„TULBURATI” Din ce în ce mai multi vasluieni sunt afectati de depresie sau suferã de alte tulburãri psihice, ziarul nostru prezentând în mai putin de douã luni cazurile a doi vasluieni care au ales sã-si încheie socotelile cu viata. Stresul, sãrãcia, singurãtatea, lipsa unui loc de muncã, lipsa pãrintilor în cazul copiilor rãmasi singuri, sunt principalele cauze ale acestei boli care duce anual la cresterea alarmantã a ratei sinuciderilor.
Numitã „boala secolului”, depresia afecteazã din ce în ce mai multi vasluieni de toate vârstele. Cu toate cã multi încearcã sã ignore simptomele sperând sã fie ceva trecãtor, nu se trateazã nici mãcar cei diagnosticati sau cei care îsi dau seama cã au nevoie de ajutor. Numãrul suferinzilor care ajung la psiholog este redus, nu pentru cã vasluienii ar avea o perceptie gresitã în ceea ce priveste activitatea unui psiholog si a celor care îi trec pragul, ci pentru cã sedintele de psihoterapie nu sunt decontate de cãtre Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS). În general, depresia se manifestã prin tristete, indiferentã, izolarea de familie si de prieteni, puterea scãzutã de concentrare, probleme de memorie, apetit scãzut. Persoanele depresive dorm în general mai mult, însã unele dintre ele suferã de insomnii. De asemenea, depresivii sunt lipsiti de energie si devin anxiosi. „Principalele cauze ale depresiei sunt evenimentele stresante anterioare, nelinistea, sentimentul de inutilitate, imposibilitatea de a face fatã la probleme, doliul, emigratia, lipsa unui scop existential si lista poate continua. Foarte multi bãrbati din orasul nostru sunt depresivi pentru cã sotiile lor au plecat în strãinãtate pentru a lucra, acestia trezindu-se peste noapte singuri, fãrã sprijin. Din pãcate în România, nu existã o culturã a psihoterapiei iar sedintele sunt un lux, faptul cã psihoterapia nu este decontatã de CNSA demonstrând un singur lucru: dispretul conducãtorilor fatã de popor. De regulã, în cazul depresiei usoare, este necesar un numãr minim de 8 – 12 sedinte, pretul unei sedinte variind între 50 si 100 lei, în timp ce în cazurile mai grave, asa cum este tulburarea bipolarã, pacientul face tratament toatã viata”, a declarat doctorul Gheorghe Silvestrovici.
„Nu mai am puterea sã lupt.”
„Am avut o copilãrie nefericitã si o viatã plinã de probleme, însã în ultimii ani s-a umplut paharul. Am lucrat 20 de ani la mobilã dupã care am fost concediatã. Cu ce sã trãiesc? Mi s-au promis 11 salarii compensatorii, dar nu am primit nici un sfant. Sotul meu a avut aceeasi soartã si dupã 25 de ani de muncã a fost dat afarã. La început am zis cã se vor rezolva toate, dar nu a fost asa. Am început sã mã simt din ce în ce mai rãu si, în final, medicul de familie m-a trimis la Vaslui, la Psihiatrie. Este prima datã când sunt internatã din aceastã cauzã, dar pur si simplu nu mai am putere sã lupt. Am douã fete. Cea mare este studentã la Iasi la Jurnalism. Vã dati seama ce eforturi fac sã o tin la facultate? Lipsurile sunt foarte mari si cu toate cã familia încearcã sã mã încurajeze nu mai am nicio sperantã în mai bine. Pe timpul lui Ceausescu era de 1000 de ori mai bine. Acum poporul moare de foame si parlamentarii se lãfãie”, ne-a spus Elena C., pacientã la Spitalul de Psihiatrie Vaslui.
„Eram nefericitã fãrã un motiv anume.”
„Nu pot sã spun cã boala mea a fost declansatã de un singur factor. Mai multe probleme ce pãreau minore la început au ajuns sã mi se parã imposibil de rezolvat. Stresul de la muncã, lipsa sprijinului din partea familiei care nu m-a sustinut de fiecare datã când am avut nevoie, problemele de sãnãtate ale tatãlui meu, toate au avut un impact negativ asupra psihicului. Pur si simplu, într-o zi am refuzat sã mã mai ridic din pat. Nu mai aveam chef de viatã si mi se pãrea cã trãiesc degeaba si cã sunt o povarã pentru cei din jur. Cea mai rea parte a fost faptul cã nici familia, nici colegii de servici si nici sefii nu au crezut cã am probleme. În cele din urmã, am ajuns la spital. Acum iau antidepresive si sunt consiliatã si sper ca în scurt timp sã îmi revin”, a spus Cristina V., colega de salon a Elenei.
CAZURI EXTREME
S-au sinucis din cauza depresiei
În mai putin de douã luni ziarul nostru a prezentat douã cazuri de sinucideri, a doi vasluieni care au ales sã-si încheie socotelile cu viata nemaifãcând fatã singurãtãtii si problemelor. Primul caz este cel al Alinei, o tânãrã în vârstã de 24 de ani din Husi. Cuprinsã de singurãtate, pãrãsitã pe rând de mamã, de sot, cu un copil în vârstã de 4 ani în centrul de recuperare, nu a mai fãcut fatã si a ales sã-si punã capãt zilelor în Sãptãmâna Patimilor. Cel de-al doilea caz este al unui postas care din cauza datoriilor si a faptului cã era anchetat pentru furt a hotãrât sã moarã. În biletul de adio acesta îsi motiva gestul prin faptul cã sotia urma sã încaseze asigurarea de viatã si sã plãteascã astfel datoriile.
