AZI, DESPRE HUSI… În articolele precedente explicam felul în care istoriografia ignorã luptele purtate în luna august anul 1944 în Moldova si, implicit, pe teritoriul judetului Vaslui. Am scris despre cucerirea orasului Vaslui, despre bãtãlia de la Vutcani 28-30 august, iar în articolul de fatã o sã abordez cucerirea orasului Husi de cãtre trupele sovietice. Am putea scrie o serie lungã de articole bazate pe aceastã temã, avansul trupelor sovietice în judetul Vaslui, pentru satele: Arsura, Averesti, Epureni (Husi), Tãtãrãni, Rusca, Pogãnesti, Cretesti, Budesti, Stãnilesti, Vinetesti, Mânjesti, Deleni, Crasna, Albesti, Rosiesti, Costesti, Chitcani, Gura Albesti, Valea lui Darie, Rediu, Codreni, Vutcani, Mãlãiesti, Bãrbosi, Deleni, Oteleni, Hurdugi, Tomsa, Grumezoaia, Urlati, Siscani, Tupilati, Murgeni, etc. Însã, conteazã foarte mult interesul cititorilor pentru acest subiect si pentru zonele amintite.
Alexandru Profiri
Orasul Husi a jucat un rol important în perioada rãzboiului, atât în timpul luptelor pentru cucerirea Basarabiei, în vara anului 1941, cât si în anul 1944, atunci când frontul a ajuns din nou pe teritoriul României. Gara orasului a fost importantã pentru transportul trupelor si al logisticii atât de necesare rãzboiului. Totusi, un punct mai important decât gara a fost aerodromul de lângã oras folosit de trupele germane. Aliatii au demarat, începând cu anul 1944, un amplu plan de bombardare a infrastructurii petroliere din România: câmpurile petroliere, rafinãriile, liniile feroviare de transport si gãrile cheie din lantul de infrastructurã. Unitãtile de avioane germane, în principal avioane de vânãtoare, plasate în estul tãrii si implicit la Husi aveau rolul de a apãra infrastructura din spatele frontului împotriva atacurilor sovietice din aer: liniile ferate, gãrile importante, drumurile care asigurau retragere, cât si buna functionare a logisticii. În lupta contra bombardamentelor si atacurilor din aer ale sovieticilor nu erau antrenate doar unitãtile Luftwaffe (forta aerianã a Germaniei naziste în timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial), în vara anului 1944, în zona Crasna-Husi activa o importantã unitate de artilerie antiaerianã, Compania I a Regimentului 46 Artilerie Antiaerianã germanã. La gãrile Crasna si Husi, cât si în jurul aerodromului, erau dislocate 2 baterii grele si 3 baterii usoare (o baterie grea era formatã din 4 tunuri de 88mm sau 105mm si deservitã de aproximativ 100 soldati, o baterie usoarã cuprindea 4 tunuri de 20mm si 37mm, deservitã de aproximativ 60 soldati). Gãrile Husi si Crasna au fost pãzite pe întreaga perioadã a rãzboiului de câte o baterie de artilerie antiaerianã, iar dupã retragerea unitãtilor, gara Crasna a fost bombardatã si distrusã în zilele de 22-23 august 1944. Pe aerodromul din Husi functiona Grupul 6 Vânãtoare din cadrul Fortelor Aeriene Regale Române la data de 26 iunie 1944, având 23 de avioane Ju 87. Aerodromul era compus dintr-o pistã de aterizare pe ses construitã de germani care mãsura 800 x 600 m, aflatã la 3 km de garã, destinatã avioanelor mici (cu un singur motor). A functionat din martie pânã în august 1944.
