OBLIGATIA DE A FACE…În dosarul cu numãrul nr.1672/89/2022, înregistrat la Tribunalul Vaslui, Sectia Civilã prin sentinta civilã nr. 806/2023, datã în sedinta publicã din 10 iulie 2023 s-a hotãrât: «Admite în parte cererea de chemare în judecatã având ca obiect „actiune în rãspundere delictualã” formulatã de reclamantul Tofan Gãbisor, cu domiciliul în sat Stãnilesti, comuna Stãnilesti, jud. Vaslui în contradictoriu cu pârîtii SC Vremea Nouã S.R.L, RO 23699731, J37/300/2008, Croitoru Alexandru, cu domiciliu în Vaslui si Tãnãsuc Daniel, cu domiciuliu în Vaslui. Obligã pârâta SC Vremea Nouã SRL la plata cãtre reclamantul Tofan Gãbisor a sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale. Obligã pârâtul Tãnãsuc Daniel la plata cãtre reclamantul Tofan Gãbisor a sumei de 500 de lei, cu titlu de daune morale. Obligã pârâtul Croitoru Alexandru la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de daune morale. Obligã pârîtii la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotãrârii judecãtoresti astfel pronuntate, în paginile publicatiei Vremea Nouã, în termen de 10 zile, dupã rãmânerea definitivã a acesteia. Obligã pârîtii la plata cãtre reclamant a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã. Respinge restul pretentiilor ca fiind neîntemeiate». Apelul si recursul s-au judecat, iar prin decizia 1799 din 27 iunie 2024 a Înaltei Curti de Casatie a României sentinta civilã nr. 806/2023 a Tribunalului Vaslui a rãmas definitivã. Mai jos redãm integral aceastã sentintã asa cum au dispus judecãtorii vasluieni prin dispozituvul acestei hotãrâri.
Dosar nr.1672/89/2022
ROMÂNIA
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILÃ
SENTINTA CIVILÃ Nr. 806/2023
Sedinta publicã de la 10 iulie 2023
Instanta constituitã din:
PRESEDINTÃ OANA CODINÃ
Grefier GHEORGHE RADU
Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei Civil privind pe reclamantul Tofan Gãbisor, în contradictoriu cu pârîtii Vremea Nouã SRL, Tãnãsuc Daniel si Croitoru Alexandru, având ca obiect actiune în rãspundere delictualã declinat de la Judecãtoria Vaslui
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în sedinta publicã din data de 15.06.2023, astfel cum s-a consemnat în încheierea de sedintã din acea zi, care face parte intregrantã din prezenta hotãrâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, tribunalul a amânat pronuntarea pentru data de 22.06.2023, când, pentru acelasi motiv, a amânat pronuntarea pentru data de 06.07.2023 si la data de astãzi, 10 iulie 2023, când, s-a trecut la deliberare conform art. 395, al. 1 Cod procedurã civilã, dându-se sentinta de fatã.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fatã, constatã urmãtoarele:
Prin cererea înregistratã pe rolul acestei instante sub nr. 1672/89/2022 la data de 06.09.2022, reclamantul Tofan Gãbisor, domiciliat în sat Stãnilesti, com Stãnilesti, jud. Vaslui, a chemat în judecatã si personal la interogatoriu pe pârîtii societatea VREMEA NOUA S.R.L, cu sediul în mun. Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 89, jud. Vaslui, Tãnãsuc Daniel si Croitoru Alexandru, solicitând sã fie citati la sediul cotidianului Vremea Noua, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra, prin hotãrârea ce se va pronunta sã se constate:
– caracterul ilicit al faptelor sãvârsite de cãtre pârîtii Tãnãsuc Daniel si Croitoru Alexandru, constând în publicarea articolelor fostul primar al comunei Stãnilesti, prins cã fura curent electric si un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD, cu încãlcarea drepturilor sale la demnitate si la propria imagine; sã fie obligati pârîtii, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul pe care i l-au creat;
– obligarea pârîtilor sã înceteze a mai publica orice fel de articole de natura sã încalce dreptul sãu la onoare, reputatie, demnitate;
-obligarea pârîtilor la publicarea hotãrârii judecãtoresti ce urmeazã a fi pronuntatã în cauza, pe cheltuiala lor, în ziarul local Vremea Noua, în termen de 10 zile de la rãmânerea definitiva a hotãrârii, sub sanctiunea obligãrii la plata de daune-cominatorii în cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere.
În conformitate cu dispozitiile art. 453 alin. 1 Cod procedurã civilã, a solicitat sã fie obligati pârîtii la plata cheltuielilor de judecatã ocazionate de purtarea acestui proces.
Motivându-si în fapt cererea, reclamantul aratã cã pârîtii Tãnãsuc Daniel si Croitoru Alexandru sunt redactori ai cotidianului „Vremea Nouã”. În aceastã calitate, la data de 30.04.2018 si la data de 13.02.2020, acestia au publicat în respectivul cotidian articolele „Fostul primar al comunei Stãnilesti, prins cã fura curent electric” si „Un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD”, ambele însotite de fotografia reclamantului.
Reclamntul aratã cã, în primul articol, semnat de pârâtul Tãnãsuc Daniel, acesta afirmã cã furã curent electric, cã are probleme cu legea si cu bunul simt si cã a montat, prin firma sa de cablu, Laguna S.R.L, mai multe echipamente de internet si cablu la transformatoarele de iluminat public ale comunei, iar în sapte ani a consumat curent în valoare de 120 milioane lei vechi”, evidentiind o presupusã activitate ilegalã.
