CINEMA… Regizorul Cristian Mungiu trage un semnal de alarmã. Venit la Vaslui pentru premierea filmului “Bacalaureat”, acesta a pus în discutie un subiect arzãtor: lipsa unui cinematograf în Vaslui, precum si a conditiilor favorabile în care sã se desfãsoare spectacolele si a proiectiile de film în sala mare a Casei de Culturã “Constantin Tãnase”: “stiu cã nu mai existã acum Cinematograf la Vaslui, dar convingerea mea e cã sunt suficient de multe filme interesante. Se pot organiza proiectii de filme aici. Sigur, sper sã se gãseascã niste oameni care sã investeascã putin în aceastã salã, sã puteti vedea proiectii de film în conditii mai bune de atât. La cinematograf trebuie sã vii de plãcere, sã ai conditii, sã stai confortabil în scaun, sã fie o temperaturã ok în salã”.
Cristian Mungiu a revenit în Vaslui dupã patru ani de la premierea filmului “Dupã dealuri” – inspirit din cazul mãicutei care a murit dupã ce a stat trei zile legatã de o cruce. “Am promis acum patru ani, când am fost la Vaslui, cã o sã mã întorc. Cea mai mare bucurie pentru noi e sã vedem sala plinã. Ne bucurãm foarte tare cã am reusit sã luãm un premiu la Cannes, pentru cã stiam cã asta va crea o oarecare curiozitate a voastrã si ne va da ocazia unei seri ca aceasta. Mi-ar plãcea foarte mult dacã, sub o formã sau alta, ati gãsi drumul spre aceastã salã mai des, pentru proiectiile de film. Nu depinde de noi, dar atât cât depinde, vom tine legãtura cu dumneavoastrã, cu autoritãtiile. Am înteles cã astãzi am avut noroc. De obicei plouã în salã, dar astãzi n-a plouat. Dincolo de aceastã glumã, chiar îmi doresc sã continuati acest obicei. Pe vremuri ieseam cu o fatã la film ca sã ne cunoastem pe drumul spre casã. Ar fi frumos sã se întâmple asa si astãzi”, a spus Cristian Mungiu.
“Eram dezamãgit pentru cã toti colegii mei de generatie aleseserã sã se salveze”
“<<Bacalaureat>> este inspirit din biografia mea, la fel ca si celelalte filme precedente, chiar dacã unul era despre douã fete la mãnãstire (n.r. “Dupã dealuri”), iar cel de dinainte despre o fatã care trebuia sã ia o decizie în viatã (n.r. “4 luni, 3 sãptãmâni si 2 zile”). Sã fii regizor înseamnã sã însãilezi niste observatii despre realitatea pe care o vezi si o trãiesti. De ce am abordat aceastã tematicã? La revolutie, aveam 21 ani. Am pornit în viatã cu mult elan, cu idea cã trebuie sã rãmânem în tarã si sã schimbãm ceva, pentru cã totul va fi extraordinar. Eram tineri si extreme de naivi. Când am ajuns sã fac primul meu film de lungmetraj, în 2002, “Occident”, atingeam tema imigrãrii, dar din perspectiva vârstei pe care o aveam eu atunci – 33 ani. Eram dezamãgit pentru cã toti colegii mei de generatie aleseserã sã se salveze si sã plece, în timp ce eu alesesem sã rãmân. Mi se pãrea inutil efortul, dacã nu rãmâneam toti ca generatie sã schimbãm tara asta. Acum însã sunt la vârsta la care am copii si mã gândesc cã trebuie sã iau cele mai bune decizii pentru ei. Mi se pare cã oricât de mult progres am fãcut în perioada post-comunistã, nu suntem acolo unde ne dorim. Iar asta te doare atunci când e vorba de tine, dar mai ales când e vorba de copiii tãi”, a explicat Cristian Mungiu.
Sinopsisul fimului
“Bacalaureat, cunoscut în perioada de pregãite ca “Fotografii de familie”, spune povestea unui doctor dintr-un oras mic, care trebuie sã decidã care este cea mai bunã cale de urmat pentru copilul lui în contextul societãtii de azi. Iatã sinopsisul fimului, publicat pe site-ul acestuia: Romeo stã îngândurat în fata ferestrei deschise, ascultând trenurile care trec în depãrtare. Se lasã seara deja, iar Romeo se întreabã ce sã-i spunã Elizei. De o vreme, îsi simte vârsta ca pe o povarã si îsi gãseste tot mai greu cuvintele, ca pãrinte. Se simte obosit – iar viata lui aratã cu totul altfel decât si-o închipuia pe când era tânãr. Romeo Aldea (49 ani) e doctor într-un mic oras de provincie si si-a educat singurul copil, pe Eliza, cu ideea cã odatã ce va termina liceul, va pleca sã studieze si poate sã se si stabileascã în strãinãtate. Planul lui e pe cale sã se împlineascã, Eliza tocmai a primit o bursã sã studieze psihologia în Anglia. Mai trebuie doar sã-si ia bacalaureatul, o formalitate pentru o elevã asa de bunã cum este ea. În preziua primei teze scrise, un incident iscat pe nepusã masã pune dintr-o datã în pericol planurile de viitor ale lui Romeo. Acum el trebuie sã ia o decizie. Desigur, situatia poate fi rezolvatã, însã nu urmând calea pe care, ca pãrinte, a încercat sã i-o arate fiicei lui ca fiind singura de urmat în viatã”.
