LOC BINECUVÂNTAT… Pentru o parte a comunității din Iana, anul 2021 încă nu s-a sfârșit. Este vorba de creștinii ortodocși ce aparțin Bisericii pe Stil Vechi din România, care țin Calendarul Iulian și sunt cu 13 zile în urma noastră. La ei încă este Crăciunul și se pregătesc să intre în Nou An. Ion Carp este o legendă a locului și unul dintre stâlpii acestei comunități care respectă tradiția de pe stil vechi cu mare sfințenie. Povestea familiei sale care a păzit cu strășnicie această veche lege este una foarte interesantă și presărată cu minuni. Marea schimbare în România s-a produs în 1924 când ne-am aliniat la calendarul care era funcțional în Europa Occidentală, cel gregorian. A fost condiția pusă de rege și Guvern pentru ca Biserica Ortodoxă Română să obțină autocefalia. Astfel, toate sărbătorile au trebuit să fie devansate cu 13 zile. Atunci, 1 octombrie a devenit 13 octombrie și în următoarea zi s-a sărbătorit forțat Sf. Parascheva. Credincioșii din România au avut o opoziție puternică. În județul nostru au fost adevărate revolte, dar apogeul luptelor a fost la Suceava și Neamț. În județul nostru, cel mai dramatic protest s-a consumat în satul Toporăști, comuna Pungești, unde patru femei au fost omorâte în confruntările dintre credincioși și jandarmi. Printre ele au fost o măicuță dar și o femeie însărcinată, care și-au găsit sfârșitul călcate în picioare. În urma acestor proteste și revolte din toată țara, s-a făcut un compromis. Paștele a rămas să se sărbătorească tot pe Stil Vechi, la fel ca în Patriarhia Ierusalimului, ca în Mănăstirile de pe Sf. Munte Athos sau ca în Biserica Sârbă și Rusă, precum și ca frații noștri de peste Prut. La Iana, Rezistența s-a bazat pe o vizită la Ierusalim a unei delegații din sat, care trebuia să vadă pe ce dată se aprinde Lumina la Mormântul Sfânt al Mântuitorului. Din delegație a făcut parte și tatăl lui Ion Carp, care a venit înapoi și a dat vestea. Lumina Sfântă se aprinde de Paștele ortodocșilor, nu cu 13 zile înanite, ca la catolici, și cum se decretase și-n România. Și, de atunci, rezistența lor a fost una de neclintit.
Și astăzi, familia Carp, cu toți cei 8 opt copii ai săi, păstrează legea veche cu sfințenie, iar Dumnezeu i-a răsplătit cu ani de viață, pace în familii și alinare la necazuri. În județul nostru sunt multe comunități care țin sărbătorile pe stil vechi și vorbim de micile comunități de pe lângă bisericile din Vaslui și Bârlad, dar și de cea din Iana sau Vladia. De asemenea, mai avem credincioși în comuna Tăcuta, în comuna Dragomirești (Doagele) și în satul Slobozia, la Gârceni, unde sătenii de acolo țin doar obiceiurile și capra, dar nu au biserică și nu respectă legea pe stil vechi.
În Iana, comuna este împărțită. O parte au sărbătorit Boboteaza și Sfântul Ion, iar alții Crăciunul. Între ei este o simbioză perfectă și se respectă reciproc. O echipă de reporteri a fost prezentă în comuna Iana, chiar în prima zi de Crăciun. În fața bisericii, credincioșii pe rit vechi se pregăteau de Vicernie, iar ceilalți cu găleți cu apă sfințită și busuioc de la Bobotează mergeau să stropeasacă culturile din câmp. Pe Teodor, un băiețel de 9 ani, l-am întâlnit în fața bisercii, unde stătea de vorbă cu fiul preotului. Acesta i-a spus că merge cu tatăl său să stropească cu aghiazmă via, iar celălalt îi spunea că se pregătește să citească în strană psalmii, alături de dascăl, care preamăresc Nașterea Mântuitorului. Între ei nu era niciun diferend, doar o prietenie frumoasă. Mai ales că erau colegi de clasă. “Eu merg cu tata la vie să dăm cu aghiazmă, fiindcă azi e Boboteaza la noi”, a spus Teodor. Fiul preotului, bucuros, l-a luat de mână și i-a spus că după ce vine de la câmp să intre și la el în biserică să-l audă cum citește în strană. “Teo e colegul meu de clasă” a spus fiul preotului care slujește în biserica pe stil vechi, ca să înțelegem de unde vine prietenia sa cu acel băiat. În biserică se strânseseră 20 de persoane. Printre ei, și doi fii ai lui Ion Carp. Fata de la Galați și băiatul care a rămas în sat. Ambii au cântat la strana bisercii. “La noi cântă și femeile la strană. Vocea pe care o auziți e a fiicei mele și sunt foarte mândru. Eu am opt copii, cinci fete și trei băieți. Fiicele au plecat care încotro, s-au dus după soții lor, la București, Galați sau Botoșani. Băieții în schimb au rămas acasă cu mine. Uite, cel mic e dascăl la biserica noastră. Toți copiii mei sunt pe stil vechi”, și-a început mândru povestea, nea Ion, cel care are grijă de biserică. De când a ieșit la pensie, se ocupă de construcțiile din curtea bisericii. A construit împreună cu comunitatea de ortodocși pe stil vechi o bucătărie și o sală de mese, dar și o capelă micuță, pentru cei care nu pot ține morții acasă. Vrea ca anul acesta să paveze curtea bisericii cu dale frumoase. Deja are banii strânși pentru materiale. Probabil se va apuca de treabă după Bobotează.
