DRAMÃ… Au trecut cinci ani de când, pe data de 9 iulie 2006, Lucian-Ionut Pavel, atunci în vârstã de 9 ani, a plecat fãrã stirea pãrintilor sã facã o baie la strandul municipal din Vaslui, care la momentul respectiv era dezafectat. La un moment dat, nestiind sã înoate, a dispãrut sub apa de ploaie strânsã în bazin, fiind scos la suprafatã dupã câteva minute si transportat în moarte clinicã la Spitalul Judetean Vaslui. În urma eforturilor depuse de medicii vasluieni, viata i-a fost salvatã, dar, pentru cã stãtuse sub apã atât de mult timp, a rãmas afectat pe viatã cu infirmitate motorie cerebralã. Astãzi, la aproape cinci ani de la producerea accidentului, Lucian este atrofiat cerebral, dezvoltarea sa fizicã având de suferit, arãtând ca un copil cu trei-patru ani mai mic, nu rãspunde la stimuli, si este hrãnit cu pãsaturi de legume si carne printr-o sondã nazalã. Desi fostul primar al Vasluiului, Victor Cristea, poartã toatã rãspunderea în acest caz, întrucât nu a urmãrit ca în strand sã nu fie apã, la momentul producerii tragediei, acesta nu a ajutat cu nimic familia respectivã. Ca si în cazul de la Oradea, unde o fetita de sapte ani a fost aspiratã de pompele strandului municipal, murind la spital, nici la Vaslui nimeni nu a fost tras la rãspundere
Pentru familia Pavel, tragedia copilului Lucian-Ionut, bãiatul care de cinci ani stã nemiscat în pat, dupã ce s-a înecat în apa de ploaie strânsã în bazinul strandului municipal, a fost doar începutul problemelor. Cei patru membri ai familiei locuiesc cu chirie într-o garsonierã din zona gãrii Vaslui, proprietara deja punându-le în vedere sã elibereze locuinta la începutul lunii septembrie, astfel cã vor fi nevoiti sã-si caute altã locuintã, lucru destul de greu, având în vedere posibilitãtile financiare reduse ale familiei. Cu toate greutãtile, locuinta, chiar dacã este modestã, este curatã, iar prioritatea în privinta hranei, este clarã: primul este Lucian, apoi restul familiei. Tatãl, tâmplar de meserie, lucreazã ca zilier, atunci când sunt comenzi, în restul timpului lucrând în localitatea natalã, Dodesti, iar mama, Cãtãlina Pavel, având practic grija atât a lui Lucian, cât si a întregii familii. Fratele mai mic, Liviu Constantin, acum în clasa a VI-a, este fan înfocat al echipei de fotbal FC Vaslui si component al echipei de juniori LPS Vaslui, si ar avea nevoie de un nou echipament, care ar costa circa 400 de lei, dar acum strânge bani mãcar pentru o minge de fotbal care îi este necesarã la antrenamente. A ajuns sã fie bãrbatul în casã, iar, când mama este plecatã la cumpãrãturi, are grijã de fratele mai mare. Cu toate acestea, nici un membru al familiei nu concepe sã renunte la speranta cã, într-o zi, Lucian va redeveni bãiatul vioi de dinainte de accidentul suferit.
„Ne descurcãm cu ce avem…”
„Având în vedere cã sotul este din Dodesti, eram înregistratã ca asistent personal al fiului meu în acea comunã, dar, când el a împlinit 14 ani, si a trebuit sã-i facem buletin, am fãcut demersurile sã mã transfer la Vaslui. Spre surpriza mea, de la Primãrie, mi s-a spus cã, conform legii, ei nu mai au voie sã facã angajãri, nici mãcar pe postul meu. Mi s-a propus sã primesc îndemnizatie în locul angajãrii, care ar fi fost cam de aceeasi valoare, dar în schimb nu mi se plãteau contributiile la stat, astfel încât dacã aveam vre-o urgentã, nu as fi putut sã stau în spital cu fiul meu. Am intrat în audientã la domnul primar Pavãl, cãruia vreau sã-i multumesc în mod special, care m-a înteles si care m-a ajutat sã-mi rezolv situatia. Am mai avut noroc acum vreo doi ani cu o emisiune de televiziune, cu Gina Pistol, în urma cãreia s-au strâns niste bani, dar aceia s-au terminat, am plãtit facturile restante, eram în urmã si cu chiria, medicamentele lui Lucian costã, la fel si hrana… Înainte mai primeam ajutor de la Protectia Copilului, prin centrul de la Paiu, pampersi si câte un milion pe lunã pentru hranã, dar de când cu reducerile acestea nu am mai primit nimic. Ne descurcãm cu ce avem, ca sursã de venit, pe lângã putinul pe care îl câstigã sotul, avem doar salariul de asistentã, de 500 de lei, si alocatia dublã, de 160 de lei, la care se adaugã ajutorul care se acordã pentru persoanele cu handicap pentru telefon, alti circa 60 de lei, în total 740 lei noi. Îi cumpãr si prepar doar alimente ecologice: legume si zarzavaturi de grãdinã, carne de tarã, medicamente si vitamine doar naturiste, pentru cã am observat cã de când primeste doar hranã ecologicã, a început sã se miste si sã se comporte altfel, mai vioi”, spune mama bãiatului.
„Eu tot mai sper cã Dumnezeu va face o minune”
Familia Pavel o duce foarte greu si ar avea nevoie de ajutorul comunitãtii. « Am ajuns la capãtul puterilor, nu vã dati seama ce greu este sã te descurci cu atât de putini bani, la aprozar am datorii, la curent, dacã nu plãtesc în urmãtoarele zile factura cu care sunt în întârziere, se va tãia, am datorii peste tot, dar fac tot ce pot pentru copilul meu. Dacã Dumnezeu ar fi hotãrât sã-l cheme la el acum cinci ani, nici eu n-as mai fi fost acum, cu toate cã am chinuit mult cu el, el este lumina ochilor mei, nu pot trãi fãrã amândoi copiii. Eu tot mai sper cã Dumnezeu va face o minune, cã se va face bine, si va scoate mãcar un cuvânt. Noapte de noapte, zi de zi, stau lângã el, am fost si pe la mãnãstiri, m-am rugat, am dat pomelnice, poate se va îndura cel de sus sã-l ajute sã se facã mai bine, mãcar o miscare cât de micã, un zâmbet, o vorbã, o sclipire în ochi care sã arate cã mã recunoaste…”, povesteste Cãtãlina Pavel, mama bãiatului care era sã se înece în strandul vasluian
Povestea lui Ionut
Ionut Lucian Pavel avea 9 ani, în iulie 2006, când a intrat în comã. Bãiatul a venit la strandul municipal si s-a aruncat în apa din bazin, dar nu a mai iesit la suprafatã, în conditiile în carfe strandul era dezafectat, iar apa din bazin se strânsese dupã ploile din zilele anterioare. La opt minute de la scufundare, copilul a fost adus la suprafatã de salvatori. Salvarea in extremis a bãiatului a avut si o parte nefericitã. Pentru cã nu a fost irigat atâta timp, creierul bãiatului a fost grav afectat, astfel cã bãiatul a intrat în comã profundã. Aceastã dramã nu s-ar fi produs dacã strandul din Vaslui, afla în administrarea Primãriei, ar fi fost îngrãdit si pãzit. Dar la acea vreme primarul Cristea era prea ocupat cu sticlele de bãuturã pentru a mai realiza ce se întâmplã în orasul pe care îl conducea.