Pe de altã parte, pârâtul Croitoru Alexandru aratã în articolul un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD aceleasi lucruri, concluzionând cã are probleme cu legea”,dar si faptul cã în timpul mandatului sãu ca primar pierderile comunei s-ar ridica la 40 de miliarde de lei vechi, particularizând câteva aspecte ale unei presupuse activitãti defectuoase si ilegale, care, în final, au condus la îmbogãtirea sa nejustificatã.
Reclamantul sustine cã afirmatiile fãcute în cadrul celor douã articole sunt nereale si defãimãtoare si ele îi afecteazã imaginea publicã si demnitatea. Se poate observa încã din titlurile articolelor respective cã intentia pârîtilor redactori a fost aceea de a-i încãlca douã drepturi fundamentale ale personalitãtii, respectiv, dreptul la propria imagine si dreptul la demnitate.
Apreciazã reclamantul cã, în realitate, nici unul dintre aspectele prezentate în cele douã articole nu este veridic. În realitate, nu a fost si nu este cercetat pentru furt de energie electricã, nu a adus prejudicii prin montarea ilegalã la transformatoarele de iluminat public ale comunei Stãnilesti a unor echipamente de internet si cablu si nu a fãcut afaceri pe banii contribuabililor.
Mai mult, desi, într-adevãr, a participat la o sedinta a organizatiei locale Stãnilesti a PSD, având ca principal obiect lansarea candidaturii sale la functia de primar al comunei Stãnilesti, la care au fost prezente aproximativ 150 de persoane, dar si conducerea organizatiei judetene de partid, personal nu a perceput ca cineva sã fi pus în discutie cele invocate în articolul mentionat, chiar dacã parte dintre afirmatii sunt citate, asezate între ghilimele.
Reclamantul opineazã cã modul tendentios de prezentare a celor douã articole au afectat indiscutabil reputatia si imaginea sa, cauzându-i un prejudiciu. Acest prejudiciu constã în afectarea vietii sale personale si profesionale, dar si a reputatiei. În acest context, aratã cã a fost primarul comunei Stãnilesti si s-a bucurat de o anumitã reputatie în rândul cetãtenilor comunei si nu numai.
Or, prin acuzatiile grave pe care pârîtii redactori i le-au adus, i-au lezat demnitatea atât sub aspect subiectiv, care implicã sentimentul de pretuire pe care fiecare om îl are fatã de el însusi, dar si sub aspect obiectiv, ceea ce presupune „pretuirea moralã publicã de care se bucurã persoana, pretuire care se concretizeazã în notiunea de reputatie si care se manifestã prin stima, consideratia si respectul semenilor sãi „.
Potrivit dispozitiilor art. 72 din Cod civil „(1) Orice persoanã are dreptul la respectarea demnitãtii sale. (2) Este interzisã orice atingere adusã onoarei ori reputatiei unei persoane, fãrã consimtãmântul acesteia ori fãrã respectarea limitelor prevãzute la art. 75 „. Potrivit dispozitiilor art. 73 din Cod civil care reglementeazã dreptul la propria imagine, „(1) Orice persoanã are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine ea poate sã interzicã ori sã împiedice reproducerea în orice mod a înfãtisãrii sale fizice ori a vocii sale sau, dupã caz, utilizarea unei asemenea reproduceri”.
Pe de altã parte, potrivit art. 1357 Cod civil, „Cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârsitã cu vinovãtie, este obligat sã îl repare. Autorul prejudiciului rãspunde pentru cea mai usoarã culpã”.
Pentru incidenta rãspunderii civile delictuale, este necesarã întrunirea cumulativã a conditiilor referitoare la sãvârsirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, stabilirea unei legãturi de cauzalitate între faptã si prejudiciu si vinovãtia autorului.
În cauza de fatã, fapta ilicitã imputatã se referã la publicarea, fãrã acordul sãu, într-un ziar local a douã articole care îl vizeazã, în sensul cã ar fi un hot si cã ar avea probleme cu legea penalã, fapta fiind de naturã sã-i creeze temerea cã va fi asociat unei astfel de persoane si cã imaginea sa va avea de suferit.
Existenta faptei de publicare a articolelor în discutie este indubitabilã, fiind probatã cu editia ziarului „Vremea Nouã” din datele de 30.04.2018 si 13.02.2020. De altfel, în deciziile de spetã ale Î.C.C.J. s-a opinat cã proba faptei ilicite este suficientã, celelalte conditii, cum sunt prejudiciul si raportul de cauzalitate, fiind prezumate.
Caracterul ilicit al actiunii de publicare a articolelor în contextul înfãtisat trebuie analizat prin raportare la dispozitiile legale incidente, respectiv art. 20 si 30 din Constitutia României, art. 8 si 10 din Conventia Europeanã a Drepturilor Omului.
Dreptul la libera exprimare este garantat atât în Constitutia României prin art. 30, cât si prin art. 70 din Codul civil. Acest drept nu poate fi exercitat abuziv, întrucât însãsi legea fundamentala a tãrii prin alineatul 6 al art. 30 prevede cã „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei si nici dreptul la propria imagine”. Astfel, desi dreptul la libera exprimare este garantat atât în Constitutia României, prin art. 30, cât si prin art. 70 din Codul civil, acest drept nu poate fi exercitat abuziv.
Articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacrã dreptul la liberã exprimare, însã, statueazã cã „exercitarea acestor libertãti ce comportã îndatoriri si responsabilitãti poate fi supusã unor formalitãti, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevãzute de lege, care constituie masuri necesare într-o societate democraticã pentru securitatea nationalã, integritatea teritorialã sau sigurantã publicã, apãrarea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sãnãtãtii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altuia”.
În spetã, sustine reclamantul, pârîtii redactori au scris articolul cu intentia vãditã de a îl calomnia, aceasta sustinere fiind întãritã si de faptul cã pe pagina pe care s-au scris cele douã articole apare si fotografia sa. Prin reproducerea înfãtisãrii sale, fãrã consimtãmântul sãu, reproducere alãturatã articolelor calomnioase, pârîtii redactori i-au încãlcat, indubitabil, si dreptul la propria imagine.
Având în vedere situatia expusã, solicitã admiterea actiunii astfel cum a fost formulatã.
În drept, invocã dispozitiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 Cod civil.
În dovedire, solicitatã proba cu înscrisuri, interogatoriul civil al pârîtilor redactori si martorii Bejan Marius Marian si Bejan Neculai, ambii domiciliati în satul Stãnilesti, comuna Stãnilesti, judetul Vaslui.
Pârâtul Croitoru Alexandru a depus întâmpinare, prin reprezentant conventional, solicitând respingerea actiunii, invocând practica Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Pârâta Vremea Nouã” SRL a depus întâmpinare, prin reprezentant conventional, solicitând respingerea actiunii, apreciind cã nu sunt îndeplinite conditiile rãspunderii civile delictuale, cã articolele incriminate nu contin afirmatii defãimãtoare ci fac referire la fapte usor verificabile, actionând cu bunã credintã.
Totodatã, se aratã cã între jurnalistii pârîti si ziar, nu existã un raport de prepusenie, acestia fiind singurii rãspunzãtori pentru materialele propuse publicãrii.
Pârâtul Tãnãsuc Daniel nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrãrile dosarului, instanta retine urmãtoarele: Cu titlu preliminar, instanta noteazã cã pârîtii „SC Vremea Nouã” SRL si Croitoru Alexandru au invocat, cu titlu de apãrare, cã actiunea reclamantului este inadmisibilã în raport de solicitarea acestuia ca pârîtii sã îi plãteascã în solidar daune morale, întrucât în prezenta cauzã, acestia pot rãspunde doar în baza faptelor proprii, fiecare dintre jurnalisti scriind câte un articol din cele douã nominalizate de reclamant.
Opineazã Tribunalul cã solicitarea de platã a daunelor în solidar nu poate duce la un fine de neprimire a cererii, asa cum sustin pârîtii, în contextul în care reclamantul urmãreste repararea prejudiciului moral de cãtre toti pârîtii, iar modalitatea de platã a daunelor este doar o chestiune de tine de executare.
În fapt, la data de 30.04.2018, în cotidianul „Vremea Nouã”, sub semnãtura pârâtului Tãnãsuc Daniel a fost publicat articolul „Fostul primar al comunei Stãnilesti, prins cã fura curent electric”, iar la data de 13.02.2020, sub semnãtura pârâtului Croitoru Alexandru, în acelasi cotidian a fost publicat articolul „Un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD”. Cele douã articole au fost însotie de fotografia reclamantului Tofan Gãbisor.
În articolul „Fostul primar al comunei Stãnilesti, prins cã fura curent electric” se relateazã faptul cã societatea care apartine fostului primar al comunei Stãnilesti, reclamantul Tofan Gãbisor, a montat patru amplificatoare de semnal pentru cablu si internet la reteau de iluminat public. Echipamentele consumau curent electric plãtite din banii publici, în folosul societãtii Laguna SRL, prejudiciul fiind estimat în sase ani la 120 milioane lei vechi. În cuprinsul articolului a fost prezentat si punctul de vedere al reclamantului, conform cãruia nu a fost conectat nici un aparat la sursele de iluminat public si nu au fost prejudiciat cetãtenii, acestea fiind informatii neadevãrate. Totodatã se aratã cã reclamantul ar fi explicat faptul cã a avut o întelegere verbalã cu scolile din comunã, care primeau internet prin intermediul respectivelor amplificatoare.
În articolul „Un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD” se relateazã despre intentia reclamantului de a candida pe listele PSD pentru functia de primar al comunei Stãnilesti, candidaturã care ar fi fost contestatã de cãtre presedintele organizatiei locale a partidului, Paul Axinte. În articol, este citat numitul Paul Axinte care aduce o serie de acuzatii reclamantului ca fiind un slab administrator al fondurilor publice. Totodatã, în cadrul articolului semnat de pârâtul Croitoru Alexandru se reia o parte din continutul articolului „Un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD” scris de pârâtul Tãnãsuc Daniel.
Retine instanta ca fapt notoriu, cã reclamantul a fost primar al comunei Stãnilesti, pânã în data de la data eliberãrii din functie, în anul 2015, ca urmare a constatãrii de cãtre Agentia Nationalã de Integritate a încãlcãrii regimului juridic al conflictului de interese în materie administrativ.
La data redactãrii celor douã articole, reclamantul nu avea calitatea de primar, functie pe care a recîstigat-o ca urmare a alegerilor din 2020.
