Ori suntem deputati, ori nu mai suntem
CRITICÃ Pe tot parcursul anului 2011, deputatul Viorel Cãrare a luat cuvântul de trei ori în plenul Camerei Deputatilor, abordând trei teme de interes national. Una dintre cuvântãrile sale a reprezentat o palmã datã functionarilor publici pentru incompetentã, una, învãtãmântului pentru cã ar fi lipsit de calitate, iar ultima românului, vasluianului pentru cã este purtãtorul unei mentalitãti proaste.
Pe 18 octombrie, Viorel Cãrare a sustinut o alocutiune care ar merita sã devinã memorabilã, un fel de “asa nu” pentru vasluieni majori cu drept de vot si pentru posibilii interesati de un fotoliu de parlamentar. În maxim douãzeci de paragrafe adunate sub titul “ Mentalitatea cetãteanului României de azi” Viorel Cãrare reuseste sã demonstreze cã este rasist, incompetent, si cel putin “neîndemânos” în folosirea limbii române. Deputat al unui colegiu rural din judetul Vaslui, Colegiul nr.5 Zorleni Bârlad, cum el însusi se prezintã plenului, Viorel Cãrare îsi terfeleste în noroi proprii lui oameni într-o încercare de a-si justifica incapacitãtile. Conform materialului depus la secretariatul de sedintã, publicat pe situl Camerei Deputatilor, nenumãratele eforturi fãcute de cei ca el pentru societatea româneascã sunt inutile în fata neglijentei, prostiei si insensibilitãtii românului care, dupã declaratia deputatului, “face numai ce-l duce capul”, adicã prost. Pentru a fi mai elocvent, deputatul serveste audientei un exemplu prin relatarea unui incident rutier soldat cu consecinte grave, conform spuselor lui, persoanele care se aflau în zona accidentului au preferat sã adune de pe jos niste sticle de bere cãzute dintr-un tir implicat în accident, în loc sã se implice în salvarea victimelor, ba chiar s-au “încãpãtânat” sã blocheze traficul, sã îngreuneze interventia echipajelor speciale solicitate în astfel de situatii. Regretabilã întâmplare, prost exemplu si nu mai rãmâne nimic de zis despre receptare.
Viorel Cãrare, deputatul rasist
În exemplul de “ mentalitate româneascã “ pe care îl dã Viorel Cãrare colegilor sãi, vasluianul nostru loveste în tigani si îi calificã ca fiind amplificatorii unui dezastru, pentru cã, în haosul produs de accidentul rutier, unii dintre cei prezenti s-au îngrãmãdit sã ia câteva sticle de bere cãzute în stradã. În declaratia sa, deputatul spunea: “ au apãrut, întreprinzãtori, tiganii pe care nu-i vezi când e ceva de lucru, dar care sar ca din pãmânt când e ceva de furat” ba mai mult, în spiritul care îi sade bine unui demnitar, acesta opereazã si cu distinctia “șoferii români” care asemeni altora s-au aplecat si ei dupã un pet de bere. Revoltat, Cãrare continuã: “cetãtenii(…) nu sar în ajutorul celor accidentati, nu iau atitudine împotriva tiganilor care apar ca din pãmânt în astfel de cazuri, ci participã în mod tacit sau direct la producerea pagubei. Ce pretentii sã avem noi sã ne înteleagã când sustinem mãsuri de austeritate…”. Probabil deputatul a scãpat din vedere cã el activeazã în Parlamentul unui stat civilizat si democratic si, dacã nu stie sau nu e convins, mãcar a auzit cã democrația nu dã bine nici cu rasismul, nici cu discriminarea, ba mai mult, orice stat democratic are obligatia sã garanteze, sã respecte si sã sustinã lupta pentru drepturile omului si prin interzicerea discriminãrii, inclusiv a celei RASIALE.
Cãrare, “omul politic”
Supãrat pe cetãteni, Cãrare zice “ Încercăm sã reformãm sisteme, sã modelãm parametri macroeconomici pe un orizont de timp mai mic sau mai mare, încercãm sã adaptãm din mers legislatia tãrilor europene cu tradite în democratie, economie de piatã si nivel de civilizatie mult mai ridicat decât noi. Lumea ne acuzã cã venim la Bucuresti si pierdem contactul cu realitatea, nu mai tinem legãtura cu alegãtorii ca sã le îndeplinim punctual cerintele. Putem face eforturi duble, triple sau înmiite. Pânã când omul pus sã exercite o meserie sau o functie nu va avea decenta sã o facã bine n-o sã iesim din vesnica tranzitie.” Democratia, constiinta meseriei bine făcute sunt niște concepte la uzul cãrora Cãrare trebuie sã renunte, pentru cã el însusi nu le cunoaste semnificatia si nu le materializeazã dacã, detinând functia de deputat al României, îsi permite sã spunã: “ Cadrul legislativ în România este corupt de douã institutii: una este justitia, a patra putere în stat”. “Omul politic” Viorel Cãrare este rupt de realitate, dacã pentru el notiunea care stã la baza democratiei, “ separatea puterilor în stat”, este o necunoscutã. Drept notã informativã, îi spunem deputatului cã acest model politic, apãrut în vremuri de mult apuse, presupune divizarea puterii statului în trei sectoare diferite, puterea legislativã, cea executivã si cea judiciarã, ele au acelasi statut, aceeasi importantã si trebuie sã se controleze reciproc. Din pãcate, deputatul nu are niciuna din notiunile politice de bazã, iar fãrã ele reforma de sisteme, lãrgirea de orizonturi despre care face vorbire stimabilul se rezumã la purã demagogie.
“ Ce limbã vorbim noi aici?”
Cuvântul luat de deputatul Cãrare în plenul Camerei Deptatilor, pe 18 octombrie, dezvãluie câteva din cele mai slabe puncte al “omului politic” Viorel Cãrare, dar nu numai, se pare cã deputatul are si ceva probleme de exprimare. “ Ce limbã vorbim noi aici?” este una dintre întrebãrile retorice care au dat expresivitate discursului de marti. Desi întrebarea nu astepta un rãspuns, ea a primit unul: “s-a produs un grav accident de circulatie: un tir a pierdut controlul frânelor” relata Cãrare. În principiu, un tir nu poate detine controlul frânelor, în mod normal soferul tirului face acest lucru si, în situatii nefericite, poate pierde controlul masinii, sau ar fi putut interveni o defectiune a sistemului de frânare. Întreagul text al acestei luãri de cuvânt este plin de “gafe” savuroase. Încã odatã se confirmã cã, în Parlament, pe stradã, chiar si pe drumul dintre Iasi si Vaslui se vorbeste aceeasi limbã, limba românã, pentru cã toti sunt cetãteni ai României.