Ion Carp ne explică de ce la Iana 100 de familii sărbătoresc Crăciunul, Anul Nou și toate sărbătorile pe stil vechi
Când vine vorba de legea veche, dar și de ținerea Calendarului Iulian, Ion Carp este de neclintit. Nu a acceptat în ruptul capului noua lege dată în 1924 de liberalii de atunci, care împreună cu regele erau la conducerea țării și au impus Calendarul Gregorian, cel pe care catolicii din Europa Occidentală îl țineau. Acesta are teoria sa despre unicitatea bisercii lui Hristos: “Dumnezeu nu o lăsat decât un singur soare și o singură lege. Un singur soare care încălzește tot Pământul și legea asta trebuie să fie pentru toți. Dar dacă s-o încurcat limbile pământului, atunci normal că s-au încâlcit și legile. Dar noi am stat așa, am fost statornici, nu ne-am dus cu nicio parte”. Acesta ne mai povestește cum tatăl său a trecut de pe stil nou pe stil vechi, când a venit dintr-un sat din Bacău, în Iana, unde s-a căsătorit și cum a rămas statornic după ce s-a schimbat legea. A fost nevoie să ajungă la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, ca să se convingă. “Exact ca și acuma, tot așteptam Crăciunul, așteptam Anul Nou și sărbătorile de iarnă. Și nu s-a mai întâmplat, că a venit legea nouă dată după război. Și tatăl meu a fost încurcat un pic atunci. Pe cei care au rămas pe vechi i-au dus pe la Poliție, i-o mai închis un pic, ca să-i convingă, dar nu le-a făcut nimic până la urmă. Pentru a afla adevărul, adevărat, mai mulți din sat s-au dus la Ierusalim să vadă când se aprinde Lumina la Sfântul Mormânt: cu 13 zile înainte, așa cum s-a schimbat legea sau cum era pe vechi! Au stat acolo până a venit data aceasta a lor, când țin ei (n.r. catolicii) Paștele și au văzut că nu se aprinde. Erau dezamăgiți! Arhiereii de acolo le-au spus să mai stea două săptămâni, ca să se împlinească timpurile și datina lăsată de Dumnezeu. Și atunci au mai stat, dar nu aveau bani. Au dat de o evreică la care au muncit 14 zile și au făcut rost de mâncare și un loc de dormit. A fost o minune, vă dați seama. Și, când a venit data adevăratei Învieri, au constat că a venit Lumina Sfântă, așa cum era pe vechi. Și s-au întors cu inima împăcată acasă, că legea nu se poate schimba”, a povestit Ion Carp, despre pățania tatălui său.
