AVERE RECUPERATÃ Spitalul din Bârlad a fost vãduvit, printr-o vânzare a unei bucãti de teren din curtea sa, de aproape 600 mp, loc pe care un afacerist bârlãdean îsi ridicã un spital privat. Asta în timp ce alti manageri de spital, ca medicul Elena Petcu si Dionisie Lefter, au luptat din rãsputeri ca sã recupereze averea spitalului, donatã în perioada interbelicã de familiile bogate pentru spitalul public. Este vorba de circa 465, 5 ha de pãdure si teren arabil, în comunele Ciocani si Fãlciu (jud. Vaslui) si în judetul Galati la Târgu Bujor. De asemenea, spitalul bârlãdean mai are donat 5,5 ha în “vatra satului” – locul unde se aflã acum institutia sanitarã publicã, plus locul central unde se aflã Casa Armatei si Policlinica Stomatologicã. Cum tot acest patrimoniu al spitalului este donat cu acte, în care se specificã faptul cã terenul va fi folosit doar pentru spital, nici un metru pãtrat de teren nu trebuia sã fie vândut, însã niciun politician local actual n-a vrut sã ajute spitalul. Fostul manager al spitalului Dionisie Lefter face dezvãluiri referitoare la cine vrea binele spitalului si Bârladului si cine se împãuneazã cu o retrocedare realizatã de el în 2007! Clientela politicã a Bârladului încearcã sã deturneze ilegal o avere consistentã, care a început deja sã fie recuperatã. Totul a pornit din 2007, când Dionisie Lefter a solicitat retrocedarea averii spitalului, opunându-se din rãsputeri ca fostul primar Constantin Constatinescu sã vândã terenul din curtea spitalului bârlãdean.
Începerea lucrãrilor la centrul medical privat al omului de afaceri Dan Dobrovolschi, în curtea spitalului bârlãdean, scoate la ivealã lucruri care trebuie sã fie cunoscute de toatã populatia orasului. Dan Dobrovolschi a cumpãrat, în ciuda opozitiei fostului manager al spitalului, Dionisie Lefter, 600 mp în 2011, chiar în curtea spitalului. Totul a fost fãcut cu acordul CLM Bârlad din acea perioadã (2008-20012), controlat în întregime de PSD. Dar putini stiu cã tot terenul pe care este construit spitalul, plus alte 465,5 ha de teren arabil si pãdure, sunt donatii fãcute de oamenii de bine ai Bârladului din perioada interbelicã. Ca atare, existând posibilitatea ca urmasii celor care au donat terenurile si pãdurile sã se sesizeze cã se fac vânzãri cãtre persoane particulare din averea spitalului, acestia sã cearã înapoi donatiile, nu ar fi trebuit sã aibã loc o asemenea vânzare. Cum a fost posibil? Simplu! Prin subterfugii la limita legii, poate chiar cu încãlcarea ei, fãcute de o mânã de politicieni si afaceristi din Bârlad, împreunã cu fostul manager Viorel Petcu, care a avut un rol determinant în aceastã vânzare.
Lefter ridicã perdeaua si prezintã adevãrul!
Dupã ce a apãrut într-un cotidian local o informatie trunchiatã, care nu reflectã adevãrul, referitor la retrocedarea a 268 ha de pãdure din comuna Ciocani, cãtre spitalul bârlãdean, Dionisie Lefter a venit cu precizãri clare. “Retrocedarea nu este încã fãcutã, sunt în aceeasi fazã în care i-am lãsat eu, în 2007. Ei vor acum sã se împãuneze în fata bârlãdenilor cã au reusit sã obtinã retrocedarea pãdurii de la Ciocani, care de drept apartine spitalului. Nu ei au fãcut asa ceva, cred cã se încearcã o manevrã periculoasã si nu spun realitatea. Nu le apartine nici un merit. Eu când am venit manager la spital, dupã o analizã a surselor posibile de finantare pe care le putea avea un spital public conform legii 95/2006, constatând cã una dintre acestea pot fi veniturile din legate, cunoscând din familie, dar si din memoria colectivã localã cã spitalul din Bârlad a fost o institutie bogatã înainte de Al Doilea Rãzboi Mondial, am pornit actiunea de reconstituire a <<averii>> acestuia din acea perioadã. Domna dr. Elena Petcu m-a ajutat în aceastã directie si mi-a pus la dispozitie o serie de documente pe care le-a adunat de-a lungul timpului si din care mi-a spus cã au mai fost sustrase de unele persoane. Cu aceastã bazã de date initialã am solicitat Arhivelor Statului de la Bucuresti sã-mi punã la dispozitie confirmarea patrimoniului spitalului. Dupã ceva