POVESTE DE VIATÃ SI SUCCES:
SUCCES Cine si-ar imagina un Crãciun fãrã bunãtãtile care, pe lângã cetina de brad si mirosul cuceritor de cozonaci, sã umple masa de sãrbãtoare, ademenind pofticiosii la o sunculitã tãrãneascã, o tobã cu sorici, care lasã gura apã, cârnãciori proaspeti, rumeniti de gospodinele pricepute sau caltabosi ori piftii vesele, ca la mama acasã?! Ei bine, husenii trebuie sã se simtã mândri: cele mai alese delicii, fãcute dupã retete vechi de zeci de ani, de mãcelari celebri, regãsiti în povestile bunicilor, se aflã în orasul lor, unde firma Prod Cyp, se întrece pe sine în fiecare an, pregãtind din timp toate aceste bunãtãti. Povestea de dincolo de miresmele îmbietoare nu este deloc una simplã, ci înseamnã aproape 50 de ani de perseverentã, de pasiune pentru tot ceea ce tine de carmageria fãcutã dupã retetarul cu foi îngãlbenite, în care ingredientele erau numai si numai naturale. Nicu Ciupilan, asa cum îl stiu de o viatã husenii pe proprietarul afacerii, are, dincolo de toate, o vorbã cu multã întelepciune, bunã de tinut minte: “Cea mai bunã facultate sunt sunt cei 7 ani de acasã, iar cei cei mai buni profesori sunt pãrintii”.
“Ceea ce mãnânci tu, aceea trebuie sã dai si clientului, dacã vrei ca lumea sã te respecte în aceastã meserie. Asa mi-a spus, la început, demult, evreul care m-a învãtat meserie si care a tinut la mine, ca la copilul lui. Se numea Bercovici Azril, un mãcelar celebru, coordonatorul carmangeriei unde vroiam si eu sã lucrez. Avem doar vreo 18 ani. M-a ales pe mine, pentru cã m-a vãzut mai voinic, dar apoi a vãzut cã am tragere de inimã, cã ascult si cã învãt. Pentru totdeauna îI voi purta în amintire, cãci m-a învãtat multe lucruri”, îsi aminteste Nicu Ciupilan, patronul de la Prod Cyp Husi, cum a început totul, în cariera care avea sã îi defineascã întreaga viatã. A absolvit liceul agro-alimentar în 1966 si a mers la carmangerie, unde l-a întâlnit pe maistrul Azril. A plecat apoi în armatã, unde a ajuns magazioner, responsabil cu alimentele soldatilor. “Erau 2000 de grãniceri. Erau multumiti de tot ceea ce le fãceam, totul era gustos si pus la bunã rânduialã. Le puneam pânã si murãturi. Stiam sã fac pentru cã învãtasem de la pãrinti. E important sã spun cã, din punctul meu de vedere, cea mai bunã facultate sunt cei 7 ani de acasã, iar pãrintii sunt cei mai importanti profesori. În 1968, domnul Azril mi-a spus cã îmi lasã mie în grijã carmangeria. De atunci, din 1968, conduc echipe, conduc oameni. Nu mi-a fost greu, pentru cã îmi plac oamenii, îi respect, iar asta e foarte important”, crede Nicu Ciupilan, care, vizibil încântat de prilejul depãnatului de amintiri, aratã fotografii vechi, alb negru, cu grijã pãstrate. “Aici e o pozã la carmangeria de la Vaslui, aici eram în 1973, aici în 1978. Aici este sotia mea, Constanta, pe care o fãcusem omul meu de încredere. În poza aceasta sunt maistri de la mari carmangerii din tarã, de la Ilfov, Plescoi, care veneau la noi, la diferite expozitii. Da, mi-am iubit meseria, iar ea mi-a dat multe satisfactii”, mai adaugã acesta. A stat la carmangeria de la Vaslui pânã în 1980, când s-a fãcut carmangerie la Husi. Despre Revolutia aducãtoare de libertatea, dar si de economie de piatã, Ciupilan îsi aminteste, râzând: “Tãiam porcul la pãrintii mei, Jan si Maria Ciupilan. Asa ne-a prins Revolutia, pe mine si pe sotia mea. În 1991 am decis sã ne privatizãm si sã intrãm în afaceri. Nu a fost prea usor, dar a meritat! Aveam o cãsutã pe strada Amurgulu si acolo am decis sã îmi construiesc primul atelier. În 1993 am fãcut un împrumut la bancã, pentru a cumpãra carmangeria, care ajunsese vai de ea, dupã ce fiecare furase tot ce se gãsise. Împrumutul l-am fãcut cu 110% si m-am temut cã nu-l voi putea returna. Dar am muncit si, cu Doamne Ajutã, am reusit”, mai spune Nicu Ciupilan.
