SĂRBĂTOARE… Astăzi Biserica cinstește pe Sfinți Trei Ierarhi, acești mari sfinți ai teologiei care sunt și protectori ai învățământului teologic ortodox. Ei au îmbinat armonios înțelepciunea clasică grecească cu tradiția și credința creștină. Acești eminenți Părinți ai Bisericii alcătuiesc un excelent exemplu de virtute și viață, iar învățătura lor va dăinui de-a lungul timpului. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur, având ca armă dragostea nemărginită pentru copii, au servit cu cuvântul și această lucrare prețioasă a educației, oferind un exemplu de neegalat de legătură indisolubilă între înalta cultură și neobosita acțiune socială. Viața lor a fost marcată de lupte spirituale și sociale grele. Fizionomia lor de Părinți ai Bisericii și întâistătători de eparhii de multe ori i-a adus în coliziune cu puternicii conducători ai cetăților acelor vremuri.
Iată ce cuvânt de învătătură a oferit Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor credincioșilor pe 30 ianuarie anul trecut, la Biserica „Trei Ierarhi” din Iași, unde a participat alături de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan la slujba de pomenire a celor Trei Ierahi. Preasfinția Sa a comparat perioada istorică în care au trăit Sfinții Trei Ierarhi și provocările de atunci, cu lumea în care ne aflăm astăzi:
„Oricât de priceput ar fi cineva, oricât de mult ar stăpâni arta predicării, nu cred că ar fi în stare să concentreze, în câteva cuvinte, biografiile Sfinților Trei Ierarhi, care sunt atât de profunde, atât de luminoase, atât de pline de viețuirea în Duhul Sfânt și atât tulburătoare în același timp.
Să nu ne închipuim că au trăit într-o perioadă lipsită de tumult social, lipsită de convulsii doctrinare. Dimpotrivă! Noi avem tendința să numim secolul al IV-lea, în care au trăit acești Părinți ai Bisericii, secolul de aur al patristicii, al Bisericii.
„Am intuiția că vremurile în care au trăit Sfinții Trei Ierarhi sunt aidoma cu vremurile pe care le trăim noi astăzi.
Dacă veți avea curiozitatea să vă aplecați asupra poemelor autobiografice ale Sfântului Grigorie Teologul, veți vedea că a fost un om cu profunde dezamăgiri față de clerul din vremea respectivă și față de credincioșii care nu mai erau atât de sârguitori în a-și apăra autenticitatea și integritatea credinței. Veți descoperi un om cu profunde frământări lăuntrice, un om sincer. Dacă veți citi scrisorile Sfântului Vasile cel Mare, veți descoperi un om care a dus o permanentă luptă între a trăi în cetate sau a se retrage în singurătate”. Spune PS Ignatie.
Sf. Vasile cel Mare: „Nu mai avem acea unitate a ființei noastre.”
Ierarhul Hușilor a făcut apel, în cuvântul său, la fragmente din operele sfinților pomeniți astăzi, pentru a ilustra soluțiile pe care aceștia le recomandau celor care vroiau să își trăiască în mod autentic credința. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, cel care a iubit foarte mult liniștea vieții întru Hristos, enumeră câteva sfaturi foarte practice, care se pot plia pe contextul de viață al fiecăruia:
„Nu este o noutate, ci chiar a devenit o banalitate a spune că astăzi trăim într-o eră foarte zbuciumată, extrem de trepidantă. Nu mai avem acea unitate a ființei noastre. Nu mai reușim să intrăm în noi înșine, să ne răsucim înspre lăuntrul nostru și să Îl descoperim pe Domnul, pe care toți L-am primit în Taina Sfântului Botez. Suntem distrași să trăim o viață exterioară și de aceea suntem atât de sfâșiați lăuntric, atât de dispersați. Nu mai avem acea unitate a ființei noastre. Probabil, conflictele dintre oameni, conflictele la nivel personal sau din societate și chiar la scară planetară, sunt din pricina faptului că noi încă nu suntem suficient de convinși să ne angajăm într-o luptă pentru liniștea lăuntrică.
