MORTII CU MORTII… Principalul martor în cazul crimei de la Muzeul din Husi, din anul 2000, când a fost asasinatã directoarea institutiei, Violeta Veturia Teodoru Bazarciuc, a murit si el, de curând. A fost gãsit fãrã viatã în vie, însã, spun apropiatii, cauzele au fost strict medicale. Este vorba despre muzeograful Paul Salomeia, cel care a descoperit-o fãrã viatã pe directoarea Bazarciuc, într-o zi de 13 octombrie, în urmã cu 20 de ani. Se spulberã, practic, nu doar din unghiul ultra-optimistilor, care sperau ca ucigasul sã fie prins totusi, asa cum se întâmplã în filmele politiste, ci, povestea se cam încheie si din punct de vedere legal. Criminalul, dacã o mai fi trãind si el, poate rãsufla usurat, spun specialistii în Drept, cãci s-a epuizat termenul de prescriptie si, chiar dacã mai este putin din timpul prescriptiei speciale, e greu de crezut cã ceea ce anchetatorii nu au izbutit sã facã în 20 de ani, se va rãsturna spectaculos în urmãtorii… 2 ani si jumãtate.
Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de când directoarea Muzeului de la Husi a fost gãsitã fãrã viatã, în dimineata zilei de 13 octombrie 2000. Cel care a descoperit cadavrul si care a alergat la Ambulantã, dupã ajutor, a fost Paul Salomeia, muzeograful institutiei. Acesta a povestit cã, încã de la intrarea în curtea Muzeului, a simtit cã ceva nu e în regulã, cãci a zãrit usa deschisã înspre birouri, iar în capãtul holului, si usa unde avea cabinetul directoarea Bazarciuc, de asemenea, era întredeschisã. Însãsi prezenta femeii la acea orã matinalã (pânã în ora 8,00) la serviciu era, de asemenea, stranie, cãci, de regulã, povestea muzeograful, el era cel care ajungea cel dintâi la lucru. A relatat de curând, cu detalii despre care spunea cã e imposibil sã le uite, cã a gãsit-o pe femeie cãzutã lângã un dulap si avea sânge în jurul gurii. A alergat la Ambulanta care este foarte aproape cu sediul, însã echipajul nu a mai putut face nimic, declarând decesul. O bunã perioadã de timp, anchetatorii care s-au apucat de caz l-au suspectat chiar pe muzeograful Salomeia, fiindu-le mai la îndemânã, probabil, însã omul si-a mentinut declaratiile, neputând fi prins în niciun fel cu vreun aspect care sã trezeascã suspiciuni.
Enigma de la Husi
Faptul cã Paul Salomeia rãmânea martorul care a descoperit cadavrul si care, prin tot ceea ce stia în acest caz, putea da detalii utile anchetatorilor, lãsa un licãr de sperantã cã, prin cine stie ce minune, criminalul sau criminalii ar putea fi gãsiti. Decesul sãu însã, precum si trecerea celor 20 de ani, în care nu s-a întâmplat nimic în dosar, aratã cã aceasta este si va rãmâne una dintre enigmele „orasului dintre vii”.
„Asasinul mai poate fi gãsit doar dacã se dã singur de gol sau mãrturiseste”
Despre trecerea atâtor ani, 20 la numãr, de la comiterea crimei, avocatul Radu Bobârnat, Decanul Baroului Vaslui, a precizat semnificatia sub aspect juridic: „Timpul scurs înseamnã, pe de o parte, prescriptia rãspunderii penale, iar aici termenul de prescriptie s-a incheiat si s-a intrat deja pe prescriptia specialã, din care mai sunt 2 ani si jumãtate. Dupã acest termen, fãptuitorul nu mai poate fi tras la rãspundere penalã. Pe de altã parte, trecerea termenului înseamnã scãderea posibilitãtii de a mai identifica autorul. Concret, se reduce posibilitatea gãsirii unor probe noi, se dilueazã memoria faptelor, etc. Dacã probele gãsite pânã acum nu sunt suficiente pentru a identifica autorul, doar un noroc (sã spunem cã s-ar putea singur sã se dea de gol, pentru faptele comise sau, mustrat de constiintã, ar putea mãrturisi) ar mai putea face dreptate în acest caz”, a explicat avocatul Radu Bobârnat, Decanul Baroului Vaslui.