Angajati vrednici si devotati – prima lectie a unei afaceri reusite!
Bunãtãtile recunoscute în tot judetul si nu numai, care se fac în aceastã adevãratã “Casã a lui Mos Crãciun”, îsi au propria lor poveste. Într-o incursiune prin încãperile de-o curãtenie sclipitoare, printre angajatii atent echipati, descoperi cum începe istoria deliciosilor cârnati, a micilor sarvurosi ori a sunculitei ademenitoare. Oamenii harnici si devotati sunt cheia afacerii, spune patronul. “Am 57 de angajati, cu care formãm o mare familie. Mã mândresc sã am alãturi oameni buni, vrednici, care sunt alãturi de noi din 1980. Paulina, Mariana si încã altii… Un angajat bun este acela care are 100% suflet pentru munca sa. Relatia noastrã se bazeazã pe respect, dar si pe atasament. Ne-am învãtat unii cu altii, ne stim. Dacã vorbesti omului frumos, atunci el simte cã îti pasã de el si cã doar împreunã trebuie sã facem ca afacerea sã meargã. Dimineata, fiecare primeste câte o brânzoaicã si câte un pãhãrut de tuicã bunã, fãcutã de cazan, pentru ca sã tot avem chef de fãcut treabã bunã, gospodãreascã. Au si cantina lor. Trebuie sã stiti cã de la noi oamenii nu pleacã, decât foarte rar si cine stie de ce, poate ca sã lucreze peste hotare. În rest, toti ne rãmân alãturi, iar asta ne bucurã foarte mult”, spune Nicu Ciupilan.
Familia – cheia succesului în viatã!
Alãturi de domnul Nicu este sotia sa, doamna Constanta, al cãrui zâmbet plãcut si vorbã caldã completeazã cu amintiri numai bune de consemnat, tot ceea ce spune sotul sãu. Se mândreste cu faptul cã în luna noiembrie au împlinit 45 de ani de cãsãtorie, care au fost, spun ea, ca o poveste frumoasã, o cãlãtorie prin ani, cu bune, dar si cu greutãti, despre care amândoi povestesc însã cu mare drag. Umãr la umãr au construit totul, iar dacã îi întrebi care este, în cele din urmã, cea mai mare realizare a vietii lor, amândoi spun la fel: “Copiii si nepotii! Ei sunt toatã viata noastrã. Corina, Nicusor, Mãriuca si Stefãnel. Pentru ei facem totul. Orice pãrinte ar spune la fel. Nicio realizare nu poate conta, dincolo de copiii si de nepotii pe care vrei sã îi vezi realizati si într-o zi sã te bucuri cã duc mai departe aceastã afacere de familie. Nepotul nostru, Stefãnel, este la Medicinã, iar Mãriuca, nepoata, terminã Dreptul, dar a intrat si la Stomatologie. Învatã bine si ne aduc bucurii. De fiecare datã, abia îi asteptãm sã vinã acasã”, spune doamna Constanta.
Retete comuniste, produse in capitalism
INGENIOS… Retetele dupã care Prod Cyp îsi face produsele, atât de apreciate de huseni si nu numai, sunt vechi, de prin 1973, iar succesul lor a fost confirmat de mii si mii de oameni, care au gustat aceste bunãtãti culinare, de-a lungul vremii. Domnul Nicu rãsfoieste cu grijã un retetar vechi, cu pagini îngãlbenite, în care se gãseste secretul gustului. “Secretul constã în prospetimea cãrnii. Nu facem nimic cu carne congelatã, nu punem aditivi în exces si nu ne îndepãrtãm sub nicio formã de felul traditional al preparãrii bunãtãtilor de Crãciun. Fabricãm peste 50 de produse, cârnati de tot felul, cotlet, suncã presatã, salamuri, tobã cu soric, crenvusti deliciosi, cabanos, dar si celebrii mici <<de Ciupilan>>, asa cum îi stie toatã lumea, comercializati, de altfel, cu brandul <<Boneo>>. La noi, curãtenia perfectã, ca într-o farmacie, este un alt lucru elementar al afacerii. Avem specialisti în industrie alimentarã, care muncesc aici si care mentin totul ca la carte. Avem laborator propriu de analize, unde lucreazã personal specializat, pentru ca fiecare produs sã fie evaluat, verificat si oferit spre vânzarea, în conditii alimentare de sigurantã deplinã, pentru sãnãtatea omului. Atât de eficient este laboratorul propriu, încât si reprezentatii DSP Vaslui vin la noi, ca sã facã probe la alimente. Avem, de asemenea, un medic veterinar, care vegheazã la sãnãtatea animalelor, la siguranta cãrnii, etc. Nimic nu este lãsat la voia întâmplãrii”, a spus Roxana Ciupilan, o tânãrã inginerã, specializatã în industria alimentarã.