În drept, în cauzã sunt incidente urmãtoarele dispozitii legale:
Art. 30 alin. 1 din Constitutia României, potrivit cãruia libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, iar potrivit alin. 8 rãspunderea civilã pentru informatia sau pentru creatia adusã la cunostinta publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Constitutie privitor la viata intimã, familialã si privatã, autoritãtile publice respecta si ocrotesc viata intimã, familialã si privatã, iar, potrivit alin. 2, persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãsi, dacã nu încalcã drepturile si libertãtile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Constitutie referitor la dreptul la informatie, dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrãdit, conform alin. 2, autoritãtile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corecta a cetãtenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal, potrivit alin. 3, dreptul la informatie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationalã, conform alin. 4, mijloacele de informare în masa, publice si private, sunt obligate sã asigure informarea corecta a opiniei publice, iar, potrivit alin. 5, serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sã garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitãtii lor se reglementeazã prin lege organicã.
De asemenea, potrivit art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie, orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale, iar conform alin. 2, nu este admis amestecul unei autoritãti publice în exercitarea acestui drept decât în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege si daca constituie o mãsura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationalã, siguranta publica, bunãstarea economica a tarii, apãrarea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sãnãtãtii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertãtilor altora.
Mai trebuie subliniat cã, pe de o parte, prin angajarea rãspunderii pentru delictele de presã nu se poate aduce atingere libertãtii de exprimare consacrate de art. 10 din Conventia Europeanã a Drepturilor Omului, iar, pe de altã parte, pentru angajarea acesteia trebuie îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, legãtura de cauzalitate între fapta ilicitã si prejudiciu, precum si vinovãtia autorului faptei ilicite.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. 1 Noul Cod Civil orice persoanã are îndatorirea sã respecte regulile de conduitã pe care legea sau obiceiul locului le impune si sã nu aducã atingere prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernãmânt, încalcã aceastã îndatorire rãspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sã le repare integral, iar, conform alin. 3, în cazurile anume prevãzute de lege, o persoanã este obligat sã repare prejudiciul. Potrivit dispozitiilor 1370 Noul Cod Civil, dacã prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultanã sau succesivã a mai multor persoane, fãrã sã se poatã stabili cã a fost cauzat sau, dupã caz, cã nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor rãspunde solidar fatã de victimã.
Conform textelor de lege mai sus citate, pentru angajarea rãspunderii civile delictuale este necesarã întrunirea cumulativã a urmãtoarelor patru conditii, respectiv:
– existenta unui prejudiciu, în considerarea faptului cã nu poate exista rãspundere civilã delictualã dacã nu s-a produs un prejudiciu;
– existenta unei fapte ilicite, considerându-se cã numai o faptã ilicitã poate sã atragã dupã sine rãspunderea civilã delictualã, putând constitui faptã ilicitã, nu numai o actiune, dar si o omisiune, iar orice abtinere de la îndeplinirea acelei activitãti sau de la sãvârsirea actiunii prevãzutã de normele imperative ale legii constituie faptã ilicitã, concluzionându-se cã, inactiunea este faptã ilicitã în toate cazurile când legea prevede imperativ obligatia unei persoane de a actiona într-un anumit fel, adicã de a avea o conduitã pozitivã, obligatie care însã nu a fost respectatã;
– existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã si prejudiciu, arãtându-se cã pentru a fi angajatã rãspunderea unei persoane nu este suficient sã existe, pur si simplu, fãrã legãturã între ele, o faptã ilicitã si un prejudiciu suferit de o altã persoanã, ci este necesar ca între faptã si prejudiciu sã fie un raport de cauzalitate, în sensul cã acea faptã a provocat acel prejudiciu si
– existenta vinovãtiei, subliniindu-se cã nu este îndeajuns sã fi existat o faptã ilicitã aflatã în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceastã faptã sã fie imputabilã autorului ei.
În ceea ce priveste proba elementelor rãspunderii civile delictuale s-a arãtat cã potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor rãspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamã ceva în fata justitiei), fiind admisibil orice mijloc de probã, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
În cauza de fatã, prejudiciul este apreciat de reclamant ca fiind atingerea drepturilor sale personale nepatrimoniale, respectiv dreptul la demnitate, onoare si reputatie, la imagine.
Având în vedere cã ambele pãrti, reclamantul si pârîtii, au invocat în apãrãrile formulate practica europeanã, în materia dreptului la liberã exprimare, dar si a respectãrii dreptului la viatã privatã, câteva consideratii se impun în legãturã cu art. 8, respectiv art. 10 din Conventia Europeanã a Drepturilor Omului.
Prin hotãrârile pronuntate cu privire la încãlcarea acestor drepturi, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului ( CEDO) a furnizat pentru instantele nationale numeroase elemente dupã care acestea sã se ghideze, când în cauzã ar putea exista un conflict între cele douã drepturi fundamentale garantate de Conventie.
Astfel, Curtea a analizat întotdeauna dacã statul, în contextul obligatiilor pozitive ce decurg din art. 8 din Conventie a pãstrat echilibrul just în apãrarea dreptului reclamantului la reputatie, element ce face parte din apãrarea vietii private si a libertãtii de exprimare protejate de art. 10 ( Von Hannover împotriva Germaniei, paragraful 70) . În acest context, Curtea considerã cã obligatia pozitivã ce decurge din art. 8 din Conventie trebuie sã intre în discutie dacã afirmatiile în cauzã depãsesc limitele criticilor acceptabile în temeiul art. 10 din Conventie (cf. mutatis mutandis Chauvy împotriva Frantei, paragraful 70 in fine).