În România s-a ajuns la un compromis. Paștele se sărbătorește cum trebuie, dar nea Ion ne spune că zilele din postul lui Sânpetru “ au fost mâncate”
Ion Carp ne mai povestește și despre răutățile comuniștilor față de ortodocșii pe stil vechi. Le-au dărmat două biserici în sat. Una la începuturile comunismului, prin 1950, și alta în 1988. Atunci a fost jale mare în Iana. “Soția mea i-a spus cu lacrimi în ochi și în genunchi la unul ce-l chema Roșu să nu dea cu târnăcopul. Dar nu a avut cui! Toți cei care au dărâmat biserica, dar și cei care au dat ordinul au murit de boală imediat. Că au făcut un mare sacrilegiu atunci. Noi nu ne-am lăsat și am pornit din nou o biserică. I-am păcălit pe comuniști și am spus că facem o casă și așa ne-au dat autorizatie. A venit Revoluția și iată că am reușit să terminăm biserica noastră. Este chiar cea în care ne aflăm acum. Să știți că eu cred în minuni, iar ridicarea acestei biserici a fost o mare minune. La fel cum și jertfa noastră a celor pe stil vechi a contat. Probabil că știți de primul nostru Mitropolit, Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul, care fusese condamnat la moarte atunci în 1924 pentru nesupunere, iar soția primului ministru liberal a stăruit pe lângă soțul său să-l ierte. Și așa a fost. La fel și cu Paștele. După o perioadă scurtă de rătăcire, s-a sărbătorit după legea veche. Din cauza protestelor! Poporul nu a vrut să sărbătorească Învierea decât atunci când la Ierusalim se prindea Lumina Sfântă, iar conducerea statului de atunci nu voia să riște. Dar le-a mâncat bieților români de pe stil nou, din postul lui Sânpetru, aceste 13 zile, ca să vină Pastele lor cu cel al nostru. Noi nu am schimbat nimic, nici o literă măcar. Și avem postul lui Sânpetru cum trebuie. Știți că zilele acestui post se schimbă de la an, la an. Când patru săptămâni, când trei, când două, dar nu are voie să fie mai mic decât opt zile. Și câteodată, când la noi e 14 zile, pe legea nouă aproape nu este nicio zi. Și stiți și dvs. cât sunt de importante aceste patru posturi de peste an, fiindcă atunci te poți împărtăși și asta este o mare minune și dar de la Dumnezeu”, a spus cu mult patos Ion Carp. În final, acesta ne-a mărturisit marea sa dorință: “Eu știu o vorbă din bătrâni. De unde ai plecat, acolo trebuie să vii. Eu sper ca încetul cu încetul, toată România să vină la legea veche, care o fost odată. Noi știm că nu putem face nimic, dar ne rugăm ca totul să revină la cea a fost”.
Minunea petrecută în familia lui Carp anul trecut, chiar de Înviere
CREDINȚĂ… Ion Carp este de neclintit când vine vorba de credința sa în Dumnezeu. Și ne-a povestit că “Atotputernicul” nu te lasă niciodată la greu. La fel cum și tatălui său i s-a arătat puterea dumnezeiască, prin minunea din Ierusalim, când a găsit de lucru pentru a mai putea sta 14 zile în Israel și a vedea cu ochii lui cum se aprinde Lumina Sfântă, și în viața bătrânului din Iana s-au petrecut minuni. Ultima a fost chiar în ziua de Paște a anului 2021. Iată cum s-a întâmplat: «Înainte de Crăciunul de anul trecut am avut un necaz. Au venit niște țigani din Murgeni să cumpere rachiu și vin. Le-am scos două galeți de vin, am adus și niște țuică și, când să plătească, mi-au dat o bancnotă mare de 500 de lei. M-am dus în casă, acolo unde țineam banii și am luat restul că să le dau oamenilor cum se cuvine. Pesemne că ei m-au urmărit și au aflat unde țineam banii. Când să plece, o țigancă îmi spune: “Văd că ai un coșer cu porumbi. Nu-mi dai și mie niște babe (n.r. porumb mai mic), ca am acasă niște porumbei și nu mai am grăunțe!”. M-am dus să o servesc și, între timp, ei au intrat pe furiș în casă și mi-au luat banii. Nu au putut pe toți, vreo 1000 de lei. Acolo eu aveam 4.000 de lei strânși. Dar tot m-am necăjit și așa. Că acei bani erau munciți. M-am bucurat că nu au luat decât un sfert, dar nu ne-am lăsat deloc. Și am citit acatistul Sfântului Mina în fiecare seară la 12.00 și soția mea la fel, pe cel al Sfântului Ilie. Și am bătut mătănii până la Paști. Și Dumnezeu ne-a ascultat ruga și truda noastră. Că în anul următor, când veneam acasă de la Înviere, ce credeți că văd în mijlocul curții? Ceva luminos. Era o pungă cu bani și lângă ea aprinsă o lumânare. Erau cei 1.000 de lei furați. Probabil țiganilor nu le-a mers bine, s-or fi îmbolnăvit? Cine știe! Sau au primit vreun vis și i-au determinat să-mi înapoieze ce mi-au furat. Și cu aceleași bancnote de 50 de lei, așa cum mi le șterpeliseră din casă în ajunul Crăciunului. Asta da, o mare minune a Sfântului Mina și a Sfântului Ilie. Mă credeți că de atunci nu mai am nicio frică?! Că dacă cu adevărat te rogi la Dumnezeu și ești corect și nu faci rău, nu are nimeni ce să-ți facă, chiar dacă îți pune cineva gând rău», ne-a mai spus bătrânul Carp, bucuros că Dumnezeu i-a arătat marea sa putere și slavă.
