EROUL… Pe 1 martie se vor împlini 75 de ani de la moartea Preasfintitului Grigorie Leu, Episcopul Martir, pentru care a fost nevoie de o anchetã fãrã precedent, fãcutã dupã multe decenii de la înhumarea sa, care sã arate adevãrul istoric dureros: Ierarhul Husilor a fost ucis de autoritãtile represive din acea perioadã, cu o otravã puternicã, pe bazã de ioni de cupru. Faptul cã era nesupus si dârz în actiunile sale si nu se ferea sã îi arate poporului pe care îl pãstorea sentimentele sale profund anticomuniste, a determninat Guvernul Petru Groza sã vrea suprimarea fizicã a Ierarhului. Ancheta realizatã de Parchetul Militar a reconstituit în mare parte ceea ce s-a petrecut în acel februarie 1949, când cafeaua otrãvitã servitã la masa de protocol, unde era si prim-ministrul Petru Groza a rãpus încet, dar sigur, pe unul dintre cei mai curajosi Ierarhi ai Bisericii ortodoxe Române. În 2018, odatã cu declansarea anchetei, s-a început restabilirea adevãrului despre crima care a afectat multi oameni din zona Husi, care stiau adevãrul si l-au spus copiilor si nepotilor lor. Totul a fost posibil datoritã demersurilor admirabile ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, condus atunci de directorul Radu Preda, ale Preasfintitului Ignatie, Episcopul Husilor, dar si ale tuturor celor care au considerat cã e o datorie moralã hotãrâtoare aceea de a scoate la ivealã adevãrul despre un Ierarh care a murit pentru si în numele credintei ortodoxe.
Episcopia Husilor a anuntat cã va marca cei 75 de ani, de la momentul când sufletul Episcopului Grigorie Leu a trecut la cele vesnice, printr-un parastas, la mormântul din curtea Catedralei Episcopale. De altfel, în memoria acestui Ierarh exceptional, Episcopia Husilor fãcut un alt lucru admirabil, si anume, în 2019, a publicat un volum fascinant, în care au fost prezentate documentele foarte valoroase din activitatea Episcopului Griogorie Leu, numit „Episcopul Grigorie Leu, în vâltoarea istoriei. Documente 1924 – 1949 (volum apãrut la initiativa si cu binecuvântarea Preasfințitului Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor). Doar cine nu a citit aceastã carte, publicatã la editura Doxologia si semnatã de editorii Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cãtãlin Luchian, nu ar putea întelege cât de realist si profund pot reda aceste documente, asezate cronologic, cu atentie, destinul dramatic al Ierarhului Husilor, care a pus tot timpul credinta ortodoxã si Biserica neamului mai presus de propria viatã. Fie cã este vorba despre documente care aratã cât de dârz era Grigorie Leu în raport cu autoritãtile potrivnice, cât de ferm era în pãstorirea Eparhiei si câte demersuri neobosite, ba chiar si riscante uneori, fãcea pentru ca lucrurile sã îsi mentinã calea dreaptã în întinsul Episcopiei sale, fie cã sunt prezentate rapoartele turnãtorilor la Securitate, care îl urmãreau pas cu pas, toate recompun o viatã de poveste, deloc usoarã a unui Episcop bun, demn si curajos, într-un fel unic.
Episcopul Grigorie Leu veghea la tot ce însemna acest tinut! De pildã, dacã directorul CFR nedreptãtea Husul, lãsându-l fãrã legãturi bune ale trenurilor, a luat atitudine
În volumul de dcocumente, publicat de Episcopia Husilor, sunt foarte multe documente care aratã îndârjirea de a schimba în bine viata oamenilor din aceste locuri. De pildã, într-o adresã din 1941, 18 martie, Episcopul Grigorie îi transmite o scrisoare directorului CFR, cãruia, pe un ton diplomat, dar ferm, îi transmite cã e nevoie ca trenurile din Moldova sã aibã rute si pe la Husi. Excelent cunoscãtor al realitãtii din zonã, Episcopul Grigorie îi face chiar si un grafic directorului CFR, prevenind cumva un rãspuns negativ al acestuia. „Directorului CFR, colonel Orojeanu Constant. Teodor”, si-a început scrisoarea PS Grigorie. „Legãturile de cale feratã din Moldova, îndeosebi cu Husiul, îngreuneazã cãlãtoriile cu mari pierderi în progresul vietii noastre sociale. S-au pus pentru întreaga Moldovã douã trenuri personale si unul accelerat cu despãrtire la ducere si unire la întoarcere în statia Mãrãsesti (acceleratul si un personal fac despãrtirea si nunirea în miez de noapte). Galatiul, în schimb, are, pe lângã personal, si un accelerat si un rapid. Nu putem aprecia, întrucât interesele de la Galati ar fi mai mari decât ale întregii Moldove. Având în vedere timpul de primãvarã, cu atâtea interese gospodãresti, având în vedere mai ales regiunea Tecuci, Bârlad, Husi, Vaslui, cu atât de multe si mari stricãciuni de la curtremur, unde e absolutã nevoie de specialisti, de control, ca si de materiale, vã rugãm sã binevoiti a dispune o nouã repartizare de trenuri pentru Moldova. Ne permitem a propune un rapid la Iasi, prin Tecuci, cu legãturã pentru Galati la Buzãu sau Tecuci, reducându-se acceleratul 804 sau auto rapidul M 80. Nu-i drept ca la Galati sã se ajungã în 3 – 4 ore, iar la Iasi în 12 – 14 ore. În tot cazul, vã rugãm a dispune ca Tr. Acc. Nr. 503/504 sã fie direct pentru Iasi, prin Tecuci-Bârlad, cu un vagon pentru Husi, iar Tr. Personal nr. 5003/5004 sã fie transformat în accelerat direct pentru Pascani-Dumesti. Sã rãmânã un singur Tr. Personal cu despãrtire si unire la Mãrãsesti nr. 5001/5004. (documentul este olograf al Episcopului Grigorie Leu)”, se aratã în volumul de documente.
Turnãtorii erau infiltrati pânã si între participantii la ziua onomasticã a Ierarhului
Asemenea atitudini ferme si implicate ale Episcopului Grigorie nu aveau cum sã scape Securitãtii, care îsi pusese o armatã de turnãtori pe urmele sale. Stia acest lucru, însã nu se temea. Iatã ce continea o notã informativã din data de 3 februarie 1945, semnatã de un anume „Scrutator”. „În ziua de 25 ianuarie a avut loc la Episcopie ziua onomasticã a PS Episcop. S-au tinut cuvântãri de cãtre Pr. A. Popescu în numele clerului Episcopiei, spunând cã biserica este ultimul punct de reazãm al neamului românesc si pentru aceasta trebuie sã fie treazã si la datorie. În trecutul istoric, nu se poate sti timpul când a apãrut poporul românesc sau crestinismul. A rãspuns PS Episcopul cã astãzi, mai mult decât oricând, când se prãznuia destinul poporului român, noi, reprezentantii bisericii, trebuie sã fim atenti gata la datorie si omagiile pe care ni le aduceti nu sunt pentru mine, ci pentru biserica pe care o reprezint. În Palatul Episcopal la receptie, cuvântarea Pr. Bejenaru a avut caracter de polemicã, spunând cã în prezent se duce lupta între spiritualismul crestin si materialismul marxist, care reduce pe om la animalitate. A rãspuns Episcopul cã el a trãit destul si sã ne rugãm pentru M.S. regele, sã aibã domnie glorioasã si sã repunã tara în granitele firesti”, scria informatorul Securitãtii, care se semna „Scrutator”.