Asa cum au arãtat si pârîtii, Tribunalul retine, în acord cu practica CEDO, cã libertatea de exprimare constituie una din bazele esentiale ale unei societãti democratice si cã aceastã bazã este valabilã nu numai pentru „informatiile” sau „ideile” strânse cu bunãvointã sau considerate inofensive sau indiferente, ci si pe acelea care scandalizeazã, socheazã sau nelinistesc. Astfel impun pluralismul, toleranta si spiritul de deschidere fãrã de care nu existã «societate democraticã». Presa joacã un rol esential într-o societate democraticã: dacã nu trebuie sã depãseascã anumite limite, fiind vorba în special de apãrarea reputatiei si drepturilor altuia, îi revine totusi sarcina de a comunica, respectându-si obligatiile si responsabilitãtile, informatiile si ideile asupra tuturor chestiunilor de interes general. Libertatea jurnalisticã cuprinde si posibila recurgere la o anumitã dozã de exagerare, ba chiar de provocare (a se vedea Von Hannover citatã anterior, paragraful 56).
Curtea a reamintit, de asemenea, cã „art. 10 alin. 2 din Conventie nu lasã deloc spatiu pentru restrângeri ale libertãtii de exprimare în domeniul discursului politici sau al chestiunilor de interes general. În plus, limitele criticii admisibile sunt mai ample fatã de un om politic, vizat în aceastã calitate decât fatã de un simplu particular : spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil si constient unui control atent al faptelor si gesturilor sale atât din partea ziaristilor cât si din partea masei de cetãteni ; în consecintã, trebuie sã arate o tolerantã mai mare (a se vedea Feldek împotriva Solvaciei, nr. 20032/95, paragraful 74, CEDH 2001-VIII).”
În practica sa, Curtea face distinctia între fapte si judecãti de valoare. „Dacã concretetea primelor se poate dovedi, urmãtoarele nu-si pot demonstra exactitatea. Pentru judecãtile de valoare, aceastã cerintã este irealizabilã si aduce atingere libertãtii de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (cf. cauzei Lingens împotriva Austriei, pag. 28, paragraful 46 si Ivanciuc împotriva României, (decizie), nr. 18624/03, 8 septembrie 2005).
Nu e mai putin adevãrat cã faptul de a acuza anumite persoane implicã obligatia de a furniza o bazã realã suficientã si cã inclusiv o judecatã de valoare se poate dovedi excesivã dacã este lipsitã total de o bazã realã (cf. cauzei Ivanciuc citatã anterior si Cumpãnã si Mazãre împotriva României (paragrafele 98-101))”.
Reclamantul Gãbisor Tofan este politician, fost si actual primar al comunei Stãnilesti, judetul Vaslui. Este cert cã acesta face parte din categoria persoanelor publice si cã activitatea sa era urmãritã cu interes de publicul larg. Argumentul reclamantului potrivit cãruia, la data aparitiei articolelor incriminate acesta nu mai era persoanã publicã, nu poate fi primit. Pe de-o parte, reclamantul a activat în politicã, candidând la alegerile din 2020 pentru functia de primar, pe care a cîstigat-o, iar pe de altã parte, în continutul articolelor se face referire la banii publici, aspecte care denotã cã pârîtii au avut în vedere calitatea sa de om politic si nu aceea de simplu cetãtean. Raportat la aceastã calitate, criticile pârîtilor trebuie privite cu un grad de tolerantã mai mare.
Pârâtul Tãnãsuc Daniel a legat numele reclamantului de o anchetã penalã care viza cercetarea împrejurãrii în care a fost sustras curent electric prin montarea unor amplificatoare care apartineau firmei SC Laguna SRL, reprezentatã de reclamant, la reteaua de distributie a unor institutii publice, acreditându-se ideea cã din banii publici s-a plãtit si consumul de energie electricã al acestor amplificatoare de semnal. Subtitlul folosit este „GOLÃIE…Gãbisor Tofan este acuzat, cã ani la rândul, echipamentele de la firma sa de cablu, au fost alimentate ilegal la reteaua publicã de iluminat”.
Utilizarea banilor publici este întotdeauna o chestiune de interes general, astfel cã informatiile prezentate vizeazã fapte a cãror veridicitate ar trebui sã poatã fi doveditã.
Reclamantul Tofan Gãbisor a depus Adresa 1050/VIII-1/2018, din data de 14.05.2018, emisã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Husi prin care se aratã cã nu figureazã ca parte sau subiect procesual principal, în nici un dosar penal având ca obiect sãvârsirea infractiunii de furt de energie electricã.
Asadar, în ceea ce priveste strict persoana fizicã Tofan Gãbisor, nu s-a fãcut dovada existentei unei anchete penale care sã o vizeze.
Expresia utilizatã în titlul articolului incriminat „…prins cã fura curent electric!” se referã la o certitudine, însã nu este în concordantã cu adevãrul, pe care jurnalistul, cât si societatea editoare trebuie sã se preocupe sã îl aducã la cunostinta publicã.