Dumnezeu nu vine acolo unde este rumoare, unde este zgomotul și gălăgia patimilor. El vrea să vină într-o inimă smerită și liniștită, așa cum L-a învățat pe prorocul Ilie, pe Muntele Horeb, cel căruia, în ciuda faptului că era o fire temperamentală, efervescentă, plină de fervoare pentru credința autentică, Domnul i-a descoperit că nu se va arăta nici în vânt năprasnic, nici în fulgere sau în tunete, ci în acea adiere lină de vânt. Acolo a simțit Ilie prezența atât de suavă și profundă a lui Dumnezeu. Noi ne amăgim căutând liniștea, plecând din aglomerația urbană spre zonele mai retrase. Sfântul Vasile cel Mare ne dă un reper cum am putea dobândi liniștea aceasta: «De aceea frate, te rog să fii, mai întâi, răbdător în orice ispite, căci prin câte feluri de ispite nu este încercat cel credincios? Pagube lumești, învinuiri, minciuni, clevetiri și prigoniri. Prin acestea și altele de felul lor este pus la încercare cel credincios. În al doilea rând, să petreci în liniște, înfrânat la vorbă, neîndărătnic, neiubitor de mărire deșartă. Nu răstălmăci toate, ci iubește credincioșia. Nu fii vorbă lungă, ci treaz și scurt la cuvânt, gata oricând a învăța tu de la alții, iar nu de a învăța tu pe alții»” a mai cuvântat Înaltul nostru Prelat al Hușilor.
„Grigorie Teologul ni se adresează, mai ales în lumea aceasta, în care suntem ahtiați după funcții, după măriri”.
De asemenea, Preasfinția Sa, pornind de la profilul duhovnicesc al Sfântului Grigorie Teologul, a vorbit despre tentația de a alerga după poziții și funcții avantajoase, cu notorietate:
„Sfântul Grigorie Teologul a fost, așa cum reiese, cu deosebită pregnanță, din biografia lui, imun la orice fel de glorie, de mărire, de funcție, din lumea aceasta.Nimic nu l-a atras din tot ceea ce ține de măririle acestei lumi, cu toate că a ajuns, preț de puțină vreme, patriarh al Constantinopolului.Căutăm, cu orice preț, să îi sabotăm pe cei din jur, să le modificăm biografia, să îi calomniem, punem interesul nostru personal numai pentru a obține o anumită funcție.De câte nu este în stare sărmanul om, prins în chingile acestui păcat al trufiei!Se chinuie și dobândește ceea ce dorește, prin căi unele mai neduhovnicești decât altele, dar, ceea ce este tragic, este că nu primește liniștea. Nu se mulțumește cu ceea ce a ajuns”, a spus în cuvântul său PS Ignatie.
Sf Ioan Gură de Aur: există credincioși fără credință!
Vorbind despre faptul că a fi credincios presupune apartenența la viața Bisericii și arătând că a existat dintotdeauna ispita de a gândi credința fără Biserică, Părintele Episcop Ignatie a adus în discuție un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur care răspunde foarte punctual acestor probleme:
„Există o sintagmă amplu discutată, că există credincioși fără credință. Că nu este nevoie de instituția Bisericii, de episcopi sau preoți, că putem avea o relație directă, fără intermediari, cu Dumnezeu. Să nu credem că aceasta este o provocare a postmodernității, ea era o provocare și a antichității! Dacă vă veți apleca asupra Omiliilor Sfântului Ioan împotriva anomeilor, veți vedea că este un fir roșu al Sfântului Ioan către contemporanii săi care își puneau problema în aceiași termeni, nu veneau la biserică, nu aveau conștiința că aici, în biserică, este Domnul. Aduceți-vă aminte de acestea și păstrați-le cu toată grija. țeseți împreună cu curățenia învățăturilor și înțelepciunea viețuirii. Ceea ce vă rugasem mai înainte vă rog și acum din toată inima: nimic nu te ajută atât la viețuire și la cugetare, ca venirea la biserică. După cum un pământ înțelenit, pentru că n-are pe nimeni care să-l îngrijească și să-l ude, e plin de spini și de ciulini, pe când pământul care se bucură de mâinile plugarului înverzește, înfrunzește și ajunge încărcat tare de rod, tot așa este și sufletul. Sufletul care se bucură de stropirea cuvintelor celor dumnezeiești înverzește, înfrunzește și este încărcat tare de rodul Duhului, pe când sufletul care trăiește departe de biserică, în uscăciune, în nepăsare și în lipsă de stropire a cuvintelor dumnezeiești, a Împărtășaniei, a lui Hristos, acela se pustiește, se sălbăticește, scoate mulți spini, adică păcatele. Iar unde sunt spini, acolo sunt și balauri, șerpi, scorpioni și toată puterea diavolului. Venirea și șederea aici, în biserică, în casa lui Dumnezeu, este temeiul tuturor bunătăților.” Să luptăm mai mult pentru liniștea lăuntrică, să nu ne lăsăm acaparați de funcții și de trufia acestei lumi.
Atunci când venim la biserică să luăm decizia să ne cultivăm sufletul, să scoatem din noi buruienile păcatelor și să devenim oameni frumoși”, a încheiat omilia PS Ignatie, Episcopul Hușilor cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu aducându-l în fruntea Bisericii Creștine Ortodoxe vasluiene!
(A consemnat Cezara MIRONICĂ)
