Vãzându-i atitudinea rãzboinicã, acum câtiva ani, Dumitru Buzatu a crezut cã vede în tânãrul Solomon un politician de succes si a investit în el. Investitia a avut, partial, efectul scontat. Sã iei un lipitor de afise si sã-l faci deputat e o performantã! Atât doar cã asa cum haina nu face pe om, nici functia nu face pe om. Fie el si deputat, Solomon nu pare sã fi depãsit conditia mahalalei. Pe lângã carentele de comportament si de limbaj, acesta devine din ce în ce mai penibil, în intentia mortisã de a-si imita maestrul, Dumitru Buzatu. Diferenta e cã maestrul Miticã te înjurã fãrã sã-ti dai seama si fãrã ca discursul sãu sã cadã în grotesc, în timp ce învãtãcelul Solomon e specialist în “stilul vidanjã”: mãnâncã… pânã se sufocã! E drept, e greu sã pui semnul egal între intelectul lui Dumitru Buzatu si cel al lui Solomon. Desi e contestabil ca politician, nu poate spune nimeni despre Buzatu cã e prost orator. De cealaltã parte, învãtãcelul e varzã la ambele capitole. Culmea e cã, urmãrindu-i evolutia( mai corect spus, involutia) se pare cã cineva îl încurajeazã. Altfel nu se explicã de ce acesta se îndârjeste într-o atitudine total imbecilã în care nimeni nu câstigã nimic: nici cei care l-au votat si nici chiar el, ca om politic. Mi-e greu sã cred cã bârlãdenii se simt reprezentati de un personaj a cãrui principalã ocupatiune este înjuratul. În plus, au devenit, deja, notorii în Parlamentul României iesirile acestuia, elegant spus, misogine, iesiri condamnate chiar si de colegele de partid. De la celebra fazã cu “finalizatul”, s-a ajuns recent ca Solomon sã termine triumfal un discurs în Parlamentul României cu îndemnul adresat deputatilor: “…propun sã-i dãm niste ciocane lui Avramescu. Si dacã nu ne lasã Roberta Anastase… sã-i dãm si ei?”. În acest citat se vede, cel mai bine, esenta discursului politic, marca Solomon. Atât poate, atât face! Si, totusi, o fi mândru Buzatu de învãtãcelul sãu?