Instanta nu poate ignora cã societatea SC Laguna SRL, cu care reclamantul are legãturi necontestate, a fost subiectul unei anchete penale legatã de furtul de energie electricã, reclamându-se cã, în cursul anului 2010, cu ocazia efectuãrii unor lucrãri de extindere a retelei de cablu si internet, pe raza localitãtilor Pogãnesti si Chersãcosu, a montat la reteaua de distributie din grãdinitã si scoalã, mai multe amplificatoare de semnal, iar consumul suplimentar de energie electricã înregistrat ca urmare a montãrii acestora a fost suportat de institutiile în cauzã.
Datele despre anchetã erau publice si puteau fi accesate prin verificarea portalului instantelor de judecatã, la data publicãrii articolului. Aceasta întrucât, la data de 02.11.2017, se solutionase de cãtre Judecãtoria Husi o plângere împotriva Ordonantei de clasare a cauzei din data de 12.06.2017, mentinutã prin Ordonanta prim-procurorului Husi nr. 20/II-2 din data de 08.08.2017.
Asadar, nu toate afirmatiile prezentate în articol sunt lipsite de o bazã factualã. Totusi, nu poate fi trecut cu vederea cã jurnalistul a înteles sã atribuie reclamantului o faptã concretã, aceea de a fi prins în timp ce fura curent electric, care nu corespunde adevãrului si depãseste limitele unei exagerãri acceptate, întrucât îl plaseazã pe reclamant în sfera infractionalitãtii. Titlul articolului induce ideea cã vinovãtia reclamantului a fost deja stabilitã, astfel cã Tribunalul apreciazã acest titlu ca fiind defãimãtor pentru reclamant.
Pârâtul Croitoru Alexandru a semnat articolul „Un fost primar penal se viseazã candidat pe listele PSD”, publicat de pârâta SC Vremea Nouã” SRL, la data de 13.02.2020.
Jurnalistul a relatat despre o sedintã a organizatiei PSD Stãnilesti, când s-a pus în discutie candidatura pentru functia de primar al comunei Stãnilesti. Jurnalistul a afirmat cã a fost contestatã de cãtre presedintele organizatiei, Paul Axinte, candidatura reclamantului si pentru cã au fost neîntelegeri, presedintele PSD Vaslui a promis realizarea unui sondaj de opinie care sã stabileascã candidatul ideal.
În articol sunt prezentate, între ghilimele, o serie de acuzatii aduse reclamantului cu privier la proasta gestionare a banilor publici, respectiv „pierderi de 40 de miliarde lei vechi” din banii comunei. Citatul a fost atribuit presedintelui organizatiei, Paul Axinte.
Totodatã, în cadrul aceluiasi articol a fost publicat cu subtitlul „Tofan acuzat si cã a furat curent electric din retea”, o parte din articolul semnat de pârâtul Tãnãsuc Daniel, „Fostul primar al comunei Stãnilesti, prins cã fura curent electric”.
Asa cum a notat instanta în analiza acestui articol, reclamantul personal, nu a fost implicat în vreo cercetare penalã legatã de furtul de curent electric, ci societatea Laguna SRL, cu care într-adevãr, acesta are legãturi. Faptele reclamantului au fost calificate însã de cãtre autoritãti ca interferând cu sfera incompatibilitãtilor si nicidecum cu activitatea de furt de curent electric, asa cum a precizat pârâtul.
Martorul Bejan Marius Marian, audiat de cãtre instantã, a confirmat cã la sedinta de partid mentionatã în articol a luat cuvântul Paul Axinte, cã acesta avea 3-5 pagini scrise dupã care îsi tinea cuvântul, cã a relatat o parte din ceea ce este expus în ghilimele, respectiv doar începutul si cã martorul nu a mai auzit restul discursului, ca urmare a faptului cã era zumzet în salã si cã discursul a fost întrerupt. Martorul mai sustine cã nu a fost contestatã candidatura reclamantului, ci pozitia presedintelui organizatiei, Axinte Paul. Totodatã, martorul confirmã cã presedintele PSD Vaslui a promis un sondaj de opinie care sã stabileascã candidatul ideal.
Martorul Antohi Ionel a declarat cã la sedinta respectivã, Axinte Paul a prezentat raportul de activitate al organizatiei pe ultimii 4 ani, dar nu a contestat candidatura reclamantului. Totusi, martorul sustine cã „poate cu alte ocazii si în alte împrejurãri, dl. Axinte a fãcut referire la ilegalitãtile comise de reclamant în calitate de fost primar, dar acolo în sedintã nu.”
Si acest martor a confirmat informatia potrivit cãrei, presedintele PSD Vaslui a promis realizarea unui sondaj de opinie care sã stabileascã candidatul la functia de primar, specificând însã cã aceastã situatie a fost generatã de faptul cã „s-a propus un candidat, apoi s-a mai propus încã unul”, „comunitatea nu era hotãrâtã”, dar nu s-a contestat candidatura reclamantului.
Desi ambii martori au sustinut cã nu a fost contestatã candidatura reclamantului, instanta apreciazã cã relatãrile se bazeazã pe perceptia subiectivã a acestora. Nu s-ar fi impus realizarea unui sondaj de opinie dacã membrii organizatiei nu ar fi contestat candidaturile. Totodatã, împrejurarea cã presedintele organizatiei a contestat candidatura reclamantului este realã, neavând nicio relevantã cã martorul nu i-a auzit întreg discursul, cu atât mai mult cu cât cel de-al Axinte Paul i-a reprosat reclamantului activitãti ilicite.
