Postul Nasterii Domnului sau al Crãciunului ne dã posibilitatea de a ne curãti trupeste si sufleteste. El aminteste de ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si de postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupã cum acestia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugãciune, asa se cuvine sã astepte crestinii si sã întâmpine prin post pe Iisus, “Cuvântul lui Dumnezeu” nãscut din Fecioara Maria. Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie si s-a lasat sec ieri, în seara Sfântului Apostol Filip. Postim de carne, ouã si brânzã
Lunea, miercurea si vinerea se mãnâncã bucate fãrã ulei si fãrã vin. Martea si joia este dezlegare la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile, pânã la 20 decembrie exclusiv, este dezlegare la untdelemn, vin si peste. Dacã în zilele de luni, miercuri si vineri este prãznuit vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagrã (+), se mãnâncã untdelemn si se bea vin; iar dacã în aceste zile este hramul bisericii sau sãrbãtoare însemnatã în calendar cu cruce rosie (+), este dezlegare si la peste. Martea si joia se mãnâncã peste, untdelemn si se bea vin, când sunt în aceste zile: vreun sfânt mare, hram sau sãrbãtori cu rosu. În ziua de Ajun se mãnâncã tocmai seara si anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din fãinã, cãci cu seminte a ajunat Daniel Proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au prefigurat, mai înainte, Nasterea lui Hristos. La Crãciun, în orice zi ar cãdea se mãnâncã de dulce. Se mãnâncã peste la 21 noiembrie, când se sãrbãtoreste „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, chiar dacã aceastã sãrbãtoare cade miercurea sau vinerea. Ultima zi a postului Nasterii Domnului, 24 decembrie, numitã si Ajunul Crãciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajuneazã pânã la Ceasul IX ( ora 15.00 ), când se obisnuieste sã se mãnânce, în unele pãrti, grâu fiert, amestecat cu fructe si miere, în amintirea postului lui Daniel si al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16). În unele pãrti se ajuneazã în aceastã zi pânã la rãsãritul luceafãrului de searã, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nasterea Domnului. Aceastã ajunare aminteste totodatã postul tinut odinioarã de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul crestin si apoi prima împãrtãsire, la liturghia sãvârsitã atunci în acest scop: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care astãzi se sãvârseste dimineata. La început, crestinii nu posteau toti în acelasi fel si acelasi numãr de zile. Unii posteau numai sapte zile, altii sase sãptãmâni, unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Sinodul local din Constantinopol tinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Nasterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotãrând ca toti credinciosii sã posteascã timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie.