Husi, punctul de întâlnire a diviziilor de peste Prut
Asadar, orasul Husi reprezenta o prioritate atât pentru armatele germano-române cât si pentru sovietici. Dupã declansarea Operatiunii Iasi-Chisinãu, care avea ca scop o dublã încercuire a trupelor axei, prima încercuire se realizeazã la Husi si sud de oras. Diviziile de tancuri sovietice trec fulgerãtor prin Negresti-Vaslui-Crasna si avanseazã spre Husi pentru a tãia retragerea Corpului IV de armatã Mieth din zona Iasi. Luptele purtate în oras au început din ziua de 23 august, dar au variat în intensitate cât si în numãrul fortelor antrenate. În ziua de 25 august, Corpul Mieth (format din 3 divizii, aproximativ 25.000 soldati) s-a retras din zona Iasi, paralel cu Prutul si a primit ordin sã mentinã deschise si intacte podurile de pe Prut pentru retragerea marilor divizii ale Armatei a 6-a încercuite în Basarabia. Orasul este cucerit de trupele sovietice si apãrat împotriva mai multor atacuri disperate lansate de diviziile naziste. Husi trebuia sã fie locul în care sã se adune toate diviziile de peste Prut, iar împreunã sã strãpungã încercuirea si sã se retragã spre vest. Începând cu ziua de 25 august, luptele cresc în intensitate si culmineazã în ziua de 27 august, atunci când diviziile germane sunt obligate sã se deplaseze spre Vutcani pentru a sparge ulterior apãrarea cu scopul retragerii fortate spre vest. Rapoartele Diviziei 79 din Corpul IV Mieth, al Armatei a 8-a germane:
Programul luptelor din ziua de 24 august 1944. Tancurile sovietice intrã în Husi
24 august: În cursul diminetii, masa trupelor de aprovizionare ale diviziei ajunge în zona Husi. În oras se creeazã o panicã mare, provocatã de trupele românesti desfiintate, dar nu apare niciun tanc. Unitãtile de trupe germane si-au mentinut ordinea. În jurul prânzului, probabil dinspre nord-vest, tancuri rusesti cu infanterie desant intrã în Husi, aproximativ 20-40 de T-34. Dupã ce au distrus totul în Husi timp de aproximativ o orã, au avansat spre drumul principal. Ofiterul de logisticã al Diviziei, maiorul din Statul Major general Rehm, formeazã o ariergardã cu 2 tunuri antitanc defecte, un tun antiaerian de 2 cm, membrii departamentului de aprovizionare si soldati împrãstiati din diferite unitãti. Ei reusesc sã incendieze primul tanc T-34 cu 3 lovituri directe la o distantã de 80 m, dar sunt apoi flancati de cavaleria rusã de ambele pãrti si nu pot împiedica tancurile rusesti sã avanseze pe înãltimile de la est de drumul de mars, zdrobind în final coloanele în retragere. Divizia este izolatã de trupele sale de aprovizionare de pãtrunderea inamicului în zona Husi. Trupele de luptã sunt în masã cu trupele de aprovizionare. Asa-numitele unitãti de trupe mari si masele lor sunt în mars spre sud. În urmãtoarele zile, pãrti din infanterie si trupele de aprovizionare ale diviziei ajung în pasul Buzãu prin Foltesti – Râmnicul Sãrat – Buzãu si apoi în Ungaria.
În ziua de 25 august, Arsura a fost cuceritã si pierdutã de mai multe ori
25 august: Dis-de-dimineatã a fost ocupatã o nouã pozitie la sud de Arsura. În timpul unei sedinte de comandã la postul de luptã al diviziei, care se aflã acum la vest de Duda, s-a anuntat cã Divizia 79 Infanterie are sarcina de a mentine cât mai mult timp podurile de peste Prut, la nord-est de Husi, pentru a permite diviziilor aflate încã la est de Prut sã traverseze râul. În zona Husi, Corpul IV si Corpul XXXXIV trebuiau sã se reuneascã, sã fie aprovizionate aerian si apoi sã încerce sã strãpungã spre vest. Pe parcursul zilei, au loc lupte grele în jurul satului Arsura, care este pierdut si recucerit de mai multe ori. Deoarece orasul Husi nu poate fi eliberat de inamic, pe drumul spre Husi se formeazã un blocaj al convoaielor si vehiculelor de aprovizionare. O mare parte dintre vehicule trebuie distruse. În timpul noptii, divizia se retrage în zona de la vest de Duda si este aprovizionatã o singurã datã din aer cu combustibil, hranã si munitie. Totusi, cantitatea parasutatã este departe de a acoperi necesarul.
Pe 26 august se dau lupte grele la Tãtãrãni, în punctul „Capul de pod interior Husi”
26 august: Prin afluxul a sute de vehicule, tunuri si camioane ale diviziilor 376, 370, 258 si 106, care se alãturã miscãrii de mars a Diviziei 79 Infanterie, se creeazã o congestionare si aglomerare enormã într-o vale la vest de Duda. Întrucât inamicul atacã puternic din toate pãrtile, pentru a întãri capacitatea de luptã se ordonã distrugerea tuturor convoaielor, cu exceptia vehiculelor pentru rãniti, împuscarea cailor si alocarea soferilor la trupele combatante. Pentru noapte se dã ordinul de retragere în directia Siscani. Deoarece orasul Husi este ocupat de inamic, ca drum de retragere poate fi folosit doar un drum de culme la vest de Husi. Regimentul 226 de grenadieri rãmâne ca ariergardã în pozitia sa pânã la ora 24:00. Regimentul 208 de grenadieri se retrage odatã cu cãderea întunericului pentru a ocupa din nou o pozitie de baraj la Tãtãrani (vest de Husi), cunoscutã sub numele de capul de pod interior Husi. I se subordoneazã o divizie de artilerie usoarã. Inamicul preseazã puternic în timpul zilei si al noptii si atacã aproape neîncetat ariergarda.