Concluzia instantei este cã, în redactarea articolului, jurnalistul a plecat de la o bazã factualã realã si cã mentiunile acestuia în sensul cã fostul primar a avut „probleme cu legea si a plecat de la primãrie pe usa din dos” nu pot fi apreciate ca defãimãtoare, fiind de notorietate faptul cã reclamantul a fost primar al comunei Stãnilesti, pânã în data de la data eliberãrii din functie, în anul 2015, ca urmare a constatãrii de cãtre Agentia Nationalã de Integritate a încãlcãrii regimului juridic al conflictului de interese în materie administrativ. Verificând site-ul ANI cu privire la comunicatele publicate în anul 2013, se retine cã „Tofan Gãbisor a încãlcat regimul juridic al conflictelor de interese în materie administrativã, întrucât, în exercitarea mandatului de primar al Comunei Stãnilesti, Jud. Vaslui ,a semnat documentatia aferentã operatiunilor de decontare a facturilor emise de cãtre S.C. Laguna S.R.L. (societate în cadrul cãreia detine calitatea de asociat unic, iar Tofan Dragos, fiul acestuia, functia de administrator).
În perioada 05 decembrie 2008-15 aprilie 2009, Primãria Comunei Stãnilesti, Jud. Vaslui, a efectuat plãti în beneficiul S.C. Laguna S.R.L., în sumã de 12.937,58 lei.
Astfel, Tofan Gãbisor a încãlcat atât dispozitiile art. 76, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cãrora „Primarii (…) sunt obligati sã nu emitã un act administrativ sau sã nu încheie un act juridic ori sã nu emitã o dispozitie, în exercitarea functiei, care produce un folos material pentru sine, pentru sotul sãu ori rudele sale de gradul I„, cât si dispozitiile art. 75, lit. a) si c) din Legea 393/2004, potrivit cãrora „Alesii locali au un interes personal într-o anumitã problemã, dacã au posibilitatea sã anticipeze cã o decizie a autoritãtii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: sot, sotie, rude sau afini pânã la gradul al doilea inclusiv; o societate comercialã la care detine calitatea de asociat unic, functia de administrator sau de la care obtin venituri”.
Desi reclamantul a contestat decizia Agentiei Nationale de Integritate, instanta a respins plângerea sa, ceea ce a dus în anul 2015 la eliberarea din functia de primar de cãtre prefectul judetului Totusi, si cu referire la acest articol, instanta sesizeazã cã titlul utilizat este defãimãtor. Se foloseste termenul de „penal” si jurnalistul nu a fãcut dovada împrejurãrii cã reclamantul a fost condamnat penal ori cã ar fi fost subiectul vreunei cercetãri penale. Concluzia este cã termenul este folosit, în mod intentionat si în sensul sãu peiorativ si nu doar în sensul în care îl mentioneazã Dictionarul Explicativ al Limbii Române, de „ramurã a stiintei dreptului care studiazã normele juridice cu caracter represiv”.
Admiterea ideii cã este permisã utilizarea unor termeni mai duri în titlul unui articol cu scopul de a atrage atentia asupra materialului care urmeazã a fi prezentat nu suplineste obligatia jurnalistului sau a mass mediei, în general, de a evita atribuirea unor persoane de calitãti care sã o plaseze în sfera infractionalitãtii, de naturã a compromite sansele acesteia la o candidaturã pentru o functie publicã.
Constatând cã pârîtii, fiecare au sãvârsit prin articolele publicate fapte ilicite de naturã sã aducã prejudicii morale reclamantului, Tribunalul apreciazã cã se impune ca acestia sã fie obligati la plata unor despãgubiri cãtre reclamant, fiecare în parte, în raport de faptele sãvârsite.
Martorii propusi de reclamant sustin cã articolele incriminate i-au produs o suferintã realã acestuia, care a fost foarte supãrat în contextul discutiilor care aveau loc în comunitate si cã din cauza celor douã articole, familia acestuia s-a destrãmat, fiind nevoit sã se mute din localitate, în Iasi.
Cu sigurantã cã acesta a suportat un disconfort psihic ca urmare a aparitiei articolelor analizate anterior. Totusi, cariera sa politicã nu a avut de suferit ca urmare a celor apãrute în presã, din moment ce a obtinut un alt mandat de primar. În ceea ce priveste viata sa personalã, instanta nu poate face absolut nici o legãturã între informatiile prezentate în articol si divortul reclamantului, cu atât mai mult cu cât articolele au fost redactate la o diferentã de doi ani. Se încearcã specularea situatiei familiale a reclamantului în prezentul demers judiciar împotriva pârîtilor.
Astfel, la stabilirea despãgubirii, Tribunalul se va orienta spre o valoare minimã, întrucât, ziaristii au plecat în prezentarea afirmatiilor lor de la o bazã realã, au speculat comportamentul reclamantului care s-a expus criticilor publicului larg, prin faptul cã societatea sa a beneficiat de banii publici ai comunei Stãnilesti, comportament de naturã a ridica suspiciuni cu privire la activitatea sa, cel putin la nivel etic, având în vedere functia pe care o detinea la data faptelor si care îl obliga sã mentinã încrederea si respectul conferit de functia publicã, totodatã având obligatia sã nu comitã actiuni publice sau particulare de naturã a compromite prestigiul institutiei si functiei publice.
