În cel de-al patrulea an,
De la abdicarea lu’ Traian,
La Vaslui e veselie,
În a lu’ Buzatu împãrãtie.
Ãl bãtrân se pregãteste,
Palatul si-l primeneste,
Pentru printul Tudorel,
Sã ajungã sef si el.
Numai cã la colt, la pândã,
Stã un nene ca sã-l prindã,
Pe al nostru voinicel,
Printisorul Tudorel.
E un om hain si negru,
Face legi, dar nu-i integru!
Mai mereu se dã la fete,
Si-si pune gel în plete.
El e cel ce îsi doreste,
Sã ajungã sef, fireste!
Si s-opreascã hegemonia,
Lui Buzatu-n România.
Însã pân’ atunci mai este,
Tudorel poate mai creste,
Si-o sã-l batã pe golan,
Sã-l sature de ciolan!
Toatã lumea tre’ sã stie,
Cã la Buzatu-n împãrãtie,
Doar Ramona face fente,
Cã e doctor în…talente.
Iar la final, cã-i centenar,
Vã ureazã-un cãrturar:
Sã vã iasã cu uratu’
Câti bani are Buzatu!
La anul si la multi ani!
