Cuibul Vulturilor, o comoară istorică a Bârladului! (FOTO)

CONFUZIE… Profesorul de geografie și Protecția Mediului, de la Liceul Tehnologic din Puiești, Valentin Rășcanu, într-un articol din revista „Școala Pogana”, a încercat cândva să explice confuzia gravă care se face între dealul Cuibul Vulturilor (Cuibul Vulturului) și Iacul de acumulare cu același nume de pe râul Tutova, în dreptul localității Pogana. Denumirea lacului de acumulare a fost împrumutat, spune prof. Valentin Rășcanu, de la dealul cu același nume, deoarece se descoperise un tezaur de bronz foarte important din acea perioadă. Denumirea este nefirească, din punct de vedere geografic, deoarece reprezintă o formă de relief negativă. Cuibul Vulturilor reprezintă o formă de relief ce domină împrejurimile. Dealul reprezintă de fapt capătul unui interfluviu cu versanți abrupți și aproape simetrici.

«Cunoștințele geografice ne dau posibilitatea să identificăm pe teren, vechi așezări sau situri arheologice cu informații puține și uneori chiar eronate. Pe teren, un geograf poate depista punctele de reper menționate în unele surse și poate face corecturile necesare. Poate reface traseul unor procese desfășurate sau aflate încă în desfășurare (ex. alunecări de teren), devierea unor cursuri de apă, analiza stratului de sol etc. Asemenea „comori” istorice apar în locuri surprinzătoare pentru oamenii simpli sau chiar pentru istorici și lingviști. Istoricii analizează sursele scrise; arheologii, obiecte sau fragmente; lingviștii analizează toponime, hidronime, oronime; geograful studiază terenul, forma reliefului, orientarea, solul, roca, elementele climatice, vegetația, procesele și fenomenele naturale, iar în final identifică locul.

Dealul reprezintă o adevărată cetate naturală care a fost folosită cu siguranță de strămoșii noștri din cele mai vechi timpuri, având în vedere descoperirile arheologice. Printre localnici se păstrează amintirea unei cetăți apărate de un căpitan, Tomescu, fără a fi precizată perioada. Inițial, am încercat să explic denumirea de cuib, pornind de la denumirea dată de Pompiliu Poghirc (Satele din colinele Tutovei) vetrelor sub formă de microaglomerări (cuiburi), foarte mici și cu posibilități materiale modeste pentru a se putea fortifica. Continuând cercetările, nu numai pe teren, ci și studierea izvoarelor istorice și revistelor de specialitate, l-am descoperit pe regele get Oroles, poreclit și vulturul. Desigur, istoricii pe care i-am consultat au spus că am imaginație, dar nu au putut să-mi precizeze cărei perioade aparține ceramica descoperită la baza dealului. Cantitatea de ceramică precum și varietatea la care se adaugă piesele de bronz descoperite demonstrează ca a existat o așezare foarte importantă la baza dealului. Datorită alunecărilor do teren foarte agresive, resturile de ceramică se găsesc la o adâncime foarte mare de 2-3 m în albia răului, ceea ce face cercetarea pe teren foarte dificilă. Diseminarea informației către elevi și localnici ar duce la o colectare mai rapidă și mai însemnată a unor resturi sau obiecte cu valoare istorică mare. De asemenea, expunerea lor într-un loc accesibil elevilor și celor interesați ar fi mult mai utilă, decât depozitarea lor în arhiva muzeului, deoarece, pentru formularea unor concluzii sunt necesare multe ore de studiu și analiză.

„Mai căutați pietre domn’profesor?” cu această întrebare mă întâmpină foștii elevi, nu știu dacă este ironică sau admirativă!», spune prof. Valentin Rășcanu, în acest interesant articol făcut special pentru elevii săi și nu numai! Vă reamintim că Valentin Rășcanu este bârlădean, profesor de geografie și Protecția Mediului la Liceul Tehnologic din comuna Puiești.

CITIȚI ȘI: O așezare dacică, în Cotul Negru din Bârlad, are nevoie de cercetări ample!