Tribunalul trebuie sã aibã în vedere la stabilirea despãgubirilor si faptul cã o parte din prejudiciu de imagine derivã din comportamentul reclamantului, faptul cã obligarea pârîtilor la plata unor sume foarte mari ar fi descurajant pentru acestia ca în viitor sã prezinte aspecte de interes public în care sunt implicati politicieni, cât si faptul cã pârîtii Croitoru Alexandru si Tãnãsuc Daniel îsi desfãsurau activitatea jurnalisticã în baza unor contracte de drept de autor, obtinând venituri modeste.
Astfel, Tribunalul va dispune obligarea pârâtei „Vremea Nouã” SRL la plata sumei de 1000 lei cãtre reclamant, a pârâtului Tãnãsuc Daniel la plata sumei de 500 de lei cãtre reclamant, iar pe pârâtul Croitoru alexandru, îl va obliga la plata sumei de 800 de lei cãtre reclamant, toate cu titlul de daune morale, în raport de natura afirmatiilor calomnioase.
În ceea ce priveste solidaritate, Tribunalul apreciazã cã acest raport juridic nu se regãseste în cauzã, pârîtii persoane fizice desfãsurându-si activitate în baza unor contracte cu drepturi de autor si nu contracte de muncã, urmând ca fiecare dintre pârîti sã rãspundã pentru fapta proprie. Pârâta SC Vremea Nouã SRL, este responsabilã pentru faptul cã a fãcut posibilã aducerea la cunostinta opiniei publice a unor informatii prezentate în mod defãimãtor de cãtre ceilalti doi pârîti.
Totodatã, apreciind cã se impune ca prejudiciul de imagine al reclamantului sã fie reparat în integralitate, Tribunalul va dispune ca pârîtii la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotãrârii judecãtoresti astfel pronuntate, în paginile publicatiei Vremea Nouã, în termen de 10 zile, dupã rãmânerea definitivã a acesteia. În ceea ce priveste obligarea pârîtilor la plata de daune-cominatorii de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, în situatia neexecutãrii obligatiei de a publica hotãrârea judecãtoreascã, instanta observã cã acestã cerere nu va putea fi primitã, în raport de dispozitiile art. 907 C.proc.civ., potrivit cãrora pentru neexecutarea obligatiei de a face nu se pot acorda daune cominatorii.
Un alt capãt de cerere formulat de reclamant vizeazã actiuni viitoare ale pârîtilor. Tribunalul apreciazã cã nu este nevoie de pronuntarea unei hotãrâri judecãtoresti prin care pârîtii sã fie obligati ca în viitor sã nu mai sãvârseascã fapte ilicite, acesta neavând nici o finalitate. Prin obligarea acestora la plata de daune morale, instanta de judecatã a realizat si functia de atentionare cu privire la sãvârsirea de fapte ilicite, prin încãlcarea dreptului la bunã reputatie a reclamantului.
În raport de solutia datã tuturor capetelor de cerere, cât si de prevederile art. 453 C.proc.civ., instanta va obliga pârîtii la plata cheltuielilor de judecatã în cuantum de 850 lei, din care 100 de lei taxã judiciarã de timbru si 750 lei onorariu partial de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTÃRÃSTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecatã având ca obiect „actiune în rãspundere delictualã” formulatã de reclamantul Tofan Gãbisor, cu domiciliul în sat Stãnilesti, comuna Stãnilesti, jud. Vaslui în contradictoriu cu pârîtii SC Vremea Nouã S.R.L, RO 23699731, J37/300/2008, Croitoru Alexandru, cu domiciliu în Vaslui si Tãnãsuc Daniel, cu domiciuliu în Vaslui.
Obligã pârâta SC VREMEA NOUA S.R.L la plata cãtre reclamantul Tofan Gãbisor a sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale.
Obligã pârâtul Tãnãsuc Daniel la plata cãtre reclamantul Tofan Gãbisor a sumei de 500 de lei, cu titlu de daune morale.
Obligã pârâtul Croitoru Alexandru la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de daune morale.
Obligã pârîtii la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotãrârii judecãtoresti astfel pronuntate, în paginile publicatiei Vremea Nouã, în termen de 10 zile, dupã rãmânerea definitivã a acesteia. Obligã pârîtii la plata cãtre reclamant a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã. Respinge restul pretentiilor ca fiind neîntemeiate Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotãrârii.
Apelul si recursul s-au judecat, sentintei civile nr. 806/2023 din 10 Iulie 2023, pronuntatã de Tribunalul Vaslui a rãmas definitivã
Cererea de apel a fost judecatã la Curtea de Apel Iasi si prin Hotãrârea 545/2023 din 07.12.32023 s-a respins apelul declarat de reclamantul Tofan Gãbisor împotriva sentintei civile nr. 806/2023 din 10 Iulie 2023 pronuntatã de Tribunalul Vaslui, Sectia Civilã, pe care o pãstreazã. Deasemenea respinge si cererea lui Tofan Gãbisor de acordare a cheltuielilor de judecatã în apel. În cazul SC Vremea Nouã si Croitoru Alexandru anuleazã apelul din cauzã cã nu a fost timbrat. Hotãrârea Curtii de Apel a fost atacatã cu recurs la Înalta Curte de Casatie si Justitie a României. Pe data de 27.06.2024, aceastã instantã s-a pronuntat prin decizia 1799 (definitivã) si respinge ca nefondat recursul declarat de recurentii pârâti, Vremea Nouã SRL si Croitoru Alexandru, împotriva deciziei nr. 545 din 7 decembrie 2023 a Curtii de Apel Iasi, în contradictoriu cu intimatul Tofan Gãbisor.