Sute de ostasi, omorâti si îngropati în gropile comune din jurul Husului
HUSUL ASEDIAT…Cea mai mare parte a Corpului IV de armatã a fost angajatã în operatiuni la nord si vest de Husi, cu sarcina de a mentine deschise trecerile râului Prut din acea regiune pentru grupul estic al Armatei a 6-a. Grupul Mieth a fost nevoit sã se mentinã ferm pe frontul de apãrare de la nord de Husi din cauza evolutiilor dramatice de pe cealaltã parte a Prutului. Ca urmare a operatiunii Armatelor 37 si 57 sovietice la sud-vest de Cãrbuna, situatã la 25 de kilometri nord-est de Cimislia, care a blocat drumul de întoarcere al Corpurilor de armatã XXXXIV, LII si XXX cãtre trecerile peste Prut de la Leuseni, Stãnilesti si Leova, singurul pod disponibil pentru trupele germane care se retrãgeau spre vest era acum podul de la Oancea. Operatiunile Corpului IV Armatã mentineau forte substantiale imobilizate în sectiunea nordicã a zonei sale de luptã, astfel cã aceste forte lipseau pentru apãrarea împotriva atacurilor sovietice la sud si sud-vest de orasul Husi. Acesta a fost principalul motiv pentru care Corpul 18 blindat sovietic a reusit sã captureze acel important nod de trafic de la intrarea în valea inferioarã a Prutului pe 24 august. În acest moment decisiv, Corpul de armatã XXIX nu a fost suficient de puternic pentru a stabili o linie defensivã în nordul vãii Bârladului si pentru a întãri legãtura cu Grupul Mieth, astfel încât Corpul IV a fost si el încercuit din acel moment. Rapoartele comandamentului rus al Armatei a 52-a si a 53-a raportau despre situatia din zona Husi: „Activitãti de luptã la 27 august: Batalionul 52 Armatã al Frontului II ucrainean. În ciuda pierderilor grele suferite de inamic în ziua precedentã, numãrul personalului sãu în zona Husi pe 27 august nu numai cã nu a scãzut, ci, mai degrabã, a crescut. Acest lucru poate fi explicat prin faptul cã în aceastã zi rãmãsite semnificative ale grupului de forte de la Chisinãu, descompus, traversau Prutul. Germanii, fiind presati de unitãtile Frontului III ucrainean, au trecut râul în cursul zilei. Acei soldati si ofiteri inamici care reusiserã sã traverseze, se infiltrau în pãdurile de la sud-vest de Husi. Aici se adunase un numãr incalculabil de forte inamice… Germanii, ca si înainte, s-au repezit spre orasul Husi; de exemplu, au lansat un atac de pânã la un regiment în fortã de-a lungul liniei Pogãnesti-Stãnilesti, dar au fost împrãstiati. Nu au existat schimbãri semnificative în situatia corpului de armatã în timpul zilei… Corpul 48 de puscasi si-a continuat atacul. Divizia sa, 50 Puscasi, care a înconjurat dinspre vest si sud pãdurea de la vest de Husi, se lupta la sfârsitul zilei cu fortele inamice care se adunaserã în pãdure”.
584 de ostasi au pierit în luptele de la Husi în acel august fierbinte din 1944
PIERDERI…Aceastã scurtã descriere a luptelor din Husi si din apropierea orasului prezintã foarte pe larg drama diviziilor germane înconjurate în judetul nostru. În urma luptelor purtate în Husi au rãmas mii de morti, tancuri si camioane distruse, drumuri minate, cât si cantitãti imense de munitie abandonatã prin pãduri si câmpuri, munitie care este descoperitã si astãzi prin activitatea detectiei de metale. Conform unui document descoperit în arhive de cãtre profesorul si istoricul Costin Clit, în cimitirul Eternitatea din Husi au fost înmormântati 165 de soldati germani, români si sovietici. În viile si câmpurile din zona Dobrina au fost înmormântati în gropi comune sau individuale 145 de soldati (1 locotenent colonel român, 27 români necunoscuti, 91 rusi necunoscuti, 16 germani necunoscuti). În zona soselei Iasi-Husi, statia C.F.R. Podgoriile au fost înmormântati 99 soldati (dintre care 73 germani). De-a lungul anilor au fost exhumati 109 soldati si reîngropati în cimitirul Eternitatea (dintre care 60 germani, groapa comunã din curtea Ana Penisoarã). Documentul de arhivã pune în evidentã moartea a 584 de ostasi, însã numãrul lor este mult mai mare. Astãzi existã foarte multe morminte si gropi comune nedescoperite în Husi si în satele limitrofe, care asteaptã a fi cercetate.
