Ribo.
Intervalul de şase luni în care s-ar fi produs o îmbunătăţire a calităţii produselor coincide cu perioada de funcţionare a Furnalului 5, care a fost repornit în octombrie 2011, după o reparaţie capitală care a costat peste 80 de milioane de euro. Însă, după un start reuşit, echipamentul a început să aibă unele probleme care au afectat funcţionarea acestuia în primul trimestru al lui 2012, chiar atunci când liderii sindicali din combinat au început să vorbească despre apariţia unor deficienţe mari de calitate a produselor.
„Vrem să repetăm povestea de succes de la Dacia”
„Vrem să repetăm povestea de succes de la Dacia. Dacia a însemnat un program de transformare, e o poveste de succes românească. Încercăm să facem şi noi o poveste de succes românească, prin transformare”, a afirmat Ribo, adăugând că, în acest proces, cheia o reprezintă oamenii. „Investim în instruire pentru a îmbunătăţi punctele care necesită îmbunătăţiri”, a spus directorul ArcelorMittal Galaţi.
www.viata-libera.ro
