JOIA PATIMILOR În Joia Mare din Sãptãmâna Patimilor are loc slujba cunoscutã sub numele de Denia celor 12 Evanghelii. Joi, este rânduit sã prãznuim patru evenimente din Sãptãmâna Patimilor, primele douã fãcându-se ziua, iar celelalte douã în noaptea de joi spre vineri: Spãlarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Tainã, Rugãciunea lui Iisus din grãdina Ghetsimani si trãdarea lui Iuda. În unele mãnãstiri, la sfârsitul Sfintei Liturghii, existã obiceiul ca staretul sã spele picioarele a 12 dintre cãlugãri, în amintirea gestului fãcut de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tainã. În traditia popularã, astãzi, gospodinele vopsesc ouãle.
Din Joia Mare pânã în ziua de Paste, nu se mai trag clopotele la biserici, ci doar se bate toaca. Credinciosii participã, joi seara, simbolic, la arestarea, judecarea, condamnarea, batjocorirea si rãstignirea Mântuitorului. În biserici are loc Denia celor 12 Evanghelii. La slujba din Joia Mare sau Denia celor 12 Evanghelii, sfâsietoare prin natura textelor citite, sunt rememorate momentele rugãciunii din grãdina Ghetsimani, precum si trãdarea si prinderea Domnului Iisus Hristos. Slujba îndeamnã la profundã reflectie asupra patimilor suferite de Mântuitor si pregãteste credinciosii pentru zilele urmãtoare, vinerea patimilor si sâmbãta învierii. Joia Mare ne aminteste si de Cina cea de Tainã, când a fost instituitã taina Sfintei Euharistii.
Gopsodinele vopsesc, astãzi, ouãle
În traditiile românilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagrã, Joimarita. Joia Mare este consideratã binefãcãtoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. Joia Mare este cunoscutã, mai ales, în cultura popularã actualã, ca ziua în care se înrosesc ouãle; pentru cã se spune cã ouãle înrosite sau împistrite în aceastã zi nu se stricã tot anul. De asemenea, oamenii cred cã aceste ouã sfintite si îngropate la mosie o feresc de piatrã. Ouãle se spalã cu detergent, se clãtesc, se lasã la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângã ouã rosii, românii contemporani mai vopsesc ouãle si în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunzã, apoi îl leagã într-un ciorap subtire si asa îl fierb, ca sã iasã „cu model”. Mai demult, ouãle se vopseau cu coji de ceapã, cu sunãtoare (pojarnitã), cu coajã de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dãdea stergându-le, dupã ce s-au fiert, cu slãninã sau cu unturã.
Legende românesti despre înrosirea ouãlor
Spiritualitatea româneascã pãstreazã si câteva legende referitoare la înrosirea ouãlor. Cea mai cunoscutã spune cã, întâlnindu-se cu evreii, Maria Magdalena le-a spus cã Hristos a înviat, iar ei au rãspuns cã atunci va învia Hristos, când se vor înrosi ouãle din cosul ei. Si pe datã, ouãle s-au fãcut rosii. Se mai spune cã, dupã Înviere, evreii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele se prefãceau în ouã rosii. Altã legendã spune cã, sub crucea pe care a fost rãstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu ouã si ele s-au înrosit de la sângele ce cãdea din rãnile Domnului. Existã si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atât de rãspândit pe teritoriul românesc, asa cum era si în trecut, ceea ce l-a fãcut pe un cãlãtor turc, din secolul al XVIII-lea, sã numeascã Pastele sãrbãtoarea de ouã rosii a ghiaurilor (crestini) valahi. La crestini se credea cã el îl reprezintã pe Creator, care creeazã tot si contine în sine totul. La români este nelipsit, în ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupã ce este sfintit si toatã familia ciocneste ouã. În dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, în Moldova si Bucovina, de a te spãla cu ou rosu si cu bani, ca sã ai fata rosie ca oul si sã fii bogat tot anul. Ouãle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primãverii. Cele colorate în negru simbolizeazã chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, dacã vrem sã vorbim despre arta popularã în privinta ornãrii ouãlor de Paste, trebuie sã ne referim la încondeiatul ouãlor. Ouãle închistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a iesit din mormânt si a Înviat, precum puiul din gãoace. În Bucovina (si nu numai) ele se numesc si „ouã muncit”, dedicând strãdania de a le face frumoase, patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.
