• mănăstirea a dat în judecată nouă familii din localitate, revendicînd terenurile de sub gospodării • alte 51 de familii riscă să ajungă în aceeasi situatie • pentru a contracara actiunile staretei, sătenii au pus bazele Asociatiei „Agapia 2002“ • „Vor să ne convingă ca după moarte, casele noastre să intre în proprietatea mănăstirii. Nu pot să fac asta, pentru că am muncit ani de zile aici si am copii“, spune profesorul Iuliu Mircea Andronic, presedintele asociatiei • speranta oamenilor este în procesul în care primăria a cerut anularea partială a titlului de proprietate detinut de maici •
Calvarul trăit de ani si ani de către familia Marin, care se judecă cu Mănăstirea Agapia, este molipsitor, iar situatia riscă să degenereze. La sfîrsitul anului trecut, mănăstirea a dat în judecată alte nouă familii, cerînd instantei nici mai mult nici mai putin decît să confirme dreptul de proprietate asupra terenului de sub gospodăriile cetătenilor. Adusi în pragul disperării, oamenii au pus bazele Asociatiei „Agapia 2002“, care o să le apere drepturile în „lupta“ pe care o au cu reprezentantii lăcasului de cult. Procesele se află pe rolul Judecătoriei Tîrgu Neamt si au ca obiect revendicare imobiliară. Deocamdată au fost date în judecată nouă familii, însă la cum stau lucrurile nu este exclus ca în timp si celelalte 51 de familii să fie chemate în instantă de reprezentantii mănăstirii. „Sîntem mai multi în această asociatie si încercăm să ne apărăm împotriva reprezentantilor mănăstirii care vor să ne ia terenurile de sub case. Nouă familii au fost date în judecată pînă acum, în toate cazurile fiind vorba de revendicări imobiliare. Din cîte am înteles noi, nu se urmăreste numai terenul, ci si casele. Vor să dăm semnături că, după moarte, vom accepta ca imobilele noastre să intre în proprietatea mănăstirii. Eu nu sînt de acord cu asa ceva si ca mine gîndesc multi. În primul rînd, aici este munca mea de o viată. Am si eu copii, cărora vreau să le las ceva după moarte. Nu am nimic cu mănăstirea, însă cum să le dau casa si terenul, bunuri pe care le-am dobîndit legal. Am fost dati în judecată de către stareta Olimpiada Chiriac, care spune că terenul pe care îl detinem apartine mănăstirii. Vor să anuleze titlurile de proprietate ale oamenilor si contractele de vînzare pentru a le lua bunurile. Iar pentru a face asta foloseste o hotărîre a Judecătoriei Tîrgu Neamt din anul 2002. Se prevalează de această hotărîre pe care a primit-o cu ajutorul fostului primar. Situatia este tensionată pentru că în viitor este posibil ca si celelalte familii să fie date în judecată. Sperăm ca primăria să cîstige procesul cu mănăstirea, iar acel titlu de proprietate să fie anulat si să se facă dreptate“, a declarat Iuliu Mircea Andronic, presedintele Asociatiei „Agapia 2002“.
„Sînt oameni care nu au fost încă dati în judecată, însă vor ajunge cu sigurantă acolo“
În vîrstă de 67 de ani, Andronic s-a stabilit la Agapia după anul 1990. Acolo si-a cumpărat un teren si-a construit o casă, totul fiind făcut cu acte în regulă. „Cred că am fost printre primii care au cumpărat teren aici si si-a făcut o locuintă. Am făcut acest lucru acum 20 de ani. Cunosteam zona de ani buni si am decis să ne mutăm aici. Am cumpărat terenul pe baza unui contract de vînzare/cumpărare, legalizat de notariat. L-am înscris în Cartea Funciară si l-am intabulat. Casa este făcută cu autorizatie. Am toate actele legale si cu toate acestea mănăstirea vrea să-mi ia bunurile. Cum să accept asa ceva“, a declarat profesorul Andronic. Supărat, pensionarul spune că a ajuns la bătrînete să umble pe drumuri si să-si cheltuiască pensia pe avocati. „Sînt oameni care nu au fost încă dati în judecată, însă vor ajunge cu sigurantă acolo. Mănăstirea ne vrea casele si pămîntul. Nu putem să reparăm un grajd sau un gard, pentru că primăria nu ne dă autorizatie. Terenul figurează ca fiind în proprietatea mănăstirii, iar celor de la primărie le este teamă, pentru că se pot trezi cu dosare penale“, a conchis dascălul. Acesta a mai spus că unul dintre cei aflati în această situatie este atît de supărat si disperat, încît a declarat prietenilor că se va sinucide. Povestea de la Agapia este veche, familia Marin simtind pe propria piele ce înseamnă să te judeci cu mănăstirea. Ani de procese, timp si bani pierduti si, cel putin deocamdată, nici un rezultat. Litigiul dintre sotii Marin si Mănăstirea Agapia durează de aproape zece ani, după ce au cumpărat, în 2001, o casă si un teren în suprafată de 800 de metri pătrati în vatra satului Agapia. Ulterior, familia Marin a aflat că nu poate să-si renoveze imobilul pe motiv că terenul ar apartine Mănăstirii Agapia. A fost momentul de început al unui lung sir de procese. În anul 2002, mănăstirea a fost împroprietărită cu 49 de hectare de teren, pe baza unor documente de la 1910. Sentinta ce a provocat nemultumirea sătenilor a fost emisă de Judecătoria Tîrgu Neamt, iar cele 49 de hectare de teren retrocedate se află în intravilanul localitătii. O bună parte din terenul retrocedat, respectiv 23 de hectare este ocupat de gospodăriile sătenilor care, la rîndul lor, detin acte de proprietate. Diferenta pînă la 49 este ocupată de un drum national, un drum comunal, albia unui pîrîu si un cimitir, în care sătenilor li s-a interzis să-si mai îngroape mortii. „Nu stiu ce-i de făcut, însă nu vom lăsa lucrurile asa. Nu sîntem de acord să ne dăm bunurile mănăstirii. Gafa a apartinut fostului primar, căruia i-am făcut o plîngere penală“, a mai spus profesorul Andronic. Ca de fiecare dată cînd am scris despre Mănăstirea Agapia am încercat să luăm legătura si cu stareta Olimpiada Chiriac pentru a-si expune un punct de vedere oficial. La telefon ne-a răspuns o măicută care a refuzat să-si decline identitatea. Cu toate acestea a acceptat să-i spună respectivei persoane de ce o căutăm pe staretă. După ce a aflat că dorim un punct de vedere vizavi de acuzatiile aduse de săteni, măicuta misterioasă ne-a spus că stareta nu este acasă, că nu are telefon mobil si că nici nu stie cînd poate fi găsită.
