NECAZURI… Misterul mortului „pierdut” în cimitirul din Huși, cel al cărui loc de veci este căutat zadarnic de ani de zile, de cunoscutul profesor ieșean Liviu Călcâi, era cât pe ce să fie elucidat în aceste zile, însă, din păcate, doar… în hârtii. Administratorul cimitirului, Paul Șapcă, aspru criticat de profesorul Călcâi, i-a trimis veste contestatarului său că a identificat mormântul într-un registru, la parcela D, figura I, din cimitirul Sfântul Toma. „Eu nu am nevoie de ce este scris într-un registru, că nu depun flori și nu aprind o lumânare la căpătâiul… registrului domnului Șapcă. Eu vreau să îmi arate unde e mormântul, în stare fizică. Scuzați-mă, vă rog, patetismul, dar sunt cu ochii în lacrimi, pentru că pe domnul Șapcă îl doare în cozoroc de problema mea”, a scris într-o nouă misivă, profesorul Liviu Călcâi. Acesta a spus că va veni în curând un amic tocmai de la Cluj, împreună cu care iar va lua la puricat cimitirul. Mai mult, profesorul ieșean pune… călcâiul în prag și îl anunță din vreme pe domnul Șapcă că va fi nevoit să îl însoțească, la reluarea căutărilor. Interesant este că povestea „călcâiului supărat pe o șapcă” stârnește probleme care s-ar putea să fie cu adevărat importante, în caz că au adevărul lor. O hușeancă spune că bunica sa a fost scoasă din mormânt, pentru că familia a uitat să plătească chiria pe locul de veci.
Un anume cetățean Pavel Zaharia, decedat cu mulți ani în urmă, este căutat ca nimeni altul, printre mormintele din cimitirul Huși. Cât e haz de necaz se înțelege, dar, totuși, unde sunt osemintele bărbatului? Întrebarea nu-i dă pace profesorului ieșean Liviu Călcâi, rudă a defunctului, care, spune el, de câțiva ani, tot caută cripta răposatului, însă zadarnic. A cutreierat din crunce-n cruce și împreună cu administratorul cimitirului, Paul Șapcă, însă de mormântul lui Zaharia nu au dat. Nervi, supărare, corespondențe lungi și pișcărețe, articole la ziar și, totuși, nici urmă de mormântul decedatului Pavel Zaharia. „Cu lacrimi în ochi vă scriu că mormântul amicului meu, Pavel Zaharia, nu a fost găsit. Îi reproșez domnului administrator, Paul Șapcă, faptul că nu și-a făcut datoria până acum, ca să pună plăcuțe indicatoare în cimitirul pe care îl gospodărește. De atâta timp să căutăm un mormânt și să nu îl găsim, nu se poate”, spune profesorul Liviu Călcâi. De partea cealaltă, se pare că administratorul Paul Șapcă a încercat să găsească locul în care a fost înhumat Pavel Zaharia. Și a găsit în scripte chiar și parcela (litera D), precum și figura (litera I). „Eu nu aprind lumânări și nu depun flori la registrul domnului Șapcă. Eu vreau să văd mormântul. Să văd crucea, să pot depune o floare de nu-mă-uita. Scrisuri sunt multe, dar cripta unde este?!”, continuă cu nedumerirea profesorul ieșean.
Unde dai și unde crapă: mai sunt hușeni care își caută morții!
Din toată această epopee care ar putea rămâne în zona comicului de situație și, pe ici, pe colo, și de personaje, unii hușeani identifică o problemă, care riscă să se piardă în hilaritatea iscată. „Acum nu că vreau să pun eu paie pe foc, dar pot să dovedesc cu acte concrete, că bunica mea, Bârsă Mioara, care a murit prin 2000, nu mai este nici ea de găsit în cimitir. Avea mormântul în apropierea bisericii, pe dreapta, dar când noi, nepoții, am venit la Huși, ca să îi aprindem o lumânare, am constatat că în locul mormântului ei era construită un monument somptuos, care se întinde pe două locuri, nu doar pe unul. Am întrebat unde este bunica, că era alt administrator, și ne-a spus că nu știe, că poate o fi la groapa comună, că de ce nu am venit până acum. Am crezut că înnebunim: cum adică să fie bunica aruncată la groapa comună? De ce? Ni s-a spus că așa se face, că dacă nu se plătește locul, ei iau oasele într-o pungă și le duc într-o groapă. Degeaba am făcut scandal, că au zis că asta e. Nouă vecinii ne-au spus că aceste locuri care sunt mai bune, adică mai în față, mai pe lângă biserică, sunt foarte scumpe. Unii dau bani grei ca să își ia loc de veci în locul dorit. Și uite așa se scot morții mai săraci, ca să încapă cei mai bogați. Acum, eu nu știu care e situația, dar v-am povestit ce s-a întâmplat în familia mea, cu bunica mea, Bârsă Mioara, decedată la vârsta de 68 de ani”, a povestit Amalia, nepoata femeii decedate, stabilită de câțiva ani în capitala Italiei.