timp mi-au rãspuns si mi-au confirmat cã la nationalizarea din 1948, Spitalul Bârlad avea în patrimoniu 465,5 hectare, dintre care 5,5 în <<vatra satului>> (intravilan, cum se spune stãzi). Aceste 5,5, ha erau distribuite pe locatiile actuale ale spitalului si includea si terenul unde se aflã astãzi Casa Armatei si Policlinica Stomatologicã. Legea spune cã dacã nu se mai pot reconstitui granitele, atunci proprietatea se reconstituie în <<interiorul curtii>>, adicã unde se gãseste la ora actualã entitatea care cere reconstituirea. Celelalte 460 ha erau extravilan, marea majoritate constituite din pãduri. Cea mai mare parte se afla la Ciocani, aproximativ 268 ha, iar restul terenurilor la Fãlciu si Târgu Bujor. Toatã aceastã avere a fost acumulatã prin donatii, în multi ani, începând de la primii ani de fiintare, pânã la 1948. Mi-aduc aminte cã cineva, o persoanã fizicã din Bârlad, a donat prin testament cam 135 de ha în perioada interbelicã. Toatã aceastã avere a fost administratã pe o lungã perioadã de timp de fundatia <<SF. Spiridon>> din Iasi, care administra si actualul spital <<Sf. Spiridon>>. Chiar este notorialã contributia unui cãlugãr, Vârnav, care cersea si colecta bani pentru spitalul din Bârlad pe la anii 1870-1880. Înarmat cu aceste dovezi, am depus în 2007 la Comisia Judeteanã de Împroprietãriri (cred cã este corectã denumirea) cererea de a fi repusi în posesie cu terenul de la Ciocani, pentru cã acolo primarul ne semnase cã este de acord cu punerea în posesie. Nu am putut-o face pentru Fãlciu si Tg. Bujor. La Fãlciu ne-am judecat si am pierdut în prima fazã, iar la Tg. Bujor nu am terminat investigãrile. Deci, ce s-a primit acum, a fost ca urmare a actiunii de atunci. Jurista noastrã care s-a ocupat (Berlad Anca, care acum este judecãtor prin judetul Alba) a primit de la comisie acordul. Chiar am fost invitat acolo, împreunã cu ea, în cadru festiv si ni s-a dat aprobarea punerii în posesie. Apoi, au aflat cã deputatul Adrian Solomon, cãruia eu i-am spus, de altfel, si cu <<prietenii>> de la PDL (Dan Marian & comp se înteleseserã deja sã facã împreunã afacere cu tomograful) si au blocat lucrurile la Prefecturã. Nu ne-a semnat titlul, pur si simplu. Situatia este valabilã si astãzi, dar vãd cã vor sã se împãuneze cu o realizare pe care de fapt ei o blocaserã. Atentie mare la jocurile politice!”, spune Dionisie Lefter.
“Da, este adevãrat, domnul Lefter a fãcut actele pentru retrocedare”
Ionel Munteanu, primarul comunei Ciocani, a confirmat cã într-adevãr, actele pentru retrocedarea celor 268 de ha de pãdure din comuna Ciocani pentru spital au fost fãcute din 2007, dar n-a mai fost dat titlul de proprietate. “Abia acum o lunã de zile, dupã ce am terminat de inventariat tot terenul comunei s-a fãcut un pretitlu de proprietate, dar spitalul este proprietar peste pãdure, legal, încã din 2007. A fost administratã pãdurea de cei de la Ocolul Silvic. Mai dureazã câteva luni si va fi emis si titlul de proprietate. Dar încã din 2007 se stie cã proprietarul pãdurii este spitalul bârlãdean, nu este o noutate”, a spus primarul comunei Cicani, Ionel Munteanu.
Scurt istoric al spitalului
Spitalul din Bârlad si-a deschis portile la 27 octombrie 1838 din initiativã localã. Vorniceasa Elena Beldiman impusese prin testament mostenitorilor sãi, fratii Neculai si Iancu Greceanu, obligatia de a întretine un spital cu zece paturi. Acestia propun Epitropiei Generale “Sf. Spiridon” din Iasi sã înfiinteze un spital cu 20 de paturi, oferindu-se sã le întretinã alãturi de Epitropia Generalã. Locul initial a fost necorespunzãtor, asa încât Epitropia Generalã în anul 1843, cumpãrã o altã casã. Obstea orasului a contribuit la întretinerea spitalului. În perioada urmãtoare, spitalul a trecut prin serioase dificultãti financiare cu prejudicii asupra întretinerii localului si gospodãririi, implicit în ceeea ce priveste capacitatea sa si îngrijirea bolnavilor. Primul doctor al spitalului din Bârlad a fost Emanoil Costin care se stabileste în Bârlad în anul 1840, strãnepot al cronicarilor Miron si Nicolae Costin.